A fost suficient ca la meciul U Cluj- CFR Cluj să fie delegat un arbitru care să nu fluiere după indicaţiile venite de la stâna lui Berbecali, şi tot puhoiul de murdărie revărsat în retur asupra ligii I s-a dovedit inutil. Haţeganu a văzut corect faultul în careu asupra lui Ruiz, a văzut la fel de corect şi intrarea de karate în urma căreia i-a lăsat pe cei de la U în 10 oameni, şi, pe scurt, a arbitrat impecabil un meci jucat cu milioane de euro pe masă.
Practic, Dumnezeul atât de invocat de oier a avut grijă să nu se câştige un campionat cu o brichetă, cu blaturi şi cu sacoşe de bani împinse în dreapta şi în stânga. CFR-ul n-a arătat azi ca o mare campioană, dar a putut învinge curat într-un derby al banilor şi orgoliilor. Rămâne doar să vedem dacă anul viitor CFR, Dinamo şi Rapid vor face dovada că au înţeles lecţia acestui sezon şi vor folosi influenţa pe care o au pentru a evita o nouă revărsare de mizerie umană marca Becali.

Nu puteam pune clipul ăsta în postul Paştelui, dar acum cred că nici un om normal la cap n-are cum să nu se amuze de felul în care robotul îl curăţă pe Iuda de 3 ori la rând. Una peste alta, e poate cea mai reuşită comedie cu subiect din Noul Testament, şi care, pe deasupra, reuşeşte să nu fie anticreştină. Poate unii o ştiu, dar eu acum am descoperit-o. Enjoy:

Steaua lui Becali, cea mai abjectă echipa din fotbalul romanesc de la Victoria Bucureşti şi FC Olt încoace a fost, în sfârşit, oprita din lungul drum al furaciunilor si blaturilor. De data asta nu s-a mai gasit vreo mana dibace care sa arunce vreo bricheta, asa ca ultima speranta a oierului si a turmei lui abjecte raman sacosele cu bani trimise spre U Cluj/arbitri.
Meciul de azi a aratat impotenta aproape hilara a unei echipe invatate ca, in rarele ocazii cand trebuie sa joace pe bune, sa stea cu curul in poarta si sa astepte greseala adversarului la fazele fixe. Cum ar vrea sa ia titlul o echipa la care doar Zapata si Pepe Moreno joaca fotbal ar fi destul de greu de inteles daca am trai intr-o tara normala.
Puţinii suporteri stelişti care NU s-au bucurat de alea trei puncte luate cu bricheta nu trebuie băgaţi în aceeaşi oală cu Berbecali şi turma lui. Nu au nici o vină că echipa a intrat pe mâna unui cioban pervers, care o transformă pas cu pas în noua Victoria Bucureşti. În schimb, marea masă, care behăiau de bucurie după ce banda lui Mircea Sandu le-a făcut cadou victoria într-un meci practic pierdut pe teren, a meritat din plin palma luată în “Groapă”.

P.S. Sper din tot sufletul ca, în ultima etapă, CFR să aibă puterea de a bate U Cluj. Nu mă omor defel după jocul trupei lui Andone, dar e clar că merită titlul ăsta de 10 ori mai mult decât oierul şi turma lui.
P.P.S. Mi-a plăcut mult de Ţălnar, care era cu lacrimi în ochi când spunea că le-a făcut o bucurie suporterilor. N-o fi el mare antrenor, dar ca om cred că face cât 10 Rednic.

Lucrurile sunt clare:

Scenariul 1(sugerat de un cunoscut cu multe antene prin primării) : Băsescu ştia că dacă Oprescu merge din partea PSD e un candidat redutabil, aşa că l-a presat pe Vanghelie să facă orice pentru a-i bloca doctorului candidatura. Mânerul folosit de marinar la Vanghelie: afacerea de puşcărie cu economatele. (citat aproximativ: “dacă nu face cum zic eu, se îngroapă în puşcărie cu economatele pe piept) 

 Cu largul sprijin al lui Geoană (care ştia că Oprescu primar= bunicuţa pe cai de rasă) candidatura lui Oprescu este blocată în PSD. Când omul a vrut să meargă independent, s-a încercat eliminarea lui  numărând atent semnăturile. Chiar şi cu contestaţia admisă, candidatului Oprescu îi va veni greu să suplinească, într-un timp foarte scurt, lipsa unei organizaţii municipale de partid care s-ar fi ocupat de campanie.

