2 girls 1 cup …şi o bunică

 Este, cred, una din  cele mai haioase chestii vazute de mine vreodată. Reacţia naturală, adevărată, în faţa unei scârboşenii bolnave nu poate fi reprodusă de nici un actor:

În plus, o lecţie instructivă despre puterea pe care o au nepoţii asupra bunicilor .

P.S. Am reuşir deocamdată cel puţin să-mi înfrânez curiozitatea şi să nu caut celebrul de-acum 2 girls 1 cup. Din ce-am citit, vă recomand căldurps să procedaţi la fel.

 

Gripa porcină: soluţia de supravieţuire

Cravata de criză a bancherilor

 Moda 2009 pentru bancheri:

Space invaders jucat cu luminile unui bloc: urban hacking

Cei trecuţi binişor de 30 de ani probabil îşi mai amintesc versiunea pentru Atari a jocului Space Invaders. Doar că una-i să-l joci pe ecran, şi alta-i să-l joci cu luminile unui bloc. Am văzut şi opinii cum că acest clip ar fi “aranjat”, sincer nu cred că luminile unui bloc din România ar putea fi controlate aşa, dar habar n-am ce soluţii tehnice se folosesc la tablourile de bloc din SUA. Oricum, faza în sine este extraordinar de haioasă:

George W Bush şi atacul “terorist” cu pantofi

 Pentru cine n-a apucat să vadă această scenă memorabila:

 

De precizat că, în lumea arabă, pantofii sunt consideraţi a fi impuri. Până şi numai arătarea tălpii către interlocutor este considerată a fi un gest de mare dispreţ.

P.S. Nu mă obosesc să comentez gestul făcut de Mircea Badea în studio, către camera de luat vederi, şi destinat unui

Obsedaţii de Obama

 Excelentă parodie a stirilor CNN, care tratează subiectul dependenţei de lupta pentru alegerea lui Obama:

 

 Sincer, cred că e valabilă pentru orice fel de “cauze” de acest gen, care par să atragă, invariabil, tot felul de oameni care n-au altceva mai bun de făcut în viaţă. Mulţi sunt incapabili să însire măcar

Reclamă genială

 Comparaţia cu reclamele cretinoide la berile noastre cred că e de prisos.

Sosia lui Băsescu, la Ţebea

Sosia lui Basescu

 

Frumoasă exclusivitate a celor de la Hunedoreanul, care l-au descoperit pe “geamănul” lui Băsescu, un electrician pe nume Gheorghe Robciuc, din localitatea Crişcior. Asemănarea este uluitoare, până şi

“Călătorie spre centrul pământului” -3D

Cum primul şi ultimul film 3D văzut până azi de mine fusese ceva rusesc, acum peste 20 de ani, la Luceafărul (veniseră ruşii cu lădiţa cu ochelari cu lentile de sticlă, şi stăteau cu ochii pe ei ca pe butelie), evident că am fost curios să văd ce progrese a mai făcut tehnologia în acest domeniu. Aşa că am mers azi la Plaza să văd noul “Journey to the Center of the Earth” 3D, evident, fără a mă aştepta la prea mare lucru de la filmul în sine. 

 Prima constatare a fost că epoca şi decorul s-au schimbat, dar anumite lucruri rămân bătute-n cuie în România: puştanul de la Mall care le luase locul ruşilor la păzit lădiţa era la fel de disperat, de unde reiese că mulţi cocalari simţiseră nevoia să ia acasă pe post de suvenir ochelarii care nu le folosesc la absolut nimic. Poate şi-or fi închipuit că ajunge să-i pui pe nas ca să vezi 3D (de fapt stereoscopic, tehnic vorbind, dar asta e deja altă discuţie).

 A doua constatare: tehnologia nu a mai făcut nici măcar un mic pas în faţă în acest domeniu: evident că urmăririle cu dinozauri se pretează ceva mai bine la 3D decât isprăvile viteazului Ivan (sau cum l-o fi chemat pe eroul medieval al filmului istoric sovietic de acum peste două decenii), iar ochelarii de azi erau mai bengoşi decât ăia comunişti de sticlă, dar

Căsăpeşte-ţi şeful!

Din ciclul oldies but goldies, azi vă prezint clasicul “Whack your boss”. Cum scrie şi pe site-ul respectiv, dacă aveţi ghinionul să vă număraţi printre persoanele mai slabe de înger, care se lasă terorizate de şef, nu-i nevoie să ţineţi în voi până izbucniţi cu toporul în mâini şi ajungeţi la puşcărie. Ştiu, e veche, foarte veche, ba chiar extrem de veche. Da’ bună.

 Later edit: mi se semnalează faptul că, pentru cei care stau mai prost cu perspicacitatea/timpul există şi varianta demo, cu muzică.

“Nothing else matters” – lautari sârbi dezlănţuiţi

Cum e să fii rocker, să ceri melodia favorită la un chef cu lăutari, iar taraful să execute onorabil “comanda”? Cam aşa:

Sigur că rezultatul e totuşi grotesc, dar

Copie după carte de identitate – România anului 2008

Mama a zis că am voie

Super-reclamă franţuzească. Ăştia chiar au imaginaţie, nu ca alde “creativii” noştri de doi poli.

Săgeata albastră, un tren de “mare” viteză

Îndrăznesc să afirm că aşa ceva se poate numai în România.

 

 

Să râdem cu “Moartea din Carpaţi”

Pentru cine nu ştie, Cătălin Moroşanu este un luptător din Iaşi care a reuşit să se califice într-o gală importantă de K1 organizată la Amsterdam. Lucru lăudabil, doar că moldoveanul nostru a priceput din toată povestea asta cu K1 că important e să oferi publicului mult, cât mai mult circ. Şi a făcut şi el ce s-a priceput:

Evident, Mondenii nu aveau cum sa scape asemenea ocazie, iar rezultatul a fost pe masură:

(nu va speriaţi, primele 2-3 secunde sunt blank)

Interesant e că, totuşi, Moroşanu nu s-a facut complet de râs în faşa lui Leko (a pierdut, dar a terminat lupta în picioare, făcând un meci destul de bun). Din păcate pentru el