Inspectoratul de Stat în Construcţii, jumulit de consiliera lui Tăriceanu

 Nota bene: Informaţiile din acest articol pot fi preluate numai cu citarea sursei.  

Nu mi-e prea clar pentru ce ia DNA-ul banii, dar cert e ca nu pentru instrumentarea unor cazuri evidente de corupţie. Pentru că, alminteri, nu avea cum să-i scape isprava reuşită la Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) de către Bogdana Balmuş, fost consilier personal al fostului premier Călin Popescu Tăriceanu şi membru în consiliul de conducere al Inspectoratului.

 Faptele sunt pe cât de simple pe atât de şocante:  pe 9 noiembrie 2007,  Inspectoratul de Stat în Construcţii cumpără cu aproximativ 12 milioane de euro de la S.C. Balpo Investment SRL o structură de bloc cu 11 etaje, situată în strada C.F. Robescu nr 23. sector 3.  Respectiva structură fusese cumpărată de Balpo pe data de 1 octombrie 2007, aşadar cu 5 săptămâni înainte! Un fler în afaceri ieşit din comun? Greu de crezut, dacă remarcăm faptul că Bogdana Balmuş era, la data realizării tranzacţiei, membru în Consiliul de Conducere al ISC, iar soţul ei, Mihai Balmuş, deţine 50% din firma Balpo. Mai mult, sediul firmei se află într-un apartament din imobilul situat pe strada Iordache Golescu la nr 28 A, acelaşi apartament care apare în declaraţia de avere depusă de Bogdana Balmuş.

Pe scurt, beneficiind de ciudata îngăduinţă a directoarei Dorina Nicolina Isopescu şi a ciudatei îmbârligături de colonei pensionari de la ISC, fosta consilieră a lui Tăriceanu a tras un tun de zile mari, folosind o firmuliţă de apartament cu numai 200 de lei capital!

 Cine este însă Bogdana Balmuş? În vârstă de nici 38 de ani, a lucrat ca redactor la departamentele politice ale Evz, Libertatea şi Ziua între 1995 şi 2005. În Aprilie 2005 a devenit consilier al ministrului delegat pentru relaţia cu Parlamentul, Bogdan Olteanu, iar în august 2005 a făcut saltul la funcţia de consilier personal al Ptimului Ministru! A lucrat pentru Călin Popescu Tăriceanu până pe 6 aprilie 2006, după care s-a văzut blagoslovită cu o serie de sinecure care mai de care mai călduţe: Membru în Consiliul de Conducere al ISC (23180RON pe an), membru în CA al Societăţii Naţionale de Radiodifuziune (37.650 ron pe an), consilier la Camera Deputaţilor (45.592 ron pe an) şi consilier la  SC Master PR Consulting (30.000 ron pe an). Datele provin din

Infringement împotriva României pe motiv de … Orange şi Vodafone

Comisia Europeană a declanşat ieri împotriva României procedura privind încălcarea dreptului comunitar (infringement) . Nu este vorba nici de Justiţie, nici de Afaceri Interne, ci de … Telecomunicaţii.  Mai exact, despre două scandaluri, unul relativ recent iar celălalt vechi de doi ani, care au trecut neobservate de către publicul larg, din cauză că presa mogulizată s-a dedulcit de mult la banii din publicitate veniţi dinspre firmele de telefonie mobilă.

 Pe scurt, preşedintele ANRCTI, Dan Georgescu, a fost mătrăşit de Tăriceanu, a contestat decizia în instanţă şi a câştigat. Chestie care nu i-a servit la nimic, pentru că Guvernul a anunţat reorganizarea instituţiei. Ce să vezi însă, exact acelaşi lucru se întâmplase în 2005, când preşedintele de atunci al ANRC, Ion Smeeianu, a fost demis de premierul Tăriceanu  după ce Orange şi Vodafone au făcut presiuni enorme în acest sens. Motivul? Omul chiar îşi făcea treaba pentru care fusese pus în fruntea ANRC şi forţa cele două firme să-şi reducă tarifele absolut nesimţite de interconectare practicate la acea vreme.  Evident, Smeeianu a contestat decizia în instanţă şi a câştigat, la sfârşitul lui 2006. Numai că, fix în ziua în care Curtea de Apel Bucureşti îşi anunţa decizia,  Guvernul a scos din pălărie iepurele reorganizării ANRC, lăsând procesul fără obiect.

