Costel Busuioc a câştigat!

Până la urmă există şi poveşti în care oamenii talentaţi, care apucă să scoată un pic capul, nu sfârşesc împinşi la fund de coaliţia mediocritaţilor. În pofida unor ciudăţenii petrecute în finală (notă foarte mică de la descărcarea melodiilor, note destul de mici de la juriu - 9 în primă fază şi 8 la baraj) , Costel a câştigat pe mâna publicului, care i-a dat doi de zece.

 Bravo modestului zidar care va ajunge probabil tenor faimos.

 La baraj Costel a cântat aria “Nessun Dorma” din opera Turandot de Puccini,  la fel ca în Gala 1, când şi-a început odiseea la Hijos de Babel:

 P.S. A nu se înţelege că aş fi atât de ignorant într-ale muzicii încât să susţin că interpretarea lui Costel era de 10, dacă ar fi s-o comparăm cu a vreunui tenor profesionist, fie el şi de mâna a treia. Dar comparativ cu rătăciţii care behăiau pe-acolo, omul ăsta chiar cântă frumos, de-aia optul ăla dat de juriu mi s-a părut cel puţin bizar. 

Escrocii din primărie aşteaptă să-i scape UE de Zoo Băneasa

 Scriam săptămâna trecută despre imensa grădina zoologică din Berlin, situată în buricul târgului, şi mă minunam cât de mare e diferenţa între nemţi, care se bucură să aibă o oază de verdeaţă în mijlocul capitalei, şi români, care nu ştiu cum să mai facă să lichideze şi amărâtul ală de Zoo Băneasa. Abia au trecut câteva zile, şi ministrul mediului a aruncat bomba: din cauză că Primăria Generală nu a solicitat până acum includerea în planul de conformare la standardele europene, pentru ca Zoo Băneasa să fie reabilitată conform cerinţelor internaţionale şi să poată  funcţiona în continuare, grădina riscă să fie închisă într-un viitor nu foarte îndepărtat.

 Cu alte cuvinte, după ce protejata lui Băsescu a lichidat elefantul, jaguarul şi leoaica, băieţii din primărie şi-au dat seama că durează cam mult să omoare animalele unul câte unul. Aşa că au rezolvat-o simplu: nu bagă Zoo Băneasa în planul de conformare la standardele europene, şi aşteaptă să le rezolve UE problema. La cât e metrul pătrat de teren în zonă, cred că se găseşte de-o ciungă şi pentru ăia de la Bruxelles, să vină mai repede.

Adevărul despre “No reservations” a lui Bourdain

Urmăriţi emisiunea în cele şase calupuri puse pe Youtube , citiţi articolul din Cotidianul despre sumele cheltuite de statul român pentru această mizerie, luaţi la bani mărunţi comentariile de pe blogul vedetei lu’ peşte şi ţineţi aproape. Lucrez la ceva care o să vă lase realmente cu gura căscată .

Partea întâi a emisiunii aici:  

Din prima, România este definită de babe ştirbe, gropi, băltoace, maidanezi, pe scurt “a grey and distant place”. 

Celelalte cinci părţi sunt de acelaşi calibru:

“Restul e tăcere” - un Caranfil de Oscar

 

Fără  să-mi fie frică de cuvinte, afirm că “Restul e tăcere” are trei clase peste orice alt film românesc postdecembrist. Nu mi-aş fi putut imagina că se poate realiza o peliculă despre începuturile cinematografiei româneşti care să fie în acelaşi timp şi comedie, şi dramă, şi superbă frescă de epocă, dar Nae Caranfil a reuşit cu brio acest tur de forţă.

 Acţiunea  se petrece în anii 1911-1912, cu un scurt epilog în 1916, şi prezintă povestea realizării primului film românesc semnificativ, “Independenţa României”. Aparent um subiect de nişă, dar care se dezvoltă, sub ochii spectatorului încântat,  într-o epopee tragi-comică de o forţă ieşită din comun.  Meritul nu este însă numai al regizorului şi scenaristului Caranfil: prestaţiile lui Marius Florea Vizante şi Ovidiu Niculescu sunt la înălţimea partiturii, iar Mirela Zeta, nimeni alta decât “Andreea Marin” din “Mondenii”, demonstrează că poate mult mai mult decât s-o imite reuşit pe madam Bănică. 

 Sunt curios cum va fi primit acest film de profesioniştii cu şi fără ghilimele care i-au cântat osanale lui Mungiu. Din punctul meu de vedere, “Restul e tăcere” bate “4 luni, 3 saptamâni si 2 zile” la toate capitolele posibile.  

Edit 19 martie.

