Aproape nimic despre Elodia

Ca om profund scârbit de circul dezgustător făcut în jurul unei banale dispariţii ( şi posibil crime), am evitat din răsputeri să am vreo treabă cu cazul Elodiei. Normal însă, prin natura profesiei, tot îmi mai trec prin faţa ochilor ba o declaraţie a procurorului Marius Iacob, ba vreo informaţie despre scafandrii poliţiei trimişi în munţi cu barca, la propriu. Aşa că, până la urmă, n-aveam cum să nu-mi pun o întrebare:

oare milioanele de români care urmăresc seară de seară bazaconiile lui Diaconescu&Lazarus realizează vreo secundă cât de greu e să faci să dispară fără urmă un cadavru? Ce e mai uşor: să vii acasă în crucea nopţii, să-ţi omori nevasta fără a face vreun zgomot, s-o duci în portbagaj fără să te vadă nimeni, să ascunzi cadavrul într-un loc pe care să nu-l poată găsi nici naiba şi să scapi apoi de aproape toate petele de sânge/firele de păr etc, sau să te tai la un deget pe o uniformă de-a soţului, s-o arunci (sau să pui amantul s-o arunce) într-o râpă, şi pe urmă să ieşi fraudulos din ţară?

 Şi ar mai fi o chestie: am aflat ieri că părinţii presupusei victime au reclamat tembeliziunea lui Senzaţionalescu pentru “mediatizarea excesivă a cazului”. Ce părinte care-şi ştie copilul dispărut s-ar supăra că tot zgândăre unii poliţia şi procuratura? Indiferent cât de cretine ar fi emisiunile cu pricina, e clar pentru orice om cu minţile întregi că 90% din desfăşurarea de forţe se datorează taman “mediatizării excesive”. Şi atunci?

 Oricum ar sta însă lucrurile, am o curiozitate: i-o fi trecut prin cap procurorului Iacob s-o dea pe Elodia în urmărire prin Interpol, înainte să toace 2,5 miliarde de lei vechi (atâta a costat până acum ancheta) prin lacurile şi văgăunile patriei? Mâine mă interesez şi vă dau răspunsul.