Urmăriţi emisiunea în cele şase calupuri puse pe Youtube , citiţi articolul din Cotidianul despre sumele cheltuite de statul român pentru această mizerie, luaţi la bani mărunţi comentariile de pe blogul vedetei lu’ peşte şi ţineţi aproape. Lucrez la ceva care o să vă lase realmente cu gura căscată .
Partea întâi a emisiunii aici:
Din prima, România este definită de babe ştirbe, gropi, băltoace, maidanezi, pe scurt “a grey and distant place”.
Pe blogul său, Adrian Năstase a publicat un articol mai lung despre Adrian Costea, în coada căruia a inserat şi o însemnare despre celebrul proiect “Eterna şi fascinanta Românie”. Pe scurt, fostul premier crede şi azi că tipărirea unui cărţoi de câteva kile, cu poze frumoase din România, ”a fost un proiect valabil”. În ce sens valabil Adrian Năstase nu mai spune, dar bănuiesc că se referă la utilitatea pentru promovarea turismului românesc.
Ca om care scrie de vreo zece ani despre turism şi a călătorit multişor atât pe banii săi cât şi invitat de diverse hoteluri sau agenţii de turism, îmi permit să-i spun lui Adrian Năstase că nu prea are contact cu realităţile din domeniu: ultimul lucru de care poate fi bănuită respectiva carte este utilitatea în domeniul promovării destinaţiei România. În primul rând, este extrem de scumpă, şi chiar dacă era scoasă de cei mai cinstiţi oameni de pe lumea asta tot nu avea cum să fie prea ieftină: un asemenea număr de pagini, tipărite pe hârtie de asemenea calitate, costă mult oricum o dai.
În al doilea rând, turismul de masă nu se face cu oameni obişnuiţi să umble cu cărţi de asemenea dimensiuni: ne place sau nu, publicul larg nu “înghite” volume tip Encyclopedia Britannica, iar albumele de artă zac nevândute prin anticariate. La modă sunt broşurile uşurele, la propriu şi la figurat, pe care le uiţi fără regrete în tren sau în avion. Dacă ar fi fost scoasă la vânzare pe piaţa liberă, în librăriile din Vestul Europei, “Eterna şi fascinanta Românie”s-ar fi umplut de praf pe vreun raft mai dosnic, înainte de a merge la topit.
Singurul scop cât de cât realist al acestei lucrări putea fi utilizarea ei pe post de cadou de protocol, la vizitele de stat. Numai că din punctul de vedere al turismului românesc rezultatele ar fi fost egale cu zero: chiar presupunând că mâine se apucă madam Merkel să răsfoiască Eterna şi fascinanta, tot n-o să dea poimâine decret să meargă nemţii în concediu în România, că a văzut ea nişte poze într-o carte şi garantează că e frumos.
Ce s-ar putea face într-adevăr ar fi utilizarea excelentelor fotografii din carte pentru un DVD despre România: costurile per exemplar sunt infime, iar impactul pe pieţele vest europene ar putea fi destul de mare, dacă proiectul ar fi gestionat în mod inteligent. Poate ne lămureşte însă Adrian Năstase cine deţine drepturile de copyright pentru respectivele fotografii…
Fanii mei, care s-au întrebat pe unde umblu, pot sta liniştiţi: nu m-a călcat vreo maşină a Euroconstruct, nici nu şi-a adunat sosulică tot curajul ca să-mi arunce o cărămidă-n cap de la etajul 10 (nu-l văd capabil nici măcar de asta, darmite de altceva). Am fost plecat câteva zile în Germania, şi, dincolo de oraşele vizitate, m-am delectat din nou cu senzaţia plăcută oferită de o ţară care funcţionează. Când vii din România (şi nu numai, vezi de pildă Italia), ţi se pare senzaţional felul în care, la nemţi, orice om/lucru pare pus la locul lui.
În cazuri precum Porto Koufo fiecare imagine face cât o mie de cuvinte, aşa că o să las fotografiile să vorbească. Pentru a nu crea false aşteptări, trebuie înţeles că acest mic sătuc de pescari este acum (exceptând vreo două mici hoteluri şi câteva terase) cam ce era Vama Veche acum 17 de ani. Aşadar fără Stuffstock, cocalari, BMW-uri, operaţiuni de salvare şamd. Este pur şi simplu un colţ de rai încă nelovit de turismul industrial.