Cum postarea asta face deja furori, fiind citită şi de un public căruia nu i se adresa iniţial,

Berlin, oraşul fără Costanda

 Am scris în Gândul de azi părerea mea despre motivul pentru care Berlinul e de departe cea mai verde capitală în care am avut ocazia să pun piciorul. Chiar dacă  articolul e scris făcând haz de necaz, problema e cât se poate de serioasă: dacă la ăştia se poate, nu există nici un motiv ca noi, bucureştenii, să înghiţim la nesfârşit şmenurile imobiliare prin care diverşi ciumeţi incapabili să facă o afacere onestă se îmbogăţesc pe spinarea statului. Cu atât mai mult cu cât, în cazul de faţă, îmbogăţirea lor se face şi în detrimentul sănătăţii noastre.

Shark attack

 L-am privit in ochi de la jumatate de metru şi am supravieţuit.

Evident, peretele de sticlă de la acvariul din Berlin a ajutat ;).

Intel Atom, noul procesor de netbook

 Intel, care oricum domină copios piaţa microprocesoarelor pentru PC, vrea să-şi asigure hegemonia şi pe viitoarea piaţa a netbook-urilor. În centrul viitoarelor device-uri gândite pentru acces portabil la internet va sta procesorul Atom, despre care comunicatul oficial al firmei zice că va consuma extrem de puţin şi, implicit, va produce foarte puţină căldură:

“Intel® Atom™ va fi numele unei noi familii de procesoare cu consum energetic redus, proiectate special pentru dispozitivele pentru acces mobil la Internet (Mobile Internet Devices - MID) şi pentru o nouă serie de computere, accesibile ca preţ şi tehnologie, destinate în principal accesării Internetului, ce vor fi lansate pe piaţă spre sfârşitul acestui an. Aceste două noi segmente reprezintă o oportunitate semnificativă de dezvoltare a pieţei produselor Intel pe bază de siliciu, prin intermediul procesoarelor din familia Intel Atom. De asemenea, Intel a mai anunţat brandul tehnologiei de procesare Intel® Centrino Atom™, pentru platforme MID, constând într-o serie de cipuri ce oferă cea mai bună capacitate de navigare pe Internet într-un dispozitiv de buzunar.

      Procesorul Intel Atom se bazează pe o microarhitectură complet nouă, concepută special pentru dispozitive de dimensiuni reduse şi cu un consum energetic scăzut, păstrând însă compatibilitatea setului de instrucţiuni al procesorului Intel® Core™ 2 Duo, cu care sunt familiarizaţi consumatorii în utilizarea unui computer standard şi a Internetului. Design-ul include şi suport pentru tehnologie multi-threading, oferind performanţe superioare şi o rată de răspuns a sistemului mai bună. Toate acestea, într-un cip ce măsoară mai puţin de 25mm². Procesorul Intel Atom a devenit astfel cel mai mic procesor Intel lansat până la ora actuală*, cu consumul energetic cel mai redus. Până la 11 pastile de siliciu cu procesoare Intel Atom – conţinând fiecare 47 de milioane de tranzistori – ar putea încăpea pe o suprafaţă de mărimea unui monede americane de un penny.

      Noile cipuri, cunoscute anterior sub numele de cod Silverthorne şi Diamondville, vor fi produse pe baza tehnologiei de fabricare Intel pe 45de nanometri, cu High-k metal gate. Cipurile au o valoare a specificaţiei TDP (Thermal Design Power) între 0,6 şi 2,5 waţi şi viteze de până la 1.8GHz, în funcţie de necesităţile utilizatorilor. Prin comparaţie, actualele procesoare mobile Core 2 Duo au un TDP de până la 35 de waţi. “

 Cu corecţia că TDP-ul actualei familii Core2Duo începe de la 35 de waţi (celeroanele de la 420 la 440) şi ajunge la 65 de waţi, mie ştirea mi se pare foarte interesanta. Un proc la 2.5w TDP nici n-are nevoie de heatsink, iar la 1.8Ghz va fi mai mult decât suficient pentru web browsing, office etc.

Vadim, Dolănescu, Miţura şi Zăvoranca la pescuit

 Din păcate la ora la care se difuzează astea nu prea am timp să mă uit la televizor, dar am recuperat aseară.  Oamenii ăştia ar merita un contract la o televiziune cu audienţă mai mare, sunt absolut fabuloşi. Interpretarea e nemaipomenita, si compenseaza din plin unele derapaje ale scenaristilor.

  

Începutul scheciului cu Vadim e aici, după faza cu Bahmuţeanu şi Argentina.

Mama proştilor e mereu gravidă

 Din câte am înţeles nu e foarte nou, dar aşa ceva am mai văzut doar în Stan şi Bran. Enjoy.

Băsescu pentru noi este Ceauşescu 2

 Pentru mine, ziua de 26 februarie 2008 a demonstrat, fără putinţă de tăgadă, că România lui Băsescu e o ţară bananieră, un soi de republică de mucava în care autorităţile statului funcţionează după cum ordonă ocupantul palatului prezidenţial. Soluţia dată de DNA în dosarul “Flota” sfidează o ţară întreagă: acuzaţii au fost scoşi de sub urmărirea penală pe motiv că… nu există prejudiciu.