 În varianta asta chixul ar fi al aripii Iliescu-Năstase din PSD, iar victoria a lui Băsescu şi Geoană.

 Scenariul 2: Aripa Iliescu-Năstase ştie că PSD-ul nu are candidat care să-l bată pe Băsescu în 2009 (Iliescu nu mai are dreptul să candideze, Năstase pare să mai aibă nevoie de vreo 2-3 ani ca să-şi revină după şocurile cu termopanele şi mătuşa Tamara, iar Geoană ar ieşi pe 2 şi dacă ar candida singur). E nevoie să fie scos urgent în faţă un om care să-i ia lui Băsescu jucăria cu “sistemul ticăloşit”. Se ştie că Băsescu ştie că Oprescu îl bate oricând pe Blaga în Bucureşti. Aşa că se forţează nota cu Oprescu, pentru ca marinarul să-l blocheze cu orice preţ pe doctor şi să-l victimizeze în faţa populaţiei. Mai mult, Oprescu iese din PSD, e acum independent, nu mai trage după el mătuşile Tamara, tunurile lui Mitrea, afacerile lui Hrebenciuc şamd. Candidatul ideal al unei coaliţii PNL-PSD în 2009, nu?

În varianta asta marinarul a muşcat-o urât de tot.
 

Nu mi-aş fi imaginat că, fie şi la bătrâneţe, Sergiu Nicolaescu poate să dea chix la aplicarea clasicei reţete a comisarului Moldovan. Pentru că şocant la “Supravieţuitorul” este un singur lucru: filmul e mult, mult mai prost chiar şi decât “Cu mâinile curate” sau “Ultimul Cartuş”, adică peliculele cele mai politizate din seria comunistă a “comisarului”. De comparaţie cu “Duelul” sau chiar “Revanşa” nici nu poate fi vorba. Pe scurt, “Supravieţuitorul” este exact atât de prost pe cât zice CTP în comentariul din Gândul de azi. Nu e nici o exagerare acolo: dacă vrei să asişti la un recital de cel puţin un sfert de oră al Loredanei Groza, să ţi se strepezească dinţii în timp ce Viziru masacrează “Zaraza” sau s-o vezi pe Ileana Lazariuc ţopăind goală prin cameră, “Supravieţuitorul” este exact ceea ce cauţi.  Alminteri, rişti fie să ieşi din sală după cel mult 20 de minute, fie să tratezi filmul ca pe o comedie involuntară şi să te cocoşezi de râs.

 În condiţiile astea, stupefiantă pentru mine a fost constatarea că filmul a avut succes la public! Am profitat de faptul că a trebuit să-l văd la multiplexul din Plaza şi i-am “luat pulsul” supravietuitorului, iar ”diagnosticul” a fost uluitor.  Nu numai că sala era mai plină decât la excelentul “The bank job“, dar publicul, format în cea mai mare parte din puştime, dădea semne că apreciază “capodopera”. Când, la ieşire, spectatorii comentează admirativ “faze” din film, e clar că pelicula şi-a atins scopul. Cu alte cuvinte, chiar şi ratându-şi spectaculos cântecul de lebădă, Sergiu reuşeşte să aibă ceea ce i-a enervat mereu pe criticii săi: succes de public. De data asta însă, o face livrând un film prost, pentru uzul exclusiv al spectatorilor obişnuiţi de tembelizor cu producţiile americane de serie C.

 Ajungem aici la partea unde nu sunt de acord cu CTP. A spune că Sergiu “livrează cu vădită satisfacţie maselor de bizoni acelaşi kivetsch cinematografic care l-a consacrat” e doar parţial adevărat. Într-adevăr, “Supravieţuitorul” e un ghiveci kitsch, cu pronunţat iz de Ana Aslan, iar spectatorii care-l gustă nu pot fi decât nişte bizoni. Dar “Osânda” sau “Francois Villon” nu sunt nici ghiveci, nici kitsch, oricum te-ai uita la ele. La fel,  ”Mihai Viteazu” sau “Wilhelm Cuceritorul” trebuie comparate cu penibilele şi puerilele filme istorice făcute la Hollywood în aceeaşi perioadă, nu cu “Braveheart”. Iar “Duelul” ramâne un film mai bun decât 90% din peliculele americane pe care le imită.