Marţi seara, după două zboruri aiuristice Bucureşti-Atena şi Atena-Salonic (un banc zicea că iadul e organizat de greci) şi vreo două ore şi jumătate într-un microbuz am ajuns în hotelul meu de suflet din Halkidiki, Eagles Palace, la Uranopolis. Nu-i nici cel mai bine dotat, nici nou, dar e facut cu un bun gust care pe mine mă dă gata. Era deja noapte când m-am apucat de făcut fotografii, dar cred că am surprins destul de bine atmosfera:
E sâmbătă, afară e o vreme infectă şi mi-a fost lene să mă trezesc devreme să merg la pescuit. În concluzie, e momentul potrivit pentru a cotrobăi prin albumele cu poze interesante. Hai să vedem cine ghiceşte unde-i făcută această fotografie.
Dacă aţi crezut că le-aţi auzit pe toate în materie de turism românesc, v-aţi înşelat. Am aflat şi eu recent de păţania incredibilă a bloggerului Daniel Todoran-Rareş, care, în loc de lună de miere în Bulgaria, a avut parte de o plăcută şedere pe valize, în punctul de trecere a frontierei Vama Veche.
Fiind duminică, şi încă una cu vreme mizerabilă, am zis să vă mai arăt un loc foarte spectaculos şi puţin cunoscut. Să vedem cine ghiceşte unde sunt făcute fotografiile. Ma refer la numele exact al templului.
Am scris în Gândul de ieri povestea unei excursii organizate de agenţia Kara Travel prin Marea Britanie, Irlanda, Belgia şi Olanda: 36 din cei 56 de participanţi au semnat la întoarcere o reclamaţie, susţinând că agenţia şi-a bătut pur şi simplu joc de ei. Câteva din detaliile tari, pe care nu le-am putut include în articol, din lipsa de spaţiu:
Sa vedem cine o nimereşte de data asta. Ar trebui să fie mult mai uşor, specificul sitului limitează destul de mult numărul variantelor. Aşadar: Read the rest of this entry »
Ovidiu Silaghi, ministrul pentru multe chestii între care şi turism, a declarat azi, cam cu jumătate de gură, că plajele devastate de ploi la începutul săptămânii vor fi gata “sâmbătă, sau cel târziu duminică dimineaţa”. În plus, a mai zis şi că turiştii sunt uşuiţi de pe plajă la ora 17 ca să poată lucra utilajele.
Ştiu că Direcţia Apelor Dobrogea Litoral dăduse comunicat (reluat şi la TV) că mâine dimineaţă plajele vor fi gata reparate, şi că se lucrează doar după lăsarea serii, dar tare mi-e că au zis aşa doar ca să nu le strice ploile băieţilor cu hoteluri, care sperau să aibă toate camerele ocupate în week-end. Read the rest of this entry »
După trei posturi consecutive despre o chestie urâtă, hai să ne clătim ochii şi cu ceva frumos (nu vă temeţi, nu abandonez subiectul cu ciudata maimuţă, mai ales că au apărut elemente noi). Daţi click aici ca să vedeţi imaginea ca lumea şi să puteţi aprecia splendoarea locului, rezoluţia la care fotografia nu aruncă blogul în aer e prea meschină. Cine ghiceşte locul exact (nu “undeva în …”) are respectele mele şi este invitat la un pahar, un fursec, o măslină, evident dacă nu se teme de compania terminatorului.
Later edit: avem o câştigătoare, pe Maria, aka ninanina pe unul din forumurile pe care le frecventez. Tare e faptul că nici măcar n-a pus piciorul vreodata în acest loc extraordinar, chiar aş fi curios cum a descoperit unde este făcută fotografia. E drept că în spate, în zare, se vede muntele Athos, dar nu cred ca silueta sa e atât de distinctă încât să permită identificarea.
Un sfat practic, desprins din propria experienta, pentru romanii care-si fac concediul in Halkidiki: tantarul local e identic cu al nostru, dar obiceiurile sale difera considerabil. Daca vrei dimineata sa te razbuni sangeros pe infractorii care te-au bazait noaptea, ia-i de unde nu-s. Pe pereti nimic, pe tavan nimic. Curat voodoo, ce sa mai. De fapt, smecheria e ca tantarul, adaptat pentru a supravietui peste zi la temperaturile foarte mari, se ascunde sub diverse obeicte. Asadar, vanatoarea se face agitand un tricou pe sub pat, noptiere, mese si ce alte mobile mai aveti prin camera. Pe urma un macel scurt dar la obiect, si noptile redevin linistite :).
No Comments » | 
Turism, dezvaluiri, furăciuni în presă, şmenuri | 
Permalink
Scris de optimvs
