Băsescu, tătucul de care nu avem nevoie

 Traian Băsescu a demonstrat în seara asta, cu ocazia dezbaterii versus Geoană şi Antonescu, că vorba “conduce ţara ca pe un vapor” e 100% adevărată. Ultimul său mesaj către români, la spartul târgului, a fost “mă voi opune unui Parlament care nu respectă voinţa poporului care l-a ales”.  Nimeni n-a mai avut cum să taxeze pe loc această ieşire tip “voinţa poporului sunt eu”, întrucât, cu bafta deja binecunoscută, marinarul trăsese la sorţi biletul care-i permitea să aibe ultimul cuvânt.

 Dar, în următoarele 24 de ore, sunt convins că presa îl va toca mărunt pentru această zicere de om care, după cinci ani în fruntea ţării, nu pricepe nici măcar fundamentele Constituţiei. Pentru că Băsescu n-a făcut decât să le dea un cec în alb celor care, de cinci ani, se străduiesc să demonstreze că marinarul nu vrea altceva decât să instituie un soi de dictatură personală.

Daniel Ghiţă a ajuns totuşi în finala K-1

 Deşi snopit de Semmy Schilt în “Final 16″, Daniel Ghiţă a lăsat o impresie bună publicului asiatic şi boss-ilor K-1 prin faptul că s-a străduit şi a reuşit să termine meciul în picioare, aşa că va fi totuşi prezent în Gala finală a K-1, care se va desfăşura pe 5 decembrie la Yokohama. Mai mult, va lupta într-un meci de rezervă, nu într-un super-fight, aşa că, teoretic vorbind, ar avea chiar şanse să ajungă pe tabloul principal.

 Ce-i drept, pentru asta ar fi nevoie nu numai ca Ghiţă să câştige meciul cu Chalid “Die Faust” Arrab (lucru nu neapărat foarte dificil), dar şi ca doi dintre luptătorii de pe tabloul principal să se accidenteze. Asta din cauză că primul meci de rezervă al serii îi are ca protagonişti pe turcul Gokhan Saki şi “nemuritorul” Peter Aerts.

 Oricum, prin această decizie a K-1, Daniel Ghiţă a făcut pasul în lumea bună a circuitului. Demonstrând, dacă mai era nevoie, că nu victoriile obţinute cu arbitrul în galele Local Kombat sunt cheia spre o carieră la vârf în kickboxing. Ca să zicem aşa, cam toată lumea ar trebui să se fi lămurit acum că o înfrângere onorabilă cu Schilt valorează mult mai mult decât o victorie dubioasă cu “pensionarul” Mighty Mo. 

P.S.  Pe acelaşi subiect citiţi şi  “Tabloul finalei K-1 2009″

“Comandante, ai futut ţara” vs “votezi televizorul?”

 În anul de graţie 2009, lupta politică purtată în stradă, cu găşti de lipitori de afişe/măciucari nu mai interesează pe nimeni. Românii trec pe stradă fără a mai vedea nici măcar afişele mari cât blocul. Chiar şi politichia de  tembelizor şi-a pierdut audienţa, în special de când mogulii s-au coalizat contra lui Băsescu, şi nu mai poţi vedea păruieli live, ci doar coruri care îl afurisesc nonstop pe marinar, plus vocea singuratică a lui Radu Moraru, care-i ridică osanale aproape în fiecare emisiune.

 Aşa că, firesc, lupta cu public s-a mutat pe internet. Staff-urile de campanie au investit creier şi bani nu în clipurile de la televizor (al căror ridicol este inegalabil) ci în filmuleţele pentru youtube. 

 Băsescu a mutat primul, cu două clipuri excelente, în care turbarea antimatroz lui Mircea Badea şi a grupului de la Sinteza Zilei este ridiculizată corespunzător:

Evident, tabăra mogulo-antenistă n-avea cum să înghită hapul ăsta, aşa că a replicat imediat cu o parodie după “Hasta siempre”, intitulată destul de potrivit, fie vorba între noi, “Comandante, ai futut ţara”:

 

 (Că fata cântă pe alocuri fals nu e o problemă, în fond vorbim despre o parodie) 

 Una peste alta, este de ramarcat faptul că, pe net, campania nu se duce cu “argumente” gen “noi o să le dăm 100 în plus pensionarilor”. Ceea ce, până la urmă, e de bine.

