Stejarii bat eroic Samoa 17-13, tricolorii se fac de râs cu Olanda 0-3

18 Noiembrie 2017

Romania-Samoa 17-13 revenire de la 3-13

Dacă nu ştiaţi, astă seară, în faţa a câteva mii de spectatori adunaţi în tribunele aproape improvizate ale stadionului Arcul de Triumf, România a învins eroic Samoa. Stejarii au câştigat cu 17-13 un meci în care au fost conduşi cu 13-3  în minutul 49, reuşind încă una din revenirile de senzaţie devenite marcă înregistrată de când Lynn Howells este selecţioner.

Nu aş fi stricat bucuria acestei seri printr-o comparaţie cu dezastrul jenant petrecut marţi pe Naţional Arena, în faţa a zeci de mii de masochişti care au dat banii lor munciţi ca să-i vadă din nou pe Chiricheş, Stanciu şi alte petarde exportate fraudulos de Becali cum se fac de râs cu Olanda. Dar faptul că Lynn Howells a reuşit să pună Stejarii pe picioare, în vreme ce Daum a fost făcut harcea-parcea de „presa sportivă” aflată în buzunarul mic al clanului Becali merită comentat pe larg, pentru că diferenţa de atitudine, de forţă mentală şi evident de rezultate dintre Stejari şi tricolori este în momentul de faţă uluitoare.

Pe scurt, FRR a constatat acum vreo 5 ani că ne ducem de râpă cu reprezentativa de rugby, riscând ruşinea unei necalificări (în premieră pentru Stejari) la un Campionat Mondial. Aşa că şi-a făcut ochirea roată şi a ales un tehnician britanic „de modă veche”, pe care să ni-l putem permite şi care să folosească la maxim excelentul nostru pachet de înaintare în timp ce retuşează pe ici pe colo ce se mai poate retuşa prin defensivă.  Eu unul am avut mari rezerve faţă de această abordare şi le-am exprimat cât se poate de succint, chiar într-un moment în care se obţinuse un rezultat entuziasmant. Dar toate criticile la adresa lui Lynn Howells au fost la fel ca a subsemnatului: civilizate, la obiect şi mai ales constructive.  Aşa că în momentul în care a devenit evident că metoda şi stilul alese de bătrânul galez chiar produc rezultate nesperate pentru nivelul la care se află actualmente rugby-ul românesc, omul a fost lăsat să facă fix ce ştie el mai bine, chiar dacă asta înseamnă rugby-ul britanic al anilor ’70-’80.

Pe de altă parte, FRF a constatat şi ea că sub „înţeleapta îndrumare” a unora gen Piţurcă ne ducem de râpă cu Naţionala de fotbal, aşa că l-a adus pe bani mulţi pe Cristoph Daum, un antrenor cu o carte de vizită incomparabil mai semnificativă decât a lui Lynn Howells. Doar că în fotbal se învârt sume incomparabile cu cele din rugby, iar interesele unor profitori de duzină de genul celor din clanul becali au transformat de mult presa sportivă de la noi într-un soi de Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Ciao Italia, fotbalul tău infect nu merge la Mondialul din 2018

14 Noiembrie 2017

Recunosc sincer că uneori se mai întâmplă să ţin cu o echipă mică dar dârză, care se bagă în tranşee pe 2-3 linii şi îşi joacă şansa până la capăt, trăgând de câte o fază fixă pentru a răpune uneori formaţii cu jucători net superiori valoric. Am ţinut din răsputeri cu Grecia la Euro 2004 şi cred că orice om care se respectă simte undeva în străfundul sufletului imboldul să ţină măcar din când în când cu outsiderul căruia nu-i dă nimeni nici o şansă, să vadă cum David îl răpune pe Goliat etc.

