Regele, batjocorit şi mazilit de Căcărează Împărat

Pe vremea când stăteam cu căciulă şi mănuşi în casă, iar Campionatele Mondiale de fotbal le vedeam la bulgari, un băiat născut în sărăcia din Săcele ne bucura cu driblingurile, şuturile şi mai ales cu golurile sale. Pare un clişeu, dar Gică Hagi e unul din copiii care a învăţat să joace fotbal cu o băşică de porc, care a mâncat te miri ce până să ajungă fotbalist în prima divizie, şi care, totuşi, nu şi-a pierdut minţile când a dat de bani şi faimă.  

Diferenţă ca de la cer la pământ faţă de oierul parvenit! E drept că în copilărie Becali n-a trăit în puf, ci a muls oile, iar unii îşi mai amintesc cum junele Gigi îngheţa pe la scara câte unui bloc aşteptând să vină clientul căruia trebuia să-i livreze brânza sau laptele. Dar în familia Becali nu s-a ştiut ce-i foamea, iar tatăl lui Gigi făcea bani cât să-i aibă la degetul mic pe miliţieni şi securişti. Ba chiar şi cât să-l lipească de Steaua pe feciorul său Gigi, desigur cu ajutorul pilei puse la Valentin de machidonul Gică. 

 Ee, şi au trecut anii, a picat Ceauşescu, iar Gică şi Gigi au început să transpire din greu. Gică pe terenurile unor coloşi ai fotbalului european, ca Real Madrid sau Barcelona, iar Gigi prin birourile unor generali. Gică s-a acoperit de glorie, iar Gigi, ajutat pare-se de marele maestru al combinaţiilor, Hrebenciuc, s-a umplut de bani. Până aici, o poveste menită parcă să arate că e loc sub soare şi pentru genii, şi pentru şmecheraşi. Şi n-ar fi existat motiv s-o luam ca în “Vieţi paralele” a lui Plutarh, dacă finul Gigi nu şi-ar fi bătut joc de naşul Gică în cel mai abject mod cu putinţă, doar pentru că avea nevoie de un paratrăznet care să preia o parte din furia stârnită printre suporteri de sluga Olăroiu. 

 Pentru cei care-l consideră pe Berbecali un soi de maimuţă decerebrată, un asemenea scenariu diabolic pare o simplă fantezie izvorâtă dintr-o minte dotată cu prea multă imaginaţie. Căcărează întâiul a demonstrat însă deja că e rudimentar, ghiolban, incult şi parşiv, dar nu prost. Aşadar să recapitulăm niţel evenimentele: 

 La finalul sezonului trecut, Steaua a trebuit să se umilească în faţa rivalei de moarte Dinamo pentru a prinde locul doi şi preliminariile Ligii Campionilor. Furia fanilor s-a revărsat binemeritat asupra lui Olăroiu, care ar fi avut o viaţă imposibilă dacă rămânea la echipă. Dar cel căruia steliştii îi scriu numele începând cu zero, nu cu litera O, a fost prudent: şi-a găsit un locşor călduţ la echipa unor şeici. Şi dus a fost, sperau naiv steliştii. 

 Văzând că riscă să rămână fără sluga preaplecată, căreia îi făcea echipa şi a cărei limbă îi gâdila plăcut posteriorul,  Căcărează Întâiul a imaginat un plan pe cât de simplu, pe atât de diabolic: trebuie adus unul care să-i facă pe fani să plângă după Olăroiu. Şi cum Hagi nu rupsese inima târgului ca antrenor, ba chiar avusese şi ceva ghinion la Naţională, era alegerea ideală, din toate punctele de vedere: dacă dădea chix, cum spera oierul, deschidea calea întoarcerii lui zerolăroiu, iar dacă, printr-o minune, reuşea, se chema că a fost ajutat de finul Gigi să ajungă şi mare antrenor. 

 Planul a mers însă doar pe jumătate: echipa juca prost, fanii începuseră să se enerveze, dar rezultatele erau bune! Ghinionul de altă dată se transformase pentru Gică în noroc porcesc, iar echipa câştiga italieneşte, dar cîştiga. Şi cum nu se punea problema ca naşul Gică să-i dea limbi finului, sau să-i ceară sfaturi la făcut echipa, Căcărează Întâiul a simţiti că există riscul să nu mai fie el alfa şi omega din Ghencea. Ce a urmat ştim cu toţii.

Din păcate, în faţa atacului pervers şi mitocănesc al rubedeniei sale, Gică n-a ştiut să plece când ar fi trebuit: după calificarea în grupele Ligii Campionilor. Dacă făcea asta, îl lăsa pe Căcărează într-un ofsaid kilometric, dar Gică ştie să joace fotbal, nu să ţeasă intrigi, Naiv, a sperat că e vorba de dorinţa oierului de a fi în prim plan, nu de un plan pervers, bine pus la punct. A greşit şi, cu multă demnitate, şi-a dat demisia după prima înfrângere importantă.  La câteva clipe după aflarea veştii, oierul suna deja după zerolăroiu. 

“Prin ‘87, eu i-am deschis lui Gigi poarta aici, in Ghencea. Acum el ma da afara. Asta e. Ii doresc succes!”

 ”In momentul de fata, n-am luat nici un ban. Nici nu vreau sa-i iau. Sa-i bage in centrul de copii si juniori. N-am luat nici un leu si n-am nevoie!”
 

                                                                                                                                                                           Gică Hagi