O excelentă anchetă a Hotnews a dezvăluit mecanismul prin care, la ordinele lui Traian Băsescu, voturile activiştilor PD-L au fost sacrificate în favoarea catindatei Elena Băsescu. 10 voturi la fiecare din cele 17.000 de secţii de votare înseamnă 170.000 de voturi. Adică, în linii mari, exact câte a şi obţinut această pisi de Bamboo la scrutinul care desemnează reprezentanţii românilor în Parlamentul European. Lucru perfect normal, întrucât, exceptându-i pe Ion Ion Ţiriac şi Andrei Hrebenciuc, plus amicii lor de “liniuţe” albe pe masă, mi-e greu să văd cine s-ar putea simţi reprezentat de Elena Băsescu.
Acum, după ce servim o lămâie fără zahăr, ca să se mai ducă greaţa, ne putem întreba la ce naiba a mai folosit Revoluţia/lovitura de stat/ce-o fi fost, dacă, după ăia 20 de ani prezişi de Brucan, am ajuns nu în democraţie, ci fix de unde plecasem: în situaţia ca un şef de stat să-şi poată pune nestingherit nevasta şi copiii în ce funcţie îi trece prin cap. Ba chiar, dacă ne gândim niţel, lucrurile arată mai rău: Leana lu’ cizmaru’ s-o fi cocoţat uşor-uşor până în funcţia de prim-viceprim-ministru, dar începuse ca o biată secretară în MAE. Lenuţa lu’ chioru’ a început tare, ca europarlamentar, dacă la toamnă se realege tăticu’, nu se ştie dacă în 3-4 ani, după oscurtă ucenicie pe la Bruxelles, n-o vedem în locul lui Boc. În tot cazul, sigur o să-l bată pe Nicu Ceauşescu, a cărui ascensiune s-a oprit la un banal post de secretar de partid pe judeţ, oarecum echivalent unui prefect de azi. Post relativ mic şi, pe deasupra, nasol, cu bătaie de cap, probleme, audienţe, nu o plăcută huzureală la Bruxelles Read the rest of this entry »
De vreo două zile face furori pe net scrisoarea deschisă adresată ministrului Sănătăţii de medicul, scriitorul şi, mai nou, blogerul Sebastian Corn/Florin Chirculescu. N-o să comentez ceea ce conţine respectivul text (în cea mai mare parte probleme reale ale sistemului medical românesc), ci doar ceea ce nu conţine. Respectiv constatarea că meseria aproape sfântă de medic a ajuns în România anului 2009 ceva între bişniţă şi vânzarea de speranţe fără acoperire.
Foarte indignat, Sebastian Corn spune în textul său, cu referire la recentele cazuri de corupţie/imbecilitate/nesim’ire din sistemul medical : “mi se pare cel puţin bizar ca specia denumită ziarişti să generalizeze, ricanând, o problemă tragică, azvârlind oprobiul asupra unei întregi categorii profesionale”. Intr-adevar, cunosc nenumărate specimene de “ziaristi” (ghilimelele nu sunt intamplatoare) care ar merita lasate sa moara precum cainii in sant. Nu intamplator insa, stiu şi un mare numar de medici care ar merita fix aceeasi soarta. Si asta, desi, slava Domnului, n-am prea avut multa treaba in spitale.
Cu alte cuvinte, Sebastian Corn neagă, prin această frază, metastaza care a cuprins tot ceea ce înseamnă asistenţă medicală în România. Nenorociţii de ziarişti sunt vinovaţi pentru impresia generală că a merge la spital e cam tot una cu a juca ruleta rusească, nu medicii care nici nu se uita la tine până nu dai plicul, nu nenorociţii care prescriu medicamente scumpe doar pentru că au combinaţii tip “para-ndărăt” cu farmaciile, nu imbecilii care omoară sau schilodesc pacienţi veniţi în spital pe picioare. Nu asasinii care testează vaccinuri controversate pe copiii pacienţilor mai puţin educaţi/informaţi!
Sigur, generalizarea e un pacat, pentru că, de pidă, dând titluri precum cel pe care l-am dat eu îl jigneşti nejustificat şi pe medicul care-şi face cinstit şi cu pricepere meseria, în nişte condiţii, într-adevăr, deosebit de grele. Numai că imi asum acest păcat, pentru că, pur si simplu, am ajuns la concluzia că proporţia medicilor cinstitţi şi pricepuţi a ajuns mult prea mică în marea masă de escroci şi impostori.
