Desi, exact cum anticipam, Mighty Mo s-a prezentat la Bucuresti cu niste sunculite care l-au pus in imposibilitate de a-l vana pe Morosanu prin ring, samoanul ne-a aratat totusi cat mai avem pana la nivelul care sa ne permita sa intram in lumea buna a K-1. Practic, vreme de 3 reprize Morosanu n-a putut decat sa fuga (cu destul succes) din calea pumnilor ca nite ciocane aruncati de oponentul sau, si sa loveasca destul de dureros la piciorul din fata al acestuia. In schimb, fara a rupe gura targului, Mighty Mo a aratat ca am exagerat cand l-am considerat pensionar venit sa faca turism, administrandu-i lui Morosanu o corectie serioasa in runda a doua. Corectie care, desi nesoldata cu knowck-down, ar fi trebuit sa ajunga totusi pentru o victorie la puncte.
Evident insa, pentru ca gala a avut loc in Romania, asa ceva nu se putea intampla. In urletele de “Rusine, Rusine” ale publicului, care completau vociferarile lui Mighty Mo, arbitrii au dictat extra round, un extra round pe care mult mai tanarul si mult mai suplul Morosanu si l-a adjudecat destul de cinstit la puncte.
Sincer, judecand retroactiv, Irimia era mult mai castigat daca negocia cu Mighty Mo un meci de MMA cu Lungu. Ar fi fost probabil primul adversar pe masura lui Lungu, si l-ar fi scutit pe Morosanu de o experienta destul de penibila. Pentru ca a incerca sa aplici tactica folosita de Kaoklai in victoria contra lui Mighty Mo, fara a reusi lovitura de KO, inseamna doar a-ti da cu firma-n cap.
Personal asteptam mai mult de la Morosanu, dar este posibil ca si tracul primului meci in fata unui adversar cu nume intr-adevar greu sa fi contat enorm.
Cine a văzut penibila şuşanea intitulată Local Kombat “Vin Americanii” ar fi putut crede că promotorul Eduard Irimia a înţeles, din huiduielile copioase care au însoţit finalul grotesc al aşa-zisului meci vedetă Moroşanu vs Goodridge, că publicul din România nu este interesat să plătească pentru a vedea un sportiv român de top lucrând la saci umani de box. Aiurea, tot ce-a înţeles Irimia a fost că plătind câţiva bănuţi unor pensionari ai ringului, poţi clădi fără prea mare efort un palmares care, măcar în ochii spectatorului neavizat, poate părea respectabil. Aşa se face că pe 24 octombrie vom avea parte de o gală intitulată pompos K-1 Collizion (sau poate Collision, cum ar fi corect ) care va reprezenta un soi de calificare pentru finala K-1 Europa de la Praga, şi al cărei meci vedetă se va disputa între Cătălin Moroşanu şi Mighty Mo.
Acum, înainte de a spune “uau, ţi-ai pierdut minţile, Mighty Mo e super-luptător” etc etc, nu strică să aflaţi că ultimul meci al samoanului a avut loc pe 9 august 2008! Cu alte cuvinte, la data galei lui Irimia, vor fi trecut aproape 15 luni de când Mighty Mo n-a mai urcat în ring, lucru care, la cei 39 de ani ai săi, contează mult mai mult decât palmaresul. Şi, cum este foarte probabil că n-a mai luptat nu pentru că l-ar fi boicotat cineva, ci pentru simplul motiv că n-a mai avut chef, putem presupune logic că nici nu s-a mai omorât cu antrenamentele. Aşa că, la fel cum anticipam înaintea şuşanelei “Vin Americanii” că vom asista la Read the rest of this entry »
”Săracii luptători români, ce staff-uri habarniste au!”. (e vorba evident de habarnism în media, nu în arte marţiale)
Cam asta e concluzia tristă care se desprinde din cele două clipuri de prezentare cu care cei doi sportivi (Moroşanu şi Ghiţă) s-au dus la concursul Final Elimination de la Seoul, clipuri care au fost difuzate la ore de maximă audienţă în Japonia, Coreea de Sud şamd, pe scurt în faţa a zeci dacă nu chiar sute de milioane de telespectatori.