De rău e însă că nimeni n-a reuşit până acum să închege pe net vreo campanie POZITIVĂ, prin care meritele/atuurile/argumentele propriului candidat să fie puse într-o lumină mai bună. Ce s-a întâmplat deocamdată e că bâta a devenit virtuală şi este mânuită cu inteligenţă.

P.S. Să ne delectăm totuşi cu splendidul “Hasta siempre” interpretat de Natalie Cardone:

 

2 girls 1 cup …şi o bunică

 Este, cred, una din  cele mai haioase chestii vazute de mine vreodată. Reacţia naturală, adevărată, în faţa unei scârboşenii bolnave nu poate fi reprodusă de nici un actor:

În plus, o lecţie instructivă despre puterea pe care o au nepoţii asupra bunicilor .

P.S. Am reuşir deocamdată cel puţin să-mi înfrânez curiozitatea şi să nu caut celebrul de-acum 2 girls 1 cup. Din ce-am citit, vă recomand căldurps să procedaţi la fel.

 

Rusia văzută prin ochii ruşilor

Sufletul slav la el acasa. Enjoy:

Vaccinul pentru gripa porcină va fi testat pe copiii români

 Nota bene: informaţiile din acest articol pot fi preluate numai cu acordul autorului şi citarea sursei 

În timp ce media trustizată se laudă cum a salvat ea naţia silindu-l pe Boc să cumpere 500.000 de doze de vaccin anti-AH1N1  pentru copiii cu vârste între 6 luni şi 15 ani, nimeni nu pare să-şi pună întrebarea unde a fost testat acest vaccin pe sugari? Şi asta în condiţiile în care motivul pentru care Guvernul cumpără vaccinurile din străinătate este fix faptul că vaccinul românesc, produs la institutul Cantacuzino, nu putea fi testat pe copii în timp util pentru a permite începerea vaccinării odată cu adulţii!

 Explicaţia acestei ciudate “neatenţii” e simplă: nici vaccinul care urmează să fie cumpărat din străinătate n-a fost testat pe copii, numai că importarea celor 500.000 de doze reprezintă o afacere bănoasă pentru câţiva “băieţi deştepţi” obişnuiţi cu căpuşarea sistemului de sănătate.

 Vaccinul produs de compania elveţiană Novartis a provocat un scandal de proporţii în Chile (ţară care, până la mijlocul lunii septembrie, înregistrase deja peste 12.000 de cazuri de gripă porcină).  Guvernul chilian a decis cumpărarea a 3 milioane de doze pentru copii şi gravide, dar s-a trezit că trebuie să efectueze testarea pe 180 de copii cu vârste începând de la 6 luni, întrucât Novartis testase vaccinul doar pe adulţi.

 Ca lucrurile să fie şi mai clare, documentul elaborat de US Food and Drug Administration asupra vaccinului firmei Novartis precizează clar că “Safety and effectiveness of Influenza A (H1N1) 2009 Monovalent Vaccine have not been established in pregnant women, nursing mothers or children less than 4 years of age.”

 La fel stau lucrurile şi în cazul vaccinului produs de firma americană GlaxoSmithKline, companie puternic intrată pe piaţa românească şi de la care guvernul Boc a cumpărat până la urmă vaccinul. Polonia a refuzat să achiziţioneze vaccinul fabricat de GlaxoSmithKline după ce producătorul american a solicitat ca, prin contract, guvernul polonez să-şi asume răspunderea pentru eventualele efecte negative cauzate pacienţilor!