N-aş fi crezut vreo clipă că actuala industrie cinematografică americană mai poate produce asemenea capodopere, şi parcă nici acum, la peste o oră de când am terminat de vizionat “The Wrestler”, nu-mi vine să cred. Dincolo de prestaţia uluitoare a lui Mickey Rourke, dincolo de foarte realista prezentare a lumii wrestlingului, ba chiar şi dincolo de necruţătoarea frescă a vieţii într-o Americă unde câinii nu mai au covrigi nici în bot, darmite-n coadă, filmul cucereşte în primul rând prin strălucitoarea simplitate cu care spune povestea omului devorat de vocaţia sa.
Personajul este Randy “The Ram”, un biet wrestler ajuns la apusul carierei, dar la fel de bine ar putea fi şi un artist de geniu. Afirmaţia poate părea ridicolă doar cui n-a văzut filmul: la capătul unei încercări de a ieşi din lumea care l-a făcut să nu aibă practic familie, să nu aibă viaţă normală. şi, până la urmă, să-şi ruineze sănătatea, “The Ram” înţelege că nu are nici un rost în afara ringului, că nu poate şi că, de fapt, nici nu vrea să evadeze. Practic, în universul lui mic este iubit de public şi respectat de “adversarii”-parteneri de show, în vreme ce, pentru tot restul lumii, nu este decât un ciudat care mai mult încurcă. Nu întâmplător, singura mână care i se întinde este Read the rest of this entry »
Am trăit s-o văd şi pe-asta! Dacă acum 5-6 ani (nu mai zic de timpurile lui nea Nicu) mi-ar fi zis cineva că în 2008 Dacia Piteşti va ajunge sponsorul principal al unei echipe din serie A, aş fi râs cu lacrimi, şi l-aş fi sfătuit pe respectivul să-şi facă un control amănunţit la cap. Cum să te poţi gândi că o firmă care, până nu demult, producea maşini proiectate în anii ‘60, ar putea ajunge sponsor principal la o echipă respectabilă dintr-un campionat cotat până nu demult ca fiind cel mai puternic din lume?
Şi asta nu e tot: dacă o asemenea iniţiativă ar fi venit acum doi ani, când Loganul se vindea ca pâinea caldă nu numai în România, ci şi în multe ţări europene, tot mai era cum mai era. Dar acum, în plină criză, când Dacia ţine angajaţii acasă cu săptămânile, pentru că nu mai are cui vinde maşinile deja produse, mutarea făcută are în ea ceva suprarealist.
Încă n-am reuşit să-mi scot din cap spectacolul grotesc de la “meciul” Moroşanu – Goodridge: anticipam că la 42 de ani împliniţi bietul canadian e doar un sac uman de box, dar nu-mi imaginam că totuşi nu mai e capabil să dea măcar un pumn pe parcursul a două reprize. Circul, oricum jenant, a fost completat de public şi de arbitru: neavizaţii speraseră într-o încleştare titanică, aşa că s-au simţit furaţi văzând că au venit de fapt să-l vadă pe Moroşanu lucrând la sac, şi au început să fluiere şi să strige “hoţii”. Drept care arbitrul, în loc să oprească meciul din runda I, a lăsat să continue şi toată runda a doua, cu riscul de a-l vedea pe bătrânul Goodridge omorât în ring (vă asigur că nu e nici o exagerare, sper să nu se prăpădească pe la spital în noaptea asta). Aşa că masacrul a continuat încă 3 minute, în huiduielile generale. Noroc ca staff-ul lui Goodridge a avut mai multă minte şi a aruncat prosopul înaintea rundei a treia.
”Gala” a continuat în aceeaşi notă, cu un meci între un francez de care n-auzise nimeni şi debutantul Corneliu Rus. Francezul a încasat nu mai puţin de 4 lovituri clare sub centură, dintre care două absolut devastatoare, iar comentatorii se mirau apoi că era mai mult pe jos, prelingându-se pe corzi la fiecare clinch. Pe scurt, exceptând meciul de bună factură în care Andrei Buda l-a bătut clar la puncte pe italianul Emanuelle Deprophetis, am asistat la o şuşanea penibilă. M-am oprit după al patrulea meci, am totuşi lucruri mai bune de făcut cu timpul meu.
Ce mi se pare absolut de neînţeles este faptul că sportivii şi antrenorii nu par să priceapă un lucru simplu: nu ai cum să progresezi “luptând” cu bătrânei de 42 de ani, cu sparring partneri şi, în general vorbind, Read the rest of this entry »
Pentru cine nu ştie, în seara asta se desfăşoară la Ploieşti un soi de gală de K-1 (sub penibila denumire “Vin americanii”), al cărei meci-vedetă este înfruntarea dintre Cătălin Moroşanu şi relativ faimosul Gary Goodridge. Miza ar fi un necunoscut “titlu intercontinental WKN”, dar, pentru Moroşanu, cred că o victorie în faţa unui luptător cu oarece nume în circuitul K-1 ar conta mult mai mult decât un trofeu de care n-a auzit nimeni.