O să încep analiza cu clipul lui Daniel Ghiţă, o “realizare” de un grotesc fără margini. Nu ştiu ce-or fi vrut să spună ăia care l-au făcut, dar singurul mesaj pe care-l transmite clipul este “Domnu ‘ Schilt, uitaţi-vă la mine, vin dintr-o ţară sărăcuţă dar civilizată, nu din cocotier, am o mamă care mă aşteaptă cu drag acasă, vă rog să nu mă omorâţi”. Asta lăsând la o parte faptul că realizatorii ar fi trebuit să ştie că în ţări ca Olanda (de SUA nu mai vorbesc) se consideră că a locui cu părinţii la 28 de ani e absolut ridicol. Sigur, la noi nu e cazul, dar când faci clipuri de prezentare trebuie să fii capabil să înţelegi diferenţele culturale dintre România şi ţările în care încerci să-ţi prezinţi sportivul.
Practic, realizatorii n-au reuşit decât să-i producă un nemeritat deficit de imagine lui Daniel Ghiţă, în cel mai stupid mod cu putinţă.
La Moroşanu lucrurile stau un pic mai nuanţat. Ideea în sine n-a fost proastă, clipul era pe linie cu prezentările pe care şi le-a făcut sportivul până acum, cu imaginea pe care încearcă să şi-o construiască. Dar realizarea a fost ultrapenibilă: tot ce s-au priceput să găsească a fost un tractor antediluvian, de pe care cădeau tablele. “Jucăria” cu care Moroşanu calcă poza lui Kin parcă spune “vin dintr-o ţară de sărăntoci, sunt vai de capul meu”. Oare cât de greu ar fi fost să se dea telefon la vreun mare fermier din zonă, gen Porumboiu, sau la vreun dealer de tractoare, să i se explice unde se va difuza clipul, şi să i se ceară pentru o jumătate de oră un tractor ultimul tip, în schimbul unui www.cutărică.ro lipit pe uşa utilajului în timpul filmărilor?
În plus, poate că ar fi timpul ca Moroşanu să înţeleagă că, înaintea unei lupte importante, nu e bine să provoci soarta, povestind în gura mare Read the rest of this entry »
Azi dimineaţă a avut loc tragerea la sorţi a finalei K-1 pe 2009, rezultatul fiind următorul fight-card:
Tragerea la sorţi propriu-zisă o puteţi vedea aici:
De remarcat că organizatorii japonezi şi-au făcut din nou pomana cu Bonjasky, lăsându-l să tragă a doua bilă, după ce “câştigase” furând cu arbitrii meciul cu Melvin Manhoef, asta în condiţiile în care criteriul de prioritate era cine a câştigat cel mai uşor partida din Final Elimination. Ma rog, probabil s-or fi gândit că nici un meci nu-i mai uşor decât ăla terminat în culise. Evident, campionul lu’ peşte a profitat de ocazie şi, favorizat şi de bulan, a fugit cât mai departe Read the rest of this entry »
Cel mai ruşinos episod din istoria recentă a K-1 este, indiscutabil, felul în care “the anabolic gorilla” Alistair Overeem este lăsat să lupte la cel mai înalt nivel, în pofida faptului că orice spectator îşi dă seama că un corp “ai carui muşchi au alţi muşchi” ar trebui testat antidoping înainte de a fi măcar lăsat să se apropie de o sală unde se desfăşoară un concurs de arte marţiale.
Sigur, probabil că majoritatea sportivilor din K-1 mai iau câte ceva, poate nici Peter Aerts nu s-ar prezenta aşa de bine la 39 de ani fără niscai chimicale, dar de aici şi până a lăsa să lupte un “sportiv” căruia îi ies steroizii pe nas e o cale lungă, pe care promotorii japonezi au parcurs-o fără a clipi, de dragul unor câştiguri cât mai mari.
