Cum să-ţi baţi joc de un derby

În minutul 73 al meciului Rapid-Steaua, la scorul de 1-0 pentru gazde, arbitrul Alexandru Deaconu îşi duce mâinile la cap cu o grimasă de durere pe faţă. Lângă el Lovin vociferează vehement.  Omul (în) negru se duce spre centrul terenului, hotărât să oprească meciul. Urmează proteste, îmbrânceli, tânguieli, vociferări, iar fluieraşul dă un ultim avertisment, anunţat şi de crainicul stadionului: “Dacă se mai aruncă un singur obiect din tribună, opresc meciul”. După care se îndreaptă glonţ spre locul din care oprise jocul, în bătaia galeriei dezlănţuite! Inevitabilul se produce: o brichetă galbenă zboară pe lângă el. Fericit, arbitrul fluieră sfârşitul jocului.

 N-o să fac teoria conspiraţiei în stil Copos, dar un lucru e cert: în tur Bozovici a fost lovit cu un şurub aruncat din tribună, iar arbitrul nici nu şi-a pus problema să trimită echipele la cabine. Nu poţi să judeci cu măsuri diferite două incidente similare şi să pretinzi că aplici corect regulamentul. Deaconu a făcut-o, şi pentru asta ar trebui să dea socoteală. Cu atât mai mult cu cât, până la oprirea jocului, mai avea alte mijloace regulamentare la îndemână, inclusiv evacuarea tribunei cu pricina.

 Scopul pentru care arbitrul intră pe teren este să asigure desfăşurarea corectă a meciului. Nu să facă în aşa fel încât rezultatul să se decidă la masa verde.