Trebuie recunoscut că promotorii lui Moroşanu s-au orientat destul de bine: Gary Goodridge este născut în 1966, şi n-a mai câştigat nici un meci în ultimii doi ani, pierzând opt înfruntări şi scoţând o singură egalitate. În schimb, sacul de box uman are notorietate: printre adversarii care l-au cotonogit din 2006 încoace se numără Peter Aerts şi Remy Bonjasky. Mai mult, Read the rest of this entry »
Marele economist care, în calitate de prim-ministru, a blocat valuta din bănci în 1991 revine la post după 16 ani. Pentru cine nu ştie cu ce se mănâncă tehnocratul, un link lămuritor. Ştiu că-i Ziua, dar toate faptele enunţate acolo, în special cele referitoare la afacerea Megapower, sunt cât se poate de reale.
Ca om tânăr, mi se pare uluitor că, la 18 ani de la Revoluţie, în funtea Guvernului ajunge tot un personaj strâns legat de afacerile cu valută ale lui Ceauşescu. Pentru cine nu ştie, “tehnocratul” Stolojan a fost, înainte de 1989, conform propriilor declaraţii ” director adjunct si director la Directia Valutara si a Relatiilor Financiare Internationale din Ministerul Finantelor”. Funcţie din care Stolojan a avizat şi contracte de comerţ exterior ale ICE Dunarea, firma Securitătii.
Punem la socoteală şi faptul că fostul rezident de la Anvers, Traian Băsescu, este preşedintele ţării, şi ce concluzie tragem? La 18 ani de la căderea lui Ceauşescu, ţara este condusă de doi securişti.
Gigi Becali a fost, este şi va rămâne până la sfârşitul vieţii sale un oier ghiolban şi parvenit, căruia nici măcar sutele de milioane de euro nu-i pot oferi vreun dram de respectabilitate. Dispreţuiesc prea mult tot ce reprezintă Becali în viaţa publică din România, ca să pot nutri pentru el vreo urmă de simpatie. Dar, cu toate acestea, felul în care se încearcă acum să i se ia clubul Steaua mi se pare de-a dreptul vomitiv. Nu prin metodele folosite, absolut legale după părerea mea, ci prin felul viclean în care s-a aşteptat prilejul potrivit, ascuţind în taină cuţitele.
Când Gigi Becali se umfla în sondaje mai dihai decât i se umfla averea prin creşterea preţurilor terenurilor, când pilea cu Băsescu la Golden Şpriţ, curajoşii generali erau pe nicăierea. Acum, când oierul a ratat de la mare distanţă intrarea în Parlament, când averea lui scade văzând cu ochii, la fel cum crescuse, din pix, când echipa merge prost iar suporterii îl contestă pe patron, hop şi onor generalii cu manevra lor.
Probabil că pentru unii acest mod de acţiune trece drept realism şi înţelepciune. În afaceri sau în război asta şi este Read the rest of this entry »
Nu cred că-şi imaginau prea mulţi că în K-1 se judecă altfel decât după interesele promotorilor, dar parcă finala de anul ăsta a fost prea de tot. Extraordinarul marocan Badr Hari, care ajunsese in finala dupa ce-i zdrobise literalmente pe Peter Aerts si Errol Zimmerman, a fost descalificat pentru două lovituri date după ce-şi trântise jos oponentul, cu toate că sancţiunea normală, de altfel dată iniţial, era doar un avertisment. Pur şi simplu, simţind că poate câştiga 400.000 de dolari doar sând în fund şi făcând pe victima, dublul campion Remy Bonjasky a refuzat să mai reia lupta , umplându-se de bani şi de ruşine.
Cine n-a văzut gala finală live pe sport.ro azi dimineaţă, o poate urmări în noaptea asta la Pro TV de la 12 (primul meci, Badr Hari vs Peter Aerts e absolut fabulos). Vizionaţi meciul dintre Hari şi Bonjasky, şi remarcaţi mai întâi Read the rest of this entry »
Ce parere ai maestre ca doar cu 2 zile inainte de parlamentare, vedetele zilei au fost, la toate posturile TV, Tarky, homosexualul care vrea sa-l dea in gat pe Traistariu si eleva XXX de la Creanga? E o intamplare sau aici am ajuns prin selectie naturala? Nu s-a mai vorbit despre nimic altceva, cu toate ca alegerile bateau la usa. Nu cred ca i-a dovedit pe cei doi vedeta zilei, adica renumararea voturilor, care este (sic). Vazand probabil dezinteresul poporului, s-au gandit niste oameni sa numere mai bine… Asteptam cu interes vedeta porno de azi, mai importanta ca subiectul “cine a castigat alegerile?”. Desi raspunsul e prea simplu: UDMR, iarasi…
Cam toată lumea a văzut sondajele care dau PSD-ul între 36 şi 37%, PD-L undeva pe la 30%, PNL-ul cu 20% şi UDMR-ul pe la 6.5-7%. Puţini ştiu însă că, în condiţiile votului uninominal, asta înseamnă în mod normal o victorie şi mai mare a PSD-ului. Am văzut o estimare pentru Camera Deputatilor care dă 122 de mandate PSD-ului, 102 mandate PD-L , 68 de mandate PNL-ului şi 22 de mandate UDMR-ului.
