Desi, exact cum anticipam, Mighty Mo s-a prezentat la Bucuresti cu niste sunculite care l-au pus in imposibilitate de a-l vana pe Morosanu prin ring, samoanul ne-a aratat totusi cat mai avem pana la nivelul care sa ne permita sa intram in lumea buna a K-1. Practic, vreme de 3 reprize Morosanu n-a putut decat sa fuga (cu destul succes) din calea pumnilor ca nite ciocane aruncati de oponentul sau, si sa loveasca destul de dureros la piciorul din fata al acestuia. In schimb, fara a rupe gura targului, Mighty Mo a aratat ca am exagerat cand l-am considerat pensionar venit sa faca turism, administrandu-i lui Morosanu o corectie serioasa in runda a doua. Corectie care, desi nesoldata cu knowck-down, ar fi trebuit sa ajunga totusi pentru o victorie la puncte.
Evident insa, pentru ca gala a avut loc in Romania, asa ceva nu se putea intampla. In urletele de “Rusine, Rusine” ale publicului, care completau vociferarile lui Mighty Mo, arbitrii au dictat extra round, un extra round pe care mult mai tanarul si mult mai suplul Morosanu si l-a adjudecat destul de cinstit la puncte.
Sincer, judecand retroactiv, Irimia era mult mai castigat daca negocia cu Mighty Mo un meci de MMA cu Lungu. Ar fi fost probabil primul adversar pe masura lui Lungu, si l-ar fi scutit pe Morosanu de o experienta destul de penibila. Pentru ca a incerca sa aplici tactica folosita de Kaoklai in victoria contra lui Mighty Mo, fara a reusi lovitura de KO, inseamna doar a-ti da cu firma-n cap.
Personal asteptam mai mult de la Morosanu, dar este posibil ca si tracul primului meci in fata unui adversar cu nume intr-adevar greu sa fi contat enorm.
Cine a văzut penibila şuşanea intitulată Local Kombat “Vin Americanii” ar fi putut crede că promotorul Eduard Irimia a înţeles, din huiduielile copioase care au însoţit finalul grotesc al aşa-zisului meci vedetă Moroşanu vs Goodridge, că publicul din România nu este interesat să plătească pentru a vedea un sportiv român de top lucrând la saci umani de box. Aiurea, tot ce-a înţeles Irimia a fost că plătind câţiva bănuţi unor pensionari ai ringului, poţi clădi fără prea mare efort un palmares care, măcar în ochii spectatorului neavizat, poate părea respectabil. Aşa se face că pe 24 octombrie vom avea parte de o gală intitulată pompos K-1 Collizion (sau poate Collision, cum ar fi corect ) care va reprezenta un soi de calificare pentru finala K-1 Europa de la Praga, şi al cărei meci vedetă se va disputa între Cătălin Moroşanu şi Mighty Mo.
Acum, înainte de a spune “uau, ţi-ai pierdut minţile, Mighty Mo e super-luptător” etc etc, nu strică să aflaţi că ultimul meci al samoanului a avut loc pe 9 august 2008! Cu alte cuvinte, la data galei lui Irimia, vor fi trecut aproape 15 luni de când Mighty Mo n-a mai urcat în ring, lucru care, la cei 39 de ani ai săi, contează mult mai mult decât palmaresul. Şi, cum este foarte probabil că n-a mai luptat nu pentru că l-ar fi boicotat cineva, ci pentru simplul motiv că n-a mai avut chef, putem presupune logic că nici nu s-a mai omorât cu antrenamentele. Aşa că, la fel cum anticipam înaintea şuşanelei “Vin Americanii” că vom asista la Read the rest of this entry »
Aseară s-au desfăşurat la Ploieşti, sub “umbrela” Kombat.ro, două turnee piramidale a căror miză a fost calificarea la două importante turnee K-1. La categoria 71 de kilograme, Mihai Barbu a câştigat en fanfare finala desfăşurată împotriva timişoreanului Adrian Mitu, şi va evolua în finala K-1 Max Europa, care se va desfăşura în Polonia.
Turneul greilor a fost câştigat, cu destul noroc, de Mihăiţă Golescu. Acesta a trecut în primul meci de Marian Iordan, în urma unei decizii vehement contestate de publicul din sală, iar în finală a luptat contra lui Andrei Dumitru, sportiv care pierduse extrem de clar semifinala desfăşurată contra lui Ravan Ghiţă. Din păcate pentru el şi din fericire pentru Golescu, Răzvan Ghiţă s-a accidentat pe finalul meciului, aşa că locul său în finală a fost luat de Dumitru, luptător care terminase semifinala dominat net la toate capitolele şi extrem de obosit fizic.
Fără a face un meci mare, Golescu n-a avut probleme în a obţine decizia (3-0) în faţa lui Dumitru, şi va lupta pe 24 octombrie cu cehul Peter Vondracek în cadrul galei K1 ColliZion Final Elimination, care se va desfăşura la Bucureşti.