Ciao Italia! (sursa foto: Facebook)

 

Problema Italiei este că e ditai ţara cu 62 de milioane de locuitori, cu o economie dezvoltată, cu o uriaşă tradiţie fotbalistică şi cu un campionat care până nu demult era lejer în top 3 mondial dpdv al valorii jucătorilor care evoluau acolo.  Asta ca să nu mai vorbim de numărul enorm de jucători legitimaţi, de infrastructura fotbalistică foarte bună până la nivel sătesc şamd.  Cu alte cuvinte, jocul cu baricade şi ciupeală nu are în cazul Italiei  nici un fel de justificare, decât prin prisma unei mentalităţi de ciorditor pe care fotbalistul şi conducătorul de club italian par condamnaţi să o deţină din negura vremurilor şi până la sfârşitul veacurilor. Pe scurt, lumea îl dispreţuieşte pe italian pentru victorii obţinute în stilul Greciei lui Otto Rehagel pentru simplul motiv că Italia are toate argumentele să se poată bate parte-n parte cu Citește restul acestei intrări »


Cretinii s-au încolonat în spatele lui Ţurcan şi Cioloş pentru asta

6 Noiembrie 2017

Ştiu, titlul e dur, dar hai să ne clătim ochii cu evenimentul care a avut loc în timp ce turma behăia pentru dreptul copiilor de procurori comunişti de a fi mai presus de lege: la Deva era ales primar din partea PNL un individ care în 2006 a fost exmatriculat din facultate pentru că şi-a trimis şoferul să dea un examen în locul său.  Pentru ca tărăşenia să fie apoteotică, tema examenului era  „Corupţia şi modalităţi de combatere”.

Raluca „cioc de raţă” Ţurcan conducând coloana

Ştirea a fost preluată pe larg inclusiv pe Hotnews, site-ul de casă al „statului de drepţi”,nu există nici un dubiu că astea sunt faptele. Încă din 2006 publicaţia „Ancheta” a descris cât se poate de detaliat faptul că Florin Oancea, vremea respectivă viceprimar, şi-a trimis şoferul în locul lui la examen, iar directorul Centrului din Deva al Universitatii „Vasile Goldis” din Arad, Ion Pitulescu (fost comandant al Politiei Romane) a sesizat si demonstrat neregula.  Motiv pentru care institutia de invatamant a decis exmatricularea lui Oancea.

La vremea aceea (acum 11 ani) se vorbea despre procurori, anchetă pentru substituire de persoană şamd. Doar că Florin Oancea prestează din greu pentru partidul „statului de drepţi” aşa că iată-l pus candidat de PNL şi ales primar la Deva.

Vă daţi seama că toţi ăia care au ieşit ieri în stradă sunt automat nişte cretini? Pentru că republica procurorilor la care se închină ei este fix ţara în care Oancea ăsta de la Deva nu păţeşte ABSOLUT NIMIC (dpdv penal)  pentru fapta DOVEDITĂ de a fi trimis alt om la examen în locul lui.

Purtătorii ilegali de scăfârlie dispuşi să se lase adunaţi ca oile pe facebook şi apoi mânaţi în pieţe ar trebui să înţeleagă un lucru simplu:  piatra de temelie a unui stat de drept NU POATE FI taman fiica nu prea inteligentă a procurorului-şef pus de Ceauşescu la Mediaş. Adică o persoană care: Citește restul acestei intrări »


Otrava umană Victor Ponta se revarsă iar de pe ecranul televizorului

24 Octombrie 2017

M-am uitat ieri seară vreo jumătate de oră la România 9  (talk-show-ul de seară de pe TVR)  cu aceeaşi senzaţie cu care te uiţi la un cuib de gândaci descoperit când dai la o parte vreo mobilă abandonată în subsolul unei case vechi. Un fel de scârbă amestecată cu surpriza neplăcută şi cu dorinţa imperioasă de a pune mâna pe cel mai mare spray cu insecticid comercializat vreodată, cam aşa se poate descrie sentimentul pe care l-am avut în timp ce bătrâna slugă Ion Cristoiu îi ridica la plasă unui Victor Ponta mai odios ca niciodată.