Urmăriţi cu atenţie meciul de azi dintre triplul campion Peter Aerts şi Alistair Overeem: în pofida unui veritabil recital de măiestrie Aerts n-a avut de la început nici o şansă. Orice lovitură de-a lui ateriza în pachetul de muşchi ca într-un perete, Read the rest of this entry »
Daniel Ghiţă nu a reuşit decât să facă o impresie bună în turneul “Final Elimination” de la Seoul, pierzând destul de clar meciul disputat cu triplul campion K-1 Semmy Schilt. După o primă repriză excelentă, în care l-a pus de câteva ori în dificultate pe Schilt, Ghiţă a început să cedeze teren, sfârşind prin a fi numărat de două ori în runda a treia.
Admirat de public pentru dorinţa de luptă demonstrată chiar şi în cele mai dificile momente, Ghiţă nu a putut totuşi decât să dea o replică bună unui Schilt care a ştiut să-şi folosească perfect alonja net superioară.
Cel mai penibil om din K-1, care a reuşit performanţa unică de a câştiga circuitul tăvălindu-se pe jos, a demonstrat din nou cât de bine este ancorat în mecanismul publicitaro-mafiot al organizatorilor japonezi: Bonjasky a “câştigat” la puncte, în huiduielile întregii săli, meciul contra “piticului atomic” Melvin Manhoef.
Revolta publicului coreean a fost pe deplin justificată: Bonjasky n-a reuşit nici o lovitură clară tot meciul, fusese pus clar în dificultate în prima repriză, iar arbitrii n-au riscat nici măcar să dea un extra round! Pe scurt “campionul” lui peşte a fost scos la vopsea învingător într-un meci în cae nici măcar un orb nu l-ar fi dat învingător.
Acum poate vor înţelege mai mulţi de ce Badr Hari era cu spume la gură după ce fusese numărat aiurea în finala de anul trecut. Sunt curios ce mai au de zis arbitraşi-golănaşi gen Amarfei/uniporn pentru a-şi apăra idolul întru furăciuni.
Sfârşit trist pentru Cătălin Moroşanu în gala “Final Elimination” de la Seoul: la finalul unei prime reprize pe care o dominase extrem de clar, românul a comis aceeaşi greşeală pe care a făcut-o şi Badr Hari anul trecut în finala K-1, lovindu-şi adversarul după ce arbitrul oprise lupta. Firesc, “Moartea din Carpaţi” a văzut cartonaşul roşu, mai ales că adversarul a aplicat perfect “reţeta” brevetată de Bonjasky Read the rest of this entry »
Aseară s-au desfăşurat la Ploieşti, sub “umbrela” Kombat.ro, două turnee piramidale a căror miză a fost calificarea la două importante turnee K-1. La categoria 71 de kilograme, Mihai Barbu a câştigat en fanfare finala desfăşurată împotriva timişoreanului Adrian Mitu, şi va evolua în finala K-1 Max Europa, care se va desfăşura în Polonia.
Turneul greilor a fost câştigat, cu destul noroc, de Mihăiţă Golescu. Acesta a trecut în primul meci de Marian Iordan, în urma unei decizii vehement contestate de publicul din sală, iar în finală a luptat contra lui Andrei Dumitru, sportiv care pierduse extrem de clar semifinala desfăşurată contra lui Ravan Ghiţă. Din păcate pentru el şi din fericire pentru Golescu, Răzvan Ghiţă s-a accidentat pe finalul meciului, aşa că locul său în finală a fost luat de Dumitru, luptător care terminase semifinala dominat net la toate capitolele şi extrem de obosit fizic.
Fără a face un meci mare, Golescu n-a avut probleme în a obţine decizia (3-0) în faţa lui Dumitru, şi va lupta pe 24 octombrie cu cehul Peter Vondracek în cadrul galei K1 ColliZion Final Elimination, care se va desfăşura la Bucureşti.