Vreme de ani de zile, Pro Tv a dominat clar piaţa pe nişa publicului amator de arte marţiale: galele K-1 difuzate în reluare(cu notabila excepţie a finalei K-1 din 2008, preluată live), precum şi galele Local Kombat, transmise în direct, au asigurat o poziţie de cvasi-monopol în acest domeniu pentru televiziunea lui Sârbu (sau mă rog, a concernului CME). Sâmbătă seara însă, Antena 1 a contraatacat nimicitor, transmiţând super-gala “It’s Showtime” desfăşurată la Amsterdam şi zdrobind pur şi simplu modesta opoziţie a galei Local Kombat de la Praga, prezentată de Pro Tv.
Televiziunea lui Voiculescu mai preluase câteva gale din circuitul “It’s Showtime”, dar, de data aceasta, afişul evenimentului de la Amsterdam a semănat cu cel al unei veritabile finale K-1, în vreme ce, în show-ul trasmis de Pro Tv, se cotonogeau luptători prea puţin cunoscuţi.
Telespectatorii din România au avut astfel ocazia să vadă la Antena 1, în comentariul la obiect al lui Cătălin Zmărăndescu (recent ieşit din puşcărie), câteva meciuri senzaţionale: Melvin Manhoef vs Stefan Leko, Mourad Bouzidi vs Errol Zimmerman, Daniel Ghiţă vs Thomas Hron şi, mai presus de toate, mult aşteptata confruntare dintre Semmy Schilt şi Badr Hari.
Rămâne de văzut în ce măsură Antena 1 va reuşi să se menţină la acest nivel extrem de ridicat, dar, dacă o face, atunci Pro Tv pierde spectaculos unul din punctele sale tari, cu care îşi asigura fidelizarea audienţei interesate de artele marţiale.
Azi de la ora 23 are loc la Split gala “Obracun u Ringu 9″, un soi de Local Kombat croat, ceva mai răsărit decât al nostru. Meciul vedetă al serii trebuia să fie revanşa Moroşanu-Stefan Leko, dar probabil că promotorii “Morţii din Carpaţi” şi-au dat seama că omul lor n-ar avea cum să câştige decât prin K.O. un meci contra lui Leko desfăşurat în Croaţia. Aşa că locul lui Moroşanu pe afişul galei a fost luat, nu cu mult timp în urmă, de mai puţin cunoscutul şi foarte tânărul Raul Cătinaş, un luptător care n-are de ce să se teamă de arbitraje cu direcţie, pentru simplul motiv că nu poate avea decât de câştigat dintr-un meci cu Leko.
De altfel, Cătinaş a făcut acum câteva zile o afirmaţie foarte inteligentă, spunând “doar luptând cu campioni poţi ajunge campion”. Filozofie pe care, din pacate, luptători precum Ciprian Sora n-au înteles-o nici măcar pe finalul carierei.
În gala cu pricina mai luptă încă doi români: Mihăiţă Golescu (împotriva croatului Ostojic) şi Mihai Barbu (contra francezului Haddad).
EDIT: Superbă victorie a lui Cătinaş contra lui Leko, detalii aici.
Încă n-am reuşit să-mi scot din cap spectacolul grotesc de la “meciul” Moroşanu – Goodridge: anticipam că la 42 de ani împliniţi bietul canadian e doar un sac uman de box, dar nu-mi imaginam că totuşi nu mai e capabil să dea măcar un pumn pe parcursul a două reprize. Circul, oricum jenant, a fost completat de public şi de arbitru: neavizaţii speraseră într-o încleştare titanică, aşa că s-au simţit furaţi văzând că au venit de fapt să-l vadă pe Moroşanu lucrând la sac, şi au început să fluiere şi să strige “hoţii”. Drept care arbitrul, în loc să oprească meciul din runda I, a lăsat să continue şi toată runda a doua, cu riscul de a-l vedea pe bătrânul Goodridge omorât în ring (vă asigur că nu e nici o exagerare, sper să nu se prăpădească pe la spital în noaptea asta). Aşa că masacrul a continuat încă 3 minute, în huiduielile generale. Noroc ca staff-ul lui Goodridge a avut mai multă minte şi a aruncat prosopul înaintea rundei a treia.
”Gala” a continuat în aceeaşi notă, cu un meci între un francez de care n-auzise nimeni şi debutantul Corneliu Rus. Francezul a încasat nu mai puţin de 4 lovituri clare sub centură, dintre care două absolut devastatoare, iar comentatorii se mirau apoi că era mai mult pe jos, prelingându-se pe corzi la fiecare clinch. Pe scurt, exceptând meciul de bună factură în care Andrei Buda l-a bătut clar la puncte pe italianul Emanuelle Deprophetis, am asistat la o şuşanea penibilă. M-am oprit după al patrulea meci, am totuşi lucruri mai bune de făcut cu timpul meu.
Ce mi se pare absolut de neînţeles este faptul că sportivii şi antrenorii nu par să priceapă un lucru simplu: nu ai cum să progresezi “luptând” cu bătrânei de 42 de ani, cu sparring partneri şi, în general vorbind, Read the rest of this entry »