În condiţiile astea, singura combinaţie fără iz de puci pe care o mai putea face Băsescu, o alianţă între PD-L şi UDMR, nu mai are nici un sens: PD-L a fost incapabil să obţină un scor suficient de mare încât să formeze o majoritate guvernamentală împreună cu partidul etnic maghiar. Acum, lui Băsescu nu-i mai rămâne decât soluţia de forţă, respectiv să “sară” peste partidul cu cele mai bune rezultate şi să-i încredinţeze lui Stolojan formarea unui guvern minoritar. Lucru care ar dezlănţui un circ politic cu urmări greu de prevăzut, într-un moment în care, datorită crizei economice mondiale, ţara are nevoie de un guvern cât mai solid.
Dincolo de aceste considerente, se impun câteva observaţii: în primul rând, uninominalul a desfiinţat practic PRM şi PNG, Read the rest of this entry »
O ştire interesantă, dar care nu a primit atenţia cuvenită în presa românească: miliardarul George Soros a declarat, într-un interviu pentru Der Spiegel, că apogeul crizei financiare va fi atins în următoarele două luni. Noroc cu excelentul blog al lui Budescu, unde am avut ocazia să găsesc respectiva informaţie, pe care şi România Liberă, unul dintre puţinele ziare care a preluat-o, o îngropase undeva într-un subsol de pagină.
Sincer, când unul ca Soros, care a “jefuit” legal Banca Angliei, cu stiloul şi calculatorul, declară că nu a mai văzut niciodată un asemenea dezastru economic, şi că greul abia urmează, eu unul înclin să-l cred. În ultimă instanţă, această criză înseamnă probabil sfârşitul unui sistem în care Read the rest of this entry »
Nu e nici un fel de banc, chiar Becali a confirmat ştirea la Realitatea. Bine, a adăugat că are nenumăraţi bani de luat de la diverşi prieteni pe care i-a împrumutat la rândul lui, dar nu ştiu cine mai stă să-l creadă. Realitatea e că impactul crizei economice asupra valorii terenurilor deţinute de Becali a fost aşa de mare, încât patronul Stelei nu mai are credit, şi a ajuns să se împrumute de la singurul fost angajat care-i mai este şi prieten.
Tot în acest context a apărut şi zvonul că Becali ar vrea să vândă Steaua pe 80 de milioane de euro. Toată lumea dezminte de zon, fapt care înseamnă, desigur, că zvonul e adevărat. Aşa că suporterii Stelei dau de zor acatiste, cu speranţa ca măcar în felul ăsta să scape de oier. Altă metodă nu prea au, întrucât nu-i clar cine ar fi dispus să dea 80 de milioane pe o echipă cu un lot aşa subţire ca al Stelei.
Nici nu se ştie bine câţi oameni au murit, de gruparea care a revendicat atacurile n-a auzit nimeni, dar Bonzii englezi ştiu deja cine-i de vina: fantoma lui bin Laden. Citesc acest text a treia oara si inca ma intreb cum poate un ziar serios ca The Times sa gazduiasca asemenea elucubratii tip Pavel Corut.
Citez:
“Western intelligence services have been expecting an al-Qaeda spectacular terrorist attack in this crucial period between the end of President George Bush’s administration and the succession of Barack Obama.
Signals intelligence “chatter” in recent weeks indicated that Osama bin Laden’s terrorist organisation might be plotting an attack “to grab the headlines” before Mr Obama takes over Read the rest of this entry »
După cum cititorii mei ştiu, mi-am exprimat de multe ori dezacordul cu stilul de a face presă practicat la Caţavencu. Dar ce-a făcut CNA-ul prin interzicerea acestui excelent clip de promovare e mai mult decât o ilegalitate, este o imbecilitate. Pentru simplul motiv că interzicerea abuzivă a unui clip care nu încalcă legea cu absolut nimic stârneşte un interes nejustificat pentru foarte discutabilul produs pe care clipul îl promovează: aşa zisa listă Read the rest of this entry »
Publicat de optimvs 
Publicat de optimvs 
Publicat de optimvs 