Organizatorii japonezi ai circuitului K-1 au anunţat tabloul galei “Final Elimination” care se va desfăşura pe 26 septembrie la Seul, şi care îi va desemna pe cei 8 participanţi la finala de anul acesta. Din pacate, şansele ca Daniel Ghiţă să acceadă în marea finală s-au diminuat considerabil, românul fiind desemnat ca adversar al triplului campion K-1 Semmy Schilt, luptător care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Chiar dacă a suferit o înfrângere usturătoare în faţa lui Badr Hari, cu ocazia galei “It’s showtime” de la Amsterdam, Schilt ramâne unul din cei mai buni şi constanţi luptători din K-1, iar Ghiţă va avea nevoie de o strategie foarte inteligentă şi de mult noroc pentru a-l elimina pe olandez.
Cătălin Moroşanu, celălalt român care avea şanse să ajungă în “eliminarea finală” de la Seul, graţie unui wild-card, nu va lupta decât într-un super-fight menit să desemneze luptătorul de rezervă pentru finală. Organizatorii japonezi l-au preferat pe eternul Musashi, favoritul Read the rest of this entry »
Daniel Ghiţă a reuşit azi una din cele mai mari performanţe româneşti în circuitul K-1, câştigând turneul piramidal de la Tokyo. În finală, Ghiţă l-a învins pe ucranianul Serghei Laşcenko prin KO, după ce, în primele două runde, trecuse la pas de doi luptători mai slab cotaţi. Ghiţă a avut şi destul noroc, întrucât adversarul din semifinale, nimeni altul decât olandezul Melvin Manhoef, s-a accidentat în cursul meciului pe care-l câştigase în prima rundă, şi a fost înlocuit de o rezervă.
În urma acestei victorii, Daniel Ghiţă s-a calificat pentru gala Final Elimination, care va avea loc pe 26 septembrie la Seul, şi are şansa de a prinde un loc în marea finală K-1 de anul acesta.
Vreme de ani de zile, Pro Tv a dominat clar piaţa pe nişa publicului amator de arte marţiale: galele K-1 difuzate în reluare(cu notabila excepţie a finalei K-1 din 2008, preluată live), precum şi galele Local Kombat, transmise în direct, au asigurat o poziţie de cvasi-monopol în acest domeniu pentru televiziunea lui Sârbu (sau mă rog, a concernului CME). Sâmbătă seara însă, Antena 1 a contraatacat nimicitor, transmiţând super-gala “It’s Showtime” desfăşurată la Amsterdam şi zdrobind pur şi simplu modesta opoziţie a galei Local Kombat de la Praga, prezentată de Pro Tv.
Televiziunea lui Voiculescu mai preluase câteva gale din circuitul “It’s Showtime”, dar, de data aceasta, afişul evenimentului de la Amsterdam a semănat cu cel al unei veritabile finale K-1, în vreme ce, în show-ul trasmis de Pro Tv, se cotonogeau luptători prea puţin cunoscuţi.
Telespectatorii din România au avut astfel ocazia să vadă la Antena 1, în comentariul la obiect al lui Cătălin Zmărăndescu (recent ieşit din puşcărie), câteva meciuri senzaţionale: Melvin Manhoef vs Stefan Leko, Mourad Bouzidi vs Errol Zimmerman, Daniel Ghiţă vs Thomas Hron şi, mai presus de toate, mult aşteptata confruntare dintre Semmy Schilt şi Badr Hari.
Rămâne de văzut în ce măsură Antena 1 va reuşi să se menţină la acest nivel extrem de ridicat, dar, dacă o face, atunci Pro Tv pierde spectaculos unul din punctele sale tari, cu care îşi asigura fidelizarea audienţei interesate de artele marţiale.
În presa noastră sportivă, consemnul pentru galele de K-1 pare să fie “mucles total”, în cazul în care suma cerută se dovedeşte a fi prea mare pentru Sârbu. Lucru oarecum de înţeles pentru Prosport/sport.ro/ Pro TV, dar cel puţin bizar pentru concurenţa de la Intact. Aşa se face însă că foarte puţini români au habar de faptul că azi a avut loc la Yokohama o super-gală K-1, în care au luptat majoritatea vedetelor acestui circuit.