 Evident însă, UE poate că  înghite odată asemenea gogoriţe dâmboviţene, dar cu siguranţp că n-o face de două ori, drept care a declanşat ieri procedura de infringement. Comunicatul oficial nu lasă nici un fel de dubiu cu privire la motive:

Ţeapa cu jocurile “Xplosiv”, dată de Monosit la Diverta, PC Garage etc

  În România, şi dacă vrei să iei jocuri PC originale, tot nu ai şanse: prin magazine, inclusiv unele cu pretenţii, se vând fara probleme softuri piratate, la preţ de originale, şi o gramadă de fraieri  clienţi care nu ştiu cu ce se manancă marfa  iau ţeapă după ţeapă.

 Exemplu concret absolut uluitor, în două capitole:

 Capitolul I: un coleg care are un puşti abia dat la şcoală vrea să-i facă junelui educaţie prin PC gaming şi, ştiind că mă descurc binişor prin www-ul românesc, mă roagă să-l ajut să cumpere un Age of Mythology: vorba aia, mai vede copilul un minotaur, o Gorgona Meduza, un leu din Nemeea şamd. Evident, fiind un cadou pentru un puşti aşa de mic, pachetul “Gold Edition” de două CD-uri cu manuale şamd de la Microsoft ar fi ideal. Începe căutarea şi, surpriză, pachetul “Gold Edition” apare la PC Garage ca fiind pe stoc, în schimbul a numai 39.99 ron. Cum poza nu prea seamana, iar pretul este al naibii de bun, sub cel din strainatate, sun si verific: fata de la PC Garage confirmă că produsul e pe stoc şi că pe eticheta de la furnizor scrie clar “Age of Mythology – Gold Edition”.

 Boon, batem drumul pana la faţa locului (PC Garage e pe o străduţă pierdută prin spatele Căii Dudeşti), pentru a constata ca nici vorbă de un produs Microsoft original: în locul ditamai cutiei cu sticker de autenticitate etc ni se oferă o copertă de DVD dubioasă, pe care scrie Xplosiv. La o privire mai atentă, reiese că este un expansion pack Titans, care contine si jocul initial. Nici vorba de Gold Edition.

 Enervat la culme de faptul că fusesem prostit în faţă la telefon, mă încrunt la fata de la ghişeu, care se scuză, pierită, arătând eticheta lipită de furnizor, despre care îmi povestise la telefon: pe ea scrie mare “Gold Edition”.  Neavând ce face, şi ştiind deja cu ce se mănâncă jocurile Xplosiv, îl anunţ pe coleg că e ţeapă şi plecăm.

 Capitolul II:

“Şedinţa cu cotonogeli” a mutat autostrada Soarelui unde trebuie

Citiţi în Gândul de azi ancheta mea despre felul în care autostrada Soarelui a zburat de pe terenul statului pe terenurile unor băieţi deştepţi. Orice comentarii sunt de prisos.

Singurul ziarist prezent la “săltarea” manifestanţilor anti-NATO

 În timp ce diverşi reporteri care mai de care mai speciali au rămas cu ochii în soare în faţa porţii de la Flaros, subsemnatul s-a strecurat frumos pe lângă camioanele de jandarmerie care intrau în curte şi s-a amestecat dezinvolt printre muncitorii adunaţi ca la urs.  Aşa că am fost singurul ziarist care a asistat vreme de 20 de minute la modul în care mascaţii jandarmilor i-au tratat pe manifestanţii anti-NATO.  

 Ce pot să spun fără nici cel mai mic dubiu este că incidentul care a declanşat circul a fost orchestrat de

“Asfaltatorii prezidenţiali” se aranjaza pe patru ani

 Ca să n-aibă emoţii după alegeri, băieţii s-au gândit să încheie de pe-acum contracte valabile până la sfârşitul legislaturii viitoare.  Detalii pe larg în articolul meu din Gândul de mâine.

“Sunt procuror bestial”

 Îl ştiţi pe procurorul Marius Iacob, ăla care a pus scafandrii să facă baie în fiecare lac din judeţele Argeş şi Braşov, în căutarea chiloţilor murdari ai Elodiei? Ei bine, sus-semnatul a săpat niţel şi a aflat o chestie incredibilă:

Cui îi plătesc “taxă de protecţie” Besciu, Umbrărescu şi Căşuneanu?