 Cum au scos-o la vopsea domnii procurori? Simplu:

Nimic despre cazul Cocoş

 Ce poate face un biet poliţist când îi vine ordin de sus, de foarte sus, să “rezolve” un accident de circulaţie? Să luam de pildă, la întâmplare, desigur, un caz în care o maşină implicată într-un accident circula cu X kilometri la oră, iar concluzia anchetei trebuie să fie că X este egal cu viteza maximă admisă pe respectivul tronson de drum.

 Poliţistul cu experienţă va şti imediat că, în acest caz, urma de frânare trebuie să aibă Y metri. Cum însă pe asfalt respectiva urmă are aproape 2Y, poliţistul nostru devine brusc preocupat  de suferinţele mentale ale şoferului maşinii cu pricina, îi face gugigugi, îşi face de lucru în zonă, se face că măsoară etc. Nu mult, cât să se lase bine întunericul. Pe urmă, după ce s-a dus ultima geană de lumină iar reporterii băgăcioşi au dispărut de la faţa locului, omul nostru scoate ruleta, o întinde până la distanţa Y şi aşază frumos un con acolo. Scoate apoi aparatul antediluvian din dotare şi face câteva poze, în care, datoriă puterii mici a bliţului, nu s-ar mai vedea nici un camion dincolo de conul plasat strategic, darmite ceva urme fine de cauciuc pe asfalt. Apoi trece în raport că urma de frânare avea Y metri şi anexează pozele. Sfârşit.

Revanşa lui Năstase se apropie

 Cum anticipam într-un post ceva mai vechi, Năstase a câştigat alegerile pentru şefia Consiliului Naţional al PSD cu sprijinul masiv al “aripii Iliescu”. Scorul obţinut de fostul premier (418 faţă de doar 202 voturi ale lui Dan Mircea Popescu, candidatul susţinut de Mircea Geoană) arată clar care este raportul de forţe din PSD în acest moment. În condiţiile astea aş risca un pronostic: pe Geoană nu-l prinde vara ca preşedinte al PSD. Ajunge să te uiţi că Vanghelie a îndemnat organizaţia Bucureşti să voteze “cum îi dictează conştiinţa” ca să înţelegi ce se pregăteşte.

Poliţia în parcare

Nu pare făcută în photoshop. Cred că în multe ţări din lumea asta respectivii poliţişti ar fi luat sancţiuni zdravene imediat ce poza devenea publică. Şi asta doar pentru parcare pe două locuri, nu pentru parcare pe două locuri prevăzute special pentru persoanele cu handicap…

PSD alege vineri între Geoană şi Năstase

 Mâine vom şti dacă PSD va fi condus în continuare de Mircea Geoană, sau dacă Adrian Năstase, susţinut de Ion Iliescu, are şanse să redevină liderul partidului. Miza alegerilor pentru conducerea Consiliului Naţional al PSD (organism până nu demult lipsit de orice importanţă) a devenit enormă după ce Geoană a făcut marea greşeală de a încerca să blocheze candidatura lui Năstase. Practic, opunându-se revenirii lui Năstase într-un post de conducere mai de linia a treia din PSD, Geoană i-a dat fostului premier ocazia nesperată de a-i constesta direct autoritatea în partid. 

 Dacă ar fi spus cu aparentă mărinimie “lasă-l şi pe el acolo”, Geoană ar fi încasat nişte critici din partea presei, dar ar fi evitat o confruntare directă cu Năstase şi implicit cu aripa Iliescu.  Opunându-se din răsputeri dar cu stângăcie candidaturii lui Năstase, Geoană a ajuns aproape fără să-şi dea seama să joace totul pe o carte: dacă mâine nu reuşeşte ceea ce şi-a propus, va da tuturor organizaţiilor din teritoriu un semn cât se poate de clar că nu controlează partidul. Iar de aici până la o nouă “noapte a cuţitelor lungi”, precum cea de la hotel Comfort, nu va mai fi decât un pas.

 Evident, lupta se dă pe toate planurile posibile: Adrian Năstase lansează pe blogul personal acuzaţii destul de clare de manipulare indirectă a votului, prin schimbarea listelor de delgaţi. Pe de altă parte, în PSD se vorbeşte că Ion Iliescu va încerca să-l convingă pe Dan Mircea  Popescu să renunţe la candidatură, pentru a-i lăsa culoar liber lui Năstase.

 Orice rezultat este posibil, şi probabil că în noaptea asta vor mai avea încă loc multe negocieri. Sunt curios dacă Năstase mai are cum să-l atragă de partea sa pe Hrebenciuc.

“Asfaltatorii prezidenţiali” se aranjaza pe patru ani

 Ca să n-aibă emoţii după alegeri, băieţii s-au gândit să încheie de pe-acum contracte valabile până la sfârşitul legislaturii viitoare.  Detalii pe larg în articolul meu din Gândul de mâine.