Rugby, un sport uitat în România

 A început Campionatul Mondial de Rugby Franţa 2007, iar la noi evenimentul nu stârneşte nici cel mai mic interes. Într-o ţară în care ştirile sportive se deschid cu ultimul pârţ slobozit din gâtlejul primului oier al naţiei, sau eventual, în caz de criză de evenimente de la stână, cu ultima cucerire a lui Mutu, un eveniment sportiv de importanţă mondială e îngropat pe pagina a paişpea a ziarelor de sport, asta în cazul în care e măcar pomenit.

 Televiziunea publică, aia plătită din banii noştri, nu face excepţie: festivitatea de deschidere şi meciul inaugural, Franţa-Argentina (foarte interesant şi încheiat cu o imensă surpriză) au intrat cu chiu cu vai la TVR2, iar următorul meci transmis va fi cel al României, pe 12 septembrie! Asta în condiţiile în care, în Anglia de pildă, până şi un tabloid nenorocit precum The Sun are secţiune “2007 Rugby World Cup Special”. Parcă ne-am fi întors pe vremea lui nea Nicu, în vremurile când, de la marile competiţii sportive, transmiteam doar meciurile României, ca să facem economie la valută.

 

 Atitudinea ar fi cumva de înţeles dacă am fi una din ţările fără tradiţie în rugby, dacă n-am fi prezenţi la turneul final al Campionatului Mondial şi dacă nici măcar n-am spera să ajungem acolo în următoarea sută de ani. Nici pe departe însă: în ultimii ani ai lui Ceauşescu am ratat intrarea în Turneul celor cinci naţiuni din motive politice, şi mulţi îşi mai amintesc meciurile în care băteam Franţa. Iar la acest CM suntem bine-mersi prezenţi  în lumea bună a acestui sport.

 Rugby-ul este însă îngropat cu bună ştiinţă de către mass-media românească dintr-un motiv foarte prozaic: aici nu se învârt mari sume de bani negri. Nu există patroni de cluburi care să cotizeze mii de euro ca să fie lăsaţi să-şi expună producţiile unicului neuron în prime-time, nu vine nimeni cu plicul ca să apară nuş ce ştire menită să bage dihonia în vestiarul adversarilor înaintea unui derby. Cu alte cuvinte, rugby-ul e neinteresant pentru 99% dintre gazetarii sportivi români. Mai punem la socoteală şi faptul că prin redacţiile ziarelor de sport  nu (mai) există oameni capabili să scrie coerent despre sportul ăsta, şi uite-aşa rămâne doar TVR să ţină sus stindardul rugby-ului românesc. Ori, când rămâi singurul de pe piaţă care acordă interes unui eveniment, imediat se găsesc prin instituţie “cunoscători” care să strâmbe din nas şi să-ţi umble la buget. Nu de alta, dar poate mai e nevoie de niscai parale pentru “Stupize-stupize”.

 Nu ştiu alţii cum văd lucrurile, dar eu vreau mai mult rugby în România. M-am săturat de vedete de mucava, care se tăvălesc pe jos ca nişte găini descăpăţânate pentru a cerşi un penalty, m-am săturat de Fecali, Porcea şi compania. Merităm mai mult, ca naţie, decât subcultura ligii lui Corleone, care se revarsă asupra noastră de pe toate posturile de televiziune.