Ca să nu credeţi că exagerez, vă dau la repezeală un exemplu reprezentativ: conform lui Victoraş celebra întâlnire din vie e o chestie de care se agaţă tâmpiţii, pentru că el era în vizită legitim, la prietenul lui, doar Kovesi n-avea ce căuta acolo.  Sigur că partea cu Kovesi e adevărată, individa chiar n-avea ce căuta în veci acolo. Dar vă daţi seama că supercanalia Victor Ponta crede că toţi suntem tâmpiţii lui, că lumea a uitat deja şi că nimeni nu mai înţelege ce TRĂDARE a comis el întâlnindu-se pe furiş cu sluga de nădejde a sistemului în vreme ce milioane de oameni  îl votau fix ca să scape de regimul întruchipat de Kovesi, Coldea şamd?

Iar asta n-a fost nici pe departe singura mostră de tupeu monstruos, de obraznicie sfidătoare: întrebat timid de moderatorul Ionuţ Cristache ce-a făcut cu ăia 70% ai USL-ului, Victoraş a oftat filozofic şi a rostit trist: „asta e, ne-am certat între noi, ne-au pus cap în cap”. Păi mă  otravă umană,  crezi că lumea a uitat cum a doua zi după alegerile câştigate zdrobitor a început televiziunea amicului Sebi Ghiţă să-l facă în toate felurile pe Crin Antonescu? Cum au demarat o campanie care punea în umbră orice făceau Băsescu şi PDL-ul contra lui Antonescu? Şi cum după fiecare atac deşănţat apăreai tu a doua zi şi spuneai zâmbitor că USL-ul e mai puternic ca niciodată, că nu există n ici o problemă, că Sebi Ghiţă e şi el un membru PSD care are părerile lui etc?

Mă rog, n-am avut puterea să mă uit până la capăt, mi-a pus capac faza asta cu USL-ul plus momentul în care Cristache l-a întrebat pe Victoraş cum a fost cu scena cu barca, iar şobolanul de partid şi de stat a dat-o întâi pe Dragnea (care l-ar fi asigurat că acolo sunt doar oameni de-ai lor, aproape că l-ar fi suit cu de-a sila în ambarcaţiune). După care, văzând că până şi sluga supremă Cristoiu se uita cam incredul la el, a adăugat că apa era de fapt foarte mare, dar acolo era doar locul în care barca a fost dată la apă, după care şi cei care o împinseseră s-ar fi suit în ea, pentru că tot creştea adâncimea!

Vă daţi seama că discutăm despre un individ care minte cum respiră, chiar şi apropo de lucruri imediat verificabile la un click distanţă? Pentru că filmuleţul cu barca e bine-mersi pe youtube, îl poate vedea în continuare oricine, ia uitaţi-vă cum apa nu-i ajunge cameramanului nici până la genunchi  DUPĂ ce jandarmii se urcă în barcă:

 

 

Pe scurt, aseară am avut la TVR confirmarea perfectă a faptului că unii oameni pur şi simplu nu merită a doua şansă,  că sunt atât de ticăloşi încât ar trebui închişi pe veci în vreo celulă uitată sau expediaţi naibii în spaţiu cu naveta lui Elon Musk. Deşi asta ar fi o soluţie care presupune totuşi nişte riscuri: după emisiunea de la România 9 eu unul n-am nici un dubiu că Victoraş Ponta ne-ar Citește restul acestei intrări »