 De altfel, fostul ministru al sănătăţii, Ion Bazac, a solicitat ca guvernul român să facă publici termenii contractului încheiat cu GlaxoSmithKline, dar Boc s-a făcut că plouă. Personal, cred că exact pentru asemenea lucruri există legea răspunderii ministeriale, şi că membrii guvernului Boc care au dat undă verde acestei afaceri ar trebui să înfunde puşcăria!

  P.S. În condiţiile astea, mai interesează pe cineva că Geoană, că Băselu, că unicameral, că Oprescu etc etc?  Bine, exceptându-i desigur pe CTP, Ciutacu, Mircea Badea, omul cu laptopul etc .

P.P.S. Adaug mesajul primit acum cateva minute de la un amic de la Paris: “Aici guvernul a cumparat zeci de milioane de doze si nu vrea nimeni sa fie vaccinat incepand cu medicii.   Nici eu nu vreau, fireste. Acum e o campanie in toata presa pentru vaccinare. Se anunta cifre impresionante de cazuri de gripa porcina, dar numai in presa. Nu cunosc pe nimeni care sa cunoasca pe cineva care a avut aceasta boala. Nici macar nevasta-mea care lucreaza la spitalul american de aici nu se va vaccina si nu cunoaste nici un bolnav.
Pana una alta au zburat pe geam zeci de milioane de euroi din buzunarele noastre penru cumpararea a zeci de milioane de doze pe care nu le vrea nimeni. “A qui profite le crime ? “

Cel mai mare beţiv de la Dinamo

 Articol antologic în Evenimentul Zilei de azi: fostul fotbalist Constantin David, de patru ori campion cu Dinamo, povesteşte tradiţiile bahice ale clubului din Ştefan cel Mare. Preiau integral textul, ar fi păcat să se piardă dacă alde Cornel Dinu&Co sar la cap pe la vreun şefuleţ de la EvZ:

 
“În „Groapă” s-a băut parcă dintotdeauna. Au existat generaţii întregi de jucători pasionaţi să scurgă paharele, începând cu Dinu, Augustin, continuând cu Bolohan, Semeghin (căruia i se striga „Semeghin, spaima sticlelor de vin”), iar acum „vârfuri de lance” sunt Tamaş, Pulhac şi Torje.

EVZ l-a găsit pe cel mai mare beţiv de la Dinamo. Coleg de generaţie cu fraţii Nunweiller, Ion Pârcălab şi Constantin Frăţilă, Constantin David, aflat în pragul vârstei de 68 de ani, povesteşte cu luciditate şi cu umor vremurile în care, în „Groapă”, se consuma alcool în cantităţi industriale, dar se juca fotbal de calitate, spre deosebire de prezent, când echipa se chinuieşte pe teren, iar jucătorii sunt, de fapt, „amatori” la băut.

Pentru a fi uşor de „identificat”, David are trecută pe cartea de vizită, în afara poreclei „Flencea”, titulatura „academician profesor doctor în Ştiinţe Alcoolice”.

„Ăştia sunt consumatori, noi eram beţivi adevăraţi!”

„Eu sunt cel mai mare beţiv din istoria clubului Dinamo! Fac parte din «brigada » Alexandru Vasile-Piţi VargaŢârcovnicu. Toţi – foşti jucători de echipa naţională. Ăştia au murit, doar eu mai trăiesc. Ei au băut numai tărie. Asta i-a doborât. Eu am băut doar vin şi bere. Beau de la 14 ani, de când eram la juniorii Progresului, unde antrenor era Cornel Drăguşin. De-atunci şi până acum, n-am făcut nicio pauză! De băutură trebuie să te apuci de tânăr. Unii s-au apucat prea târziu, de-aia se ameţesc repede!”, recunoaşte cu francheţe David.

„Jucătorii de astăzi sunt consumatori, noi eram beţivi adevăraţi! Adică de-ăia care beau până uită unde stau! Pe vremea mea, toţi fotbaliştii erau beţivi, rar găseai câte unul care nu bea. Aceia erau excepţii. Cine nu bea, era marginalizat. Portarul Datcu era mai mămos, nu le avea cu băutura. El era turnătorul! Ne spunea antrenorului. Deaia a şi fost exclus din gaşcă. Dacă refuzai să bei, ăia mai bătrâni te luau cu forţa la cârciumă. Eu am fost trimis de la Dinamo la Piteşti din cauza alcoolului. La Piteşti era un fel de batalion disciplinar. De-acolo m-au dat afară tot pentru băutură!”.