Principala miză a show-ului intitulat FieLDS a fost stabilirea noului campion al categoriei grele, după ce titlul i-a fost retras lui Badr Hari din cauza descalificării din finala K-1 de anul trecut. Personal îl vedeam ca mare favorit la aceastăcategore de greutate pe “piticul atomic” Melvin Manhoef, dar colegul de club al lui Badr Hari a încasat în semifinală un K.O. rapid de la japonezul Kejiro Maeda.
De altfel, japonezul cu freza de papagal a câştigat şi finala cu turcul Gokhan Saki, dar asta n-a prea mirat pe nimeni, ştiut fiind cum câştigă japonezii la puncte în K-1 dacă adversarul nu reuşeste să-i facă K.O.
Cele mai interesante meciuri ale galei au fost însă super-fights-urile. Peter Aerts a demonstrat că şi la 39 de ani rămâne un mare luptător, reuşind să-l bată clar pe mult mai tânărul şi mai puternicul Errol Zimmerman într-un extra-round în care Read the rest of this entry »
Demonstrând că prima condiţie pentru a ajunge să baţi vedetele K-1 este să lupţi cu ele, nu să încerci să-ţi faci un palmares mincinos în “meciuri” cu necunoscuţi sau expiraţi, foarte tânărul Raul Cătinaş a reuşit la Split o victorie de senzaţie în faţa celebrului Stefan Leko. Dacă te uiţi la durata luptei ai putea crede ca Leko a intrat în ring doar ca să facă act de prezenţă, dar lucrurile n-au stat nici pe departe aşa: croatul a încercat să-şi facă jocul obişnuit, în viteză, doar că a fost pur şi simplu năucit aproape instantaneu de forţa loviturilor lui Cătinaş. Un prim croşeu l-a pus la podea, iar al doilea mai avea puţin şi-l expedia în lumea viselor: Leko a reuşit să se ridice mai mult trăgând cu mâinile de corzi abia când arbitrul spunea 10, şi lupta a fost oprită definitiv.
Splendida victorie a lui Cătinaş a mai şters un pic gustul amar lăsat de hoţia (alminteri previzibilă) comisă împotriva lui Mihăiţă Golescu: adversarul acestuia, croatul Ostojic, a fost dat învingător de arbitri, cu toate că fusese dominat clar în două reprize din trei.
Azi de la ora 23 are loc la Split gala “Obracun u Ringu 9″, un soi de Local Kombat croat, ceva mai răsărit decât al nostru. Meciul vedetă al serii trebuia să fie revanşa Moroşanu-Stefan Leko, dar probabil că promotorii “Morţii din Carpaţi” şi-au dat seama că omul lor n-ar avea cum să câştige decât prin K.O. un meci contra lui Leko desfăşurat în Croaţia. Aşa că locul lui Moroşanu pe afişul galei a fost luat, nu cu mult timp în urmă, de mai puţin cunoscutul şi foarte tânărul Raul Cătinaş, un luptător care n-are de ce să se teamă de arbitraje cu direcţie, pentru simplul motiv că nu poate avea decât de câştigat dintr-un meci cu Leko.
De altfel, Cătinaş a făcut acum câteva zile o afirmaţie foarte inteligentă, spunând “doar luptând cu campioni poţi ajunge campion”. Filozofie pe care, din pacate, luptători precum Ciprian Sora n-au înteles-o nici măcar pe finalul carierei.
În gala cu pricina mai luptă încă doi români: Mihăiţă Golescu (împotriva croatului Ostojic) şi Mihai Barbu (contra francezului Haddad).
EDIT: Superbă victorie a lui Cătinaş contra lui Leko, detalii aici.
Publicat de optimvs 
) care va reprezenta un soi de calificare pentru finala K-1 Europa de la Praga, şi al cărei meci vedetă se va disputa între Cătălin Moroşanu şi Mighty Mo.
Publicat de optimvs 
Publicat de optimvs 