 Cu alte cuvinte, după modesta mea părere, Sergiu Nicolaescu a fost un regizor care a demonstrat că putea face filme bune, dar a ales să facă filme comerciale mediocre şi submediocre, de dragul puterii pe care ţi-o dă succesul la public. Şi, mai ales, a fost un regizor care, la fel ca mulţi alţii, nu a ştiut să simtă când trebuia să se oprească. Dacă ultimul său film ar fi fost “Oglinda”, azi s-ar vorbi cu mai mult respect despre Sergiu Nicolaescu. Iar “Duelul” şi “Revanşa” se pot vinde oricum mult mai bine decât “Supravieţuitorul”.

Pentru cine nu ştie, Vladuz e tembelul care a facut ca, din nou, în anul de graţie 2008,  să avem ocazia să primim răspunsuri gen “nu trimitem în România” de la diverşi vânzători de pe eBay.  Asta după ce România intrase şi ea cât de cât în rândul lumii, iar de anul trecut putem şi noi plăti prin Paypal, adică nu mai suntem chiar pe acelaşi nivel cu Nigeria în mediul online.
Nu trebuie înţeles că Vladuz asta ar fi vreun geniu, perla hackerilor şamd. Ce-a făcut el în primă fază, face jumătate din judeţul Vâlcea, unde ţeapa pe eBay e mai răspândită ca alba-neagra. Prost e că individul a avut crize de personalitate şi, după ce a fost dibuit, s-a apucat să-i streseze pe ăia de la eBay cu tot felul de atacuri mai degrabă distructive decât orientate spre câştigul financiar. Aşa că s-a scris despre el prin SUA, şi, evident, s-a dus vorba din gură-n gură şi din mass de ym în mass de ym că românii fac şi dreg pe eBay etc.
Sincer, îi doresc acestui individ o viaţă cât mai neplăcută în puşcărie. Tare aş vrea să ştiu însă motivul pentru care onor parchetul s-a câcâit un an din momentul începerii urmăririi penale până să-l aresteze!

Instanţa tocmai a declarat ilegale exproprierile facute pentru pasajul Basarab la fabrica de bere Griviţa, iar primăria se pregăteşte de război cu ONG-urile prin tribunale. Culmea e că, spre deosebire de alte proiecte mari, lucrările chiar mergeau brici la Basarab. Evident, graba se explica prin faptul că Băsescu spera să taie panglica înainte de alegeri, dar asta e deja altă discuţie: pentru bucureşteanul obişnuit, conta mai puţin miza politică şi mai mult realizarea rapidă a unei căi de legătură între Drumul Taberei şi 1 Mai.

 Problema e că, din cauza şmenurilor tipice administraţiei Băsescu, pasajul Basarab va fi mulţi ani de-acum încolo o formă fără fond: fără o altă lucrare de mare anvergură, respectiv pasajul de la Răzoare, inelul 2 al Bucureştiului nu poate fi funcţional în această zonă.

Practic, maşinile care ies cu sutele de mii din Drumul Taberei în fiecare dimineaţă nu vor avea cum să intre direct în pasaj, trebuind să ocolească şi să treacă prin câteva intersecţii supra-aglomerate. Şi, cum pasajul Răzoare e abia în faza de proiect, e lesne de înţeles cam cât va mai dura până ce pasajul Basarab se va dovedi realmente util pentru bucureşteni.

 Pentru început, nişte ţoale de firmă. Ce contează că tocmai fusese făcut ofiţer, că nevastă-sa, care îl însoţea la furat, are şi ea un prosper magazin de bulendre pentru copii?

 Am scris în Gândul de azi un editorial pe tema asta. Problema, până la urmă, trebuie căutată mult mai sus de poliţistul-ciorditor. E imposibil ca pe om să-l fi apucat pandaliile subit într-o zi călduroasă a lui aprilie 2008, cu atât mai mult cu cât plecase oarecum pe furiş, fără să respecte procedurile referitoare la anunţarea superiorilor şamd. Foarte probabil se “aprovizionează” de pe-acolo de ani de zile. Ori, în condiţiile astea, faptul că a fost promovat ofiţer arată cât de bine este evaluat personalul la IPJ Cluj.