Antrenorul, „blat” cu paznicii

„Înainte de meci, joia, scăpam la băutură. Ziceam: «Hai să o ardem, că mâine ne ia!». Vinerea intram în cantonament. De duminică seară, după meci, până marţi, când aveam primul antrenament, beam permanent! Marţea se ardea iarba unde suflam noi! Antrenorul Traian Ionescu ne îmbrăca în treninguri de bumbac şi ne alerga până ieşea toată băutura din noi. El îi plătea pe paznicii de la baruri, pe unii îi scăpa de găinării cu ajutorul poliţiei. Ca pedeapsă, nea Traian ne trimitea la serviciul în care eram încadraţi. Eu lucram la paşapoarte, m-au băgat la «cusut» dosare. Uneori, luam barurile la rând. La 12 noaptea, când se închidea cârciuma, ne încuiau în bar şi ne lăsau băutură. A doua zi, la opt, când veneau să deschidă barul, ne găseau consumând”, povesteşte David.

 „E greu să facă Dinu pe lupul moralist!”

După încheierea carierei de fotbalist, în 1971, Constantin David a lucrat la Serviciul paşapoarte, de unde s-a pensionat acum 20 de ani. „Păstrez legătura cu foştii colegi de serviciu. Uite, mâine ne întâlnim. Stăm de vorbă, bem două-trei sticle cu vin, mai discutăm politică, vedem cine a mai murit dintre noi, cine mai trăieşte…”, explică „Flencea”.

Întrebat de ce nu a profesat ca antrenor, răspunde sincer: „N-aveam cum! Cum să le zic fotbaliştilor să fie profesionişti, când

Morosanu-Mighty Mo, meci terminat in scandari de “rusine, rusine”"

 Desi, exact cum anticipam, Mighty Mo s-a prezentat la Bucuresti cu niste sunculite care l-au pus in imposibilitate de a-l vana pe Morosanu prin ring, samoanul ne-a aratat totusi cat mai avem pana la nivelul care sa ne permita sa intram in lumea buna a K-1. Practic, vreme de 3 reprize Morosanu n-a putut decat sa fuga (cu destul succes) din calea pumnilor ca nite ciocane aruncati de oponentul sau, si sa loveasca destul de dureros la piciorul din fata al acestuia. In schimb, fara a rupe gura targului, Mighty Mo a aratat ca am exagerat cand l-am considerat pensionar venit sa faca turism, administrandu-i lui Morosanu o corectie serioasa in runda a doua. Corectie care, desi nesoldata cu knowck-down, ar fi trebuit sa ajunga totusi pentru o victorie la puncte.

 Evident insa, pentru ca gala a avut loc in Romania, asa ceva nu se putea intampla. In urletele de “Rusine, Rusine” ale publicului, care completau vociferarile lui Mighty Mo,  arbitrii au dictat extra round, un extra round pe care mult mai tanarul si mult mai suplul Morosanu si l-a adjudecat destul de cinstit la puncte.

 Sincer, judecand retroactiv, Irimia era mult mai castigat daca negocia cu Mighty Mo un meci de MMA cu Lungu. Ar fi fost probabil primul adversar pe masura lui Lungu, si l-ar fi scutit pe Morosanu de o experienta destul de penibila. Pentru ca a incerca sa aplici tactica folosita de Kaoklai in victoria contra lui Mighty Mo, fara a reusi lovitura de KO, inseamna doar a-ti da cu firma-n cap.

 Personal asteptam mai mult de la Morosanu, dar este posibil ca si tracul primului meci in fata unui adversar cu nume intr-adevar greu sa fi contat enorm.