Răspunsul vi-l oferă sus-semnatul în ediţia online a Gândului, peste o oră .

Actualizare: articolul despre acest tun incredibil îl găsiţi aici.

Remeş avea la începutul anului 2000 de porci

 Misterele şpăgii în caltaboşi sunt tot mai adânci pe măsură ce studiezi afacerea cu porci a lui Remeş.  Pe 6 aprilie 2007, la preluarea postului de ministru al Agriculturii, Remeş declara: “Am o fermă de creştere şi îngrăşare a porcilor cu o capacitate de 2.000 de porci în comuna natală din judeţul Maramureş. O să-mi retrag  dreptul de semnătură, care va fi preluat probabil de directorul economic”.

 La vremea respectivă, conform Registrului Comertului, Decebal Traian Remeş deţinea 50% din capitalul social  al firmei Predilect SRL, restul titlurilor fiind deţinute de soţia sa, Liliana Remes, administratorul firmei. Crescătoria de porci a lui Remeş din comuna Băseşti a fost înfiinţată în 1995, iar în 2005 a primit o finantare SAPARD pentru un proiect de extindere în valoare totală de 250.000 euro. Jumatate din sumă a fost suportată de beneficiar.

Eu unul nu prea cred că posesorul unei asemenea ferme are nevoie de şpagă în caltaboşi. Voi ce părere aveţi?

 Acum vreo 10 ani, poate şi mai mult, în România Liberă apărea un articol cu titlul “Afacerea Sulina miroase a Băsescu”. Părerea mea e că şi afacerea caltaboşilor miroase tot aşa.

Misterele şpăgii în caltaboşi

 O ţară întreagă s-a crucit aflând de la TVR că fostul ministru Remeş ar fi cerut şpagă un Audi Q7, 15000 de euro plus nişte … caltaboşi şi ceva palincă. Taraşenia a fost prezentată ca o culme a tâmpeniei în materie de şpagă, numai că s-a omis un detaliu esenţial: Remeş are, în satul natal, o superfermă de porci, făcută cu fonduri SAPARD.  Cu alte cuvinte, are fabrica de caltaboşi în fundul curţii!

Compania de autostrăzi, vaca de muls a avocaţilor

Avocaţi, lăsaţi divorţurile şi partajele, nu vă mai omorâţi prin tribunale: în România te poţi îmbogăţi rapid din avocatură dacă lucrezi cu CNADNR-ul. Evident, nu toată lumea prinde un loc lângă ugerul gras al numitei companii de autostrăzi. Aşa cum, pe vremea lui Mitrea, o ilustră anonimă lua 4,5 milioane de euro “onorariu de succes” la semnarea contractului cu Bechtel, şi acum, diverşi alţi anonimi aşteaptă la coadă să prindă un contract.

Poliţia Capitalei face reclamă unei firme care inscripţionează oglinzi auto

 Acum câteva zile, numeroşi bucureşteni au găsit pe parbriz un fluturaş prin care Poliţia Capitalei ii sfatuia … sa-si inscripţioneze oglinzile la firma Autoident.  Nu este nici o glumă,

 

Turism ca la nebu… pardon, români

 Am scris în Gândul de ieri  povestea unei excursii organizate de agenţia Kara Travel prin Marea Britanie, Irlanda, Belgia şi Olanda: 36 din cei 56 de participanţi au semnat la întoarcere o reclamaţie, susţinând că agenţia şi-a bătut pur şi simplu joc de ei. Câteva din detaliile tari, pe care nu le-am putut include în articol, din lipsa de spaţiu:

Pentru cine lucrează banii fraierilor care joacă la loto

 Nu i-am lăsat în pace pe Ghervasuc&Co şi am aflat unde sunt puse la păstrare milioanele adunate de la fraierii care cred că au vreo şansă să le pice purcoiul de bani în cap. Şi asta n-ar fi încă nimic, dar am aflat şi că dobânda pe care o ia Loteria este sub dobânda de referinţă a BNR!

Şase norocoase… pentru Lukoil şi “băieţii deştepţi” din sistemul bancar

 Unii câştigă la loto fără să joace vreun bilet. Este cazul Lukoil şi al câtorva bănci, care au avut de câştigat sume impresionante de pe urma mărinimiei Loteriei Române.