Referendumul catalan şi regimul securistilor patrioţi de la noi

2 Octombrie 2017

Ce m-a uluit pe mine în tărăşenia asta cu referendumul din Catalonia n-a fost faptul că nişte catalani care n-au mai fost independenţi de pe vremea cruciadelor s-au trezit acum că vor să-şi facă ţară pentru că sunt niţel mai muncitori şi implicit niţel mai bogaţi decât restul Spaniei. Asta e o temă care revine periodic în state în care există decalaje economice importante între regiuni cu identitate istorică diferită – să nu uităm de exemplu că în 1996 Lega Nord a lui Bossi a luat peste 3,7 milioane de voturi la alegerile pentru Camera Deputaţilor din Italia şi vreo 3,3 milioane la Senat. Era inevitabil ca până la urmă vreo mişcare de genul ăsta să facă pasul următor şi să încerce chiar să proclame secesiunea, nu doar să delireze despre ea pentru a obţine locuri în Parlament şi diverse alte avantaje.

Stupefiant în schimb este faptul că media cu pretenţii aflată în siajul actualului establishment al Uniunii Europene, de la Euronews la The Guardian, prezintă într-o lumină destul de favorabilă (sau măcar neutră) acest demers dar pune un accent copios pe brutalitatea poliţiei spaniole care a cam dat cu bâta-n baltă la câteva secţii de votare. Cu alte cuvinte, situaţia este prezentată „din devieri” la modul „au făcut bieţii catalani un referendum şi bestiile astea spaniole au pus haidamacii în uniforme să bată pensionarii”. Faptul că e complet inacceptabil ca o regiune a unei ţări să organizeze cu de la sine putere un referendum de secesiune este aproape complet trecut sub tăcere, în schimb se prezintă nonstop imagini cu câţiva oameni bătuţi şi cu câţiva tâmpiţi în uniformă (de care nici o ţară nu pare a duce lipsă) .

Evident, printre rânduri se citeşte o lumină verde dată dinspre Bruxelles separatiştilor catalani, lucru care devine brusc foarte interesant pentru România. Pentru  că guvernul regional al Cataloniei n-a primit semnale clare că secesiunea este descurajată de Uniunea Europeană, că o evetuală Catalonie independentă nu va fi primită în UE  şamd. Lucru care ridică întrebarea despre ce experimente de acest gen mai pot fi în plan, în special în ţări cu minorităţi etnice grupate compact şi care sunt destul de agitate pe teme de autonomie?

Un eventual efect de domino al evenimentelor din Catalonia prinde România în cea mai proastă poziţie cu putinţă. Din 2012 încoace, de când Maior, Coldea, Kovesi şamd  i-au salvat scaunul lui Băsescu făcându-le în ciudă celor peste 7 milioane de români care i-au dat cu ştampila în cap matrozului, ţara noastră a încetat practic să fie condusă democratic, iar instituţiile de forţă au preluat treptat controlul. Chestia asta s-a putut face doar subminând continuu încrederea în Parlament, în politicienii aleşi, în presă, în Biserică şamd. Desigur, ajunge să te uiţi la ce vomită zilnic pe net postacii pe care chipurile nu ştie nimeni cine-i plăteşte ca să observi imediat pe cine NU atacă niciodată acest aparat de propagandă şi, firesc, să înţelegi cine dă comenzile. În acest fel s-a ajuns în situaţia în care românii votează ce vor ei (bun, prost, ca în democraţie)  iar la guvernare ajung alde Julien Cioloş, madam Prună (fiică de ambasador ceauşist) etc etc. Iar toate astea se întâmplă în vreme ce Holzindustrie Schweighofer cheleşte cu desăvârşită impunitate pădurile care ne-au mai rămas, iar DNA-ul condus inevitabil de fiica procurorului ceauşist de la Mediaş n-a auzit de faptul că există această companie.