Unirea Urziceni spală obrazul pătat al fotbalului românesc

Victoria magnifică de la Glasgow, 4-1 cu Rangers, a pus definitiv urbea cu un singur semafor din Bărăgan pe harta fotbalistică a Europei, dar aceasta nu este nici pe departe singura realizare a echipei lui Dan Petrescu. Recitalul din Scoţia a venit exact în momentul în care, la nivel de echipă Naţională, am ajuns de râsul lumii, aşa că trupa lui Bucşaru a dres cât de cât busuiocul, spălând obrazul pătat al fotbalului românesc.

 Sigur, Rangers nu e nici pe departe vreun Real Madrid, dar asta nu înseamnă că, taxând slăbiciunile unor asemenea adversari, Unirea n-ar putea reuşi, în premieră absolută pentru o echipă din România, calificarea în primăvara Champions League.  Fără să ne ambalăm prea tare (CFR Cluj avea anul trecut 4 puncte după două meciuri, şi a rămas cu ele), e clar că, în sfârşit, putem măcar spera în mod realist la această performanţă.

Mutu, executat de tolontanii de serviciu la cererea lui Răzvan

 Mi-a fost silă să scriu despre ruşinea de la Belgrad, dar acum, văzând ce le-a băsnit mintea lui Tolontan&Co, nu am încotro: GSP-ul de azi geme de articole care cer, direct sau mai voalat, eliminarea lui Mutu de la echipa naţională. Nu lipseşte din arsenal nici măcar sondajul stil OTV, în care, bineînţeles, scorul este de vreo 70% pentru.

 Evident,nu mai trebuie demonstrat că Mutu nu este vreun mare caracter, iar la Belgrad şi orbii ar fi văzut că a jucat la futu-i măsa, in special din momentul în care şi-a dat seama că echipa noastră nu face faţă, că nu are cu cine juca împotriva unui adversar de top. De acord că un lider de echipă adevărat murea pe teren cu sârbii de gât, caz în care probabil pierdeam cu 2-1 sau 3-1, lăsând o impresie frumoasă. Dar cam aici se termină vina reală a lui Mutu şi încep manipulările de joasă speţă ale tolontanilor.     

  “Vina” de a fi luat intenţionat un cartonaş ca să nu joace cu Feroe pur şi simplu nu există, vorba aia, încă n-am uitat vremurile în care Graur sau Ţopescu îl felicitau în direct pe Hagi pentru iniţiative similare, când următorul meci era cu Cipru sau Lichtenstein. Pentru simplul motiv că România nu are (sau n-ar trebui să aibă)  nevoie de Mutu ca să bată Feroe, şi nu există nici un motiv ca vedeta echipei să-şi rişte picioarele într-o partidă cu nişte pescari ghiolbani. Ăla e fix meciul în care să le dai unor jucători noi şansa de a se acomoda cu atmosfera de la un meci inter-ţări, ca să nu înceapă să le tremure chiloţii pe ei când se cântă imnul la un meci serios.

 Despre cealaltă “vină” pe care se bate multă monedă, aceea de a fi ieşit CU 4 ZILE ÎNAINTE DE MECI la cârciumă cu un coechipier şi două pupeze de moravuri uşoare, cred că nici nu merită să discutăm. Tembelii care joacă acum tontoroiul pe Mutu din acest motiv ar trebui să-şi aducă aminte cum a fost călcat în picioare Angelo Niculescu, vreme de ani de zile, pentru că s-a încăpăţânat să-l pedepsească pe Dobrin la CM din 1970 pentru o “vină” similară, la fel de închipuită. 

 Şi, cu această comparaţie, ajungem de fapt la fondul problemei: incapacitatea lui Răzvan Lucescu de a-l supune pe nărăvaşul Mutu. Un antrenor tânăr, cu ZERO performanţe la activ ca fotbalist, şi renumit pentru atitudinea prietenoasă faţă de jucători, are probleme mari în a se impune în faţa caracterului dubios al vedetei de la Fiorentina.  Dacă este călcat pe bătături dar convocat în continuare, Mutu poate oricând să înceapă să-l vorbească prin vestiar pe Răzvan, iar afirmaţii gen “cine-i ăsta mă, băiatul lui tata şi portar pe la F.C. Naţional, să ne înveţe pe noi cum să jucăm?” ar arunca repede în aer orice urmă de autoritate a lui Lucescu Junior. Şi atunci ce s-o fi gândit Răzvănel: “dacă-l dau direct afară pe Mutu îmi pun toată ţara-n cap, ia să-l sun eu pe amicul Tolontan, cotizez niţel şi

Moroşanu vs Mighty Mo, noua tragicomedie cu pumni în cap

 Cine a văzut penibila şuşanea intitulată Local Kombat  “Vin Americanii” ar fi putut crede că promotorul Eduard Irimia a înţeles,  din huiduielile copioase care au însoţit finalul grotesc al aşa-zisului meci vedetă Moroşanu vs Goodridge, că publicul din România nu este interesat să plătească pentru a vedea un sportiv român de top lucrând la saci umani de box. Aiurea, tot ce-a înţeles Irimia a fost că plătind câţiva bănuţi unor pensionari ai ringului, poţi clădi fără prea mare efort un palmares care, măcar în ochii spectatorului neavizat, poate părea respectabil. Aşa se face că pe 24 octombrie vom avea parte de o gală intitulată pompos  K-1 Collizion (sau poate Collision, cum ar fi corect )  care va reprezenta un soi de calificare pentru finala K-1 Europa de la Praga, şi al cărei meci vedetă se va disputa între Cătălin Moroşanu şi Mighty Mo.

 Acum, înainte de a spune “uau, ţi-ai pierdut minţile, Mighty Mo e super-luptător” etc etc, nu strică să aflaţi că ultimul meci al samoanului a avut loc pe 9 august 2008! Cu alte cuvinte, la data galei lui Irimia, vor fi trecut aproape 15 luni de când Mighty Mo n-a mai urcat în ring, lucru care, la cei 39 de ani ai săi, contează mult mai mult decât palmaresul. Şi, cum este foarte probabil că n-a mai luptat nu pentru că l-ar fi boicotat cineva, ci pentru simplul motiv că n-a mai avut chef, putem presupune logic că nici nu s-a mai omorât cu antrenamentele. Aşa că, la fel cum anticipam înaintea şuşanelei “Vin Americanii” că vom asista la

Geoană, ghiuleaua atârnată de piciorul PSD-ului

 Oricine a urmărit cât de cât zbaterile politice ale ultimelor zile a observat, probabil, că în orice situaţie în care trebuie să acţioneze împotriva lui Băsescu, actualul lider al PSD este brusc neinspirat, întârziat în reacţii, prins pe picior greşit etc etc. De altfel, e greu să ne amintim vreun caz în care, în ultimii 5 ani, Geoană să fi reuşit să câştige vreo rundă în ceea ce ar fi trebuit să fie meciul său pe viaţă şi pe moarte cu Băsescu. Iar explicaţia e cât se poate de simplă: Băsescu e omul americanilor în fruntea României, iar Geoană e omul americanilor în fruntea PSD.  Sigur, afirm ceva greu de dovedit, dar foarte uşor de observat, în special de către cei care ştiu să citească “semnele” lăsate în activitatea unui politician român de subordonarea acceptată şi lucrativă faţă de “marele licurici”.

 În condiţiile astea, cu Geoană în frunte, PSD-ul are fix ZERO şanse de a-li impune candidatul în fruntea României. Ăsta fiind şi motivul pentru care “aripa Iliescu” a scos din pălărie schema cu “independentul Oprescu” la alegerile locale, şi încearcă s-o pună în aplicare şi la alegerile prezidenţiale. Numai că Băsescu a simţit pericolul şi, ştiind foarte bine că România nu-i Bucureştiul la fel cum iarna nu-i ca vara, a lovit spectaculos cu mutarea referendumului pentru reducerea numărului de parlamentari. Pentru o ţară întreagă Parlamentul e simbolul trândăviei pe (mulţi) bani publici, aşa că, exceptând

Hitler s-a săturat de Gigi Becali

 

Excelentă parodia făcută de un fan stelist, folosind o secvenţă din filmul “Die Untergang”. Într-adevăr, se pare că numai aşa poate să dispară Becali de pe posturile TV româneşti.