Cu alte cuvinte, regimul „securiştilor patrioţi” care a luat puterea în 2012 a adus România într-un punct în care Citește restul acestei intrări »


Poate i-a zis Goţiu ceva, poate l-a înjurat…

15 Septembrie 2017

Săritul la bătaie în cursul unei dezbateri de idei nu poate fi scuzat, cu atât mai mult cu cât Goţiu e un penibil care cântă cum i se învârte cheiţa, nu e ca şi cum poate lua prin surprindere interlocutorul şi provoca emoţii ieşite din comun. Dar ce-aş vrea eu să aduc în centrul atenţiei nu este comportamentul de maidan al lui Palada, ci faptul că ieşirea lui în decor este înfierată cu maximă indignare fix de indivizii care acum 8 ani se dădeau de ceasul morţii pentru a-i găsi scuze lui Băsescu. Care plesnise nu un oengist penibil năimit să grohăie orbeşte trei sloganuri  ci un copil.  Să ne reamintim scena:

 

Oricât s-ar suci şi s-ar învârti apărătorii „statului de drepţi” fapta asta este INFINIT MAI GRAVĂ  decât a lui Palada. Oricum o dai, pur şi simplu nu există termen de comparaţie. Cu toate astea, printre primii care l-au condamnat pe smardoiul de operetă Palada a fost, cum altfel, porcul suprem Traian Băsescu:

 

Nu este nici un fake, e contul lui original de facebook.  Vorbim despre individul care, pus să jure, s-a jurat că nu l-a lovit pe copil „cu pumnul în faţă sau în plex” , profitând de faptul că jura taman în faţa acoperitului Turcescu, în prezent Citește restul acestei intrări »


Daum nu înţelege că turma lui Becali va face orice pentru a-l vedea demis

4 Septembrie 2017
Gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place

Gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place

Campania bestială din GSP (ziarul de „curte” al infractorului condamnat Becali G.) ar fi fost suficientă pentru a determina orice antrenor format în fotbalul românesc să-şi dea seama că i se coc diverse chestii si că selecţia ar trebui făcută nu doar după criteriul valoric ci şi după criteriul loialităţii, infinit mai relevant în spaţiul Carpatico-Balcanico-Danubiano-Pontic. Din păcate Cristoph Daum vine dintr-o cultură fotbalistică în care trântirea meciurilor, fără a fi ceva de neconceput (nu sunt nici nemţii nişte sfinţi, dacă ne gândim doar la celebrul RFG-Austria de la Mondialul din 82) reprezintă cu siguranţă o excepţie rarisimă, aşa că a început mult prea târziu şi mult prea timid să-şi pună unele întrebări.

În schimb, subsemnatul a văzut multe în fotbalul nostru şi (în special) ştie foarte bine cine sunt Tolontan, Ioaniţoaia & Co, aşa că o să vă înşir aici nişte întrebări pe care trebuie să şi le pună urgent Cristoph Daum ÎNAINTE de a băga în teren echipa pentru meciul decisiv din Muntenegru:

  1. Dacă Bogdan Stancu este un excelent executant de lovituri de la 11 metri, care se uită mereu unde/dacă a plecat portarul înainte de a lovi mingea, cum se face că în meciul cu Armenia a şutat fix pe direcţia pe care portarul armean plecase de mult? Nu mai zic că a făcut-o şi la semi-înălţime, adică fix unde-i vine mai bine portarului să întindă mâna. Şi că toate astea s-au întâmplat după ratarea penibilă din prima repriză.  Sigur că în asemenea cazuri hoţul e cu un păcat şi păgubaşul cu o mie, dar mai bine bagi un jucător aflat dincolo de orice bănuială (ca Bicfalvi de pildă) şi ştii că la o adică te cureţi pe mâna ta, decât să te întrebi pe urmă dacă nu cumva copilul de suflet al lui Piţurcă ţi-a tras preşul de sub picioare.
  2. Acelaşi considerent se aplică şi în cazul lui Chiricheş, care are tot atâta charismă de căpitan cât vaca Milka, dar care are deja de făcut observaţii oficialilor FRF, deşi în meciul cu Armenia reuşise să se facă pierdut pe drum la singurul contraatac mai serios al armenilor. Joacă măi Daum cu