Moroşanu cu tractorul şi Ghiţă cu mămica

 ”Săracii luptători români, ce staff-uri habarniste au!”. (e vorba evident de habarnism în media, nu în arte marţiale)

 Cam asta e concluzia tristă care se desprinde din cele două clipuri de prezentare cu care cei doi sportivi (Moroşanu şi Ghiţă) s-au dus la concursul Final Elimination de la Seoul, clipuri care au fost difuzate la ore de maximă audienţă în Japonia, Coreea de Sud şamd, pe scurt în faţa a zeci dacă nu chiar sute de milioane de telespectatori.

 O să încep analiza cu clipul lui Daniel Ghiţă, o “realizare” de un grotesc fără margini. Nu ştiu ce-or fi vrut să spună ăia care l-au făcut, dar singurul mesaj pe care-l transmite clipul este “Domnu ‘ Schilt, uitaţi-vă la mine, vin dintr-o ţară sărăcuţă dar civilizată, nu din cocotier, am o mamă care mă aşteaptă cu drag acasă, vă rog să nu mă omorâţi”. Asta lăsând la o parte faptul că realizatorii ar fi trebuit să ştie că în ţări ca Olanda (de SUA nu mai vorbesc) se consideră că a locui cu părinţii la 28 de ani e absolut ridicol. Sigur, la noi nu e cazul, dar când faci clipuri de prezentare trebuie să fii capabil să înţelegi diferenţele culturale dintre România şi ţările în care încerci să-ţi prezinţi sportivul.

 Practic, realizatorii n-au reuşit decât să-i producă un nemeritat deficit de imagine lui Daniel Ghiţă, în cel mai stupid mod cu putinţă.

La Moroşanu lucrurile stau un pic mai nuanţat. Ideea  în sine n-a fost proastă, clipul era pe linie cu prezentările pe care şi le-a făcut sportivul până acum, cu imaginea pe care încearcă să şi-o construiască. Dar realizarea a fost ultrapenibilă: tot ce s-au priceput să găsească a fost un tractor antediluvian, de pe care cădeau tablele. “Jucăria” cu care Moroşanu calcă poza lui Kin parcă spune “vin dintr-o ţară de sărăntoci, sunt vai de capul meu”. Oare cât de greu ar fi fost să se dea telefon la vreun mare fermier din zonă, gen Porumboiu, sau la vreun dealer de tractoare, să i se explice unde se va difuza clipul, şi să i se ceară pentru o jumătate de oră un tractor ultimul tip, în schimbul unui www.cutărică.ro lipit pe uşa utilajului în timpul filmărilor?

 

În plus, poate că ar fi timpul ca Moroşanu să înţeleagă că, înaintea unei lupte importante, nu e bine să provoci soarta, povestind în gura mare

Tabloul finalei k-1 2009

UPDATE  : Daniel Ghiţă a ajuns totuşi în Finala K-1 2009

Azi dimineaţă a avut loc tragerea la sorţi a finalei K-1 pe 2009, rezultatul fiind următorul fight-card:

 Tragerea la sorţi propriu-zisă o puteţi vedea aici:

De remarcat că organizatorii japonezi şi-au făcut din nou pomana cu Bonjasky, lăsându-l să tragă a doua bilă, după ce “câştigase” furând cu arbitrii meciul cu Melvin Manhoef, asta în condiţiile în care criteriul de prioritate era cine a câştigat cel mai uşor partida din Final Elimination. Ma rog, probabil s-or fi gândit că nici un meci nu-i mai uşor decât ăla terminat în culise. Evident, campionul lu’ peşte a profitat de ocazie şi, favorizat şi de bulan, a fugit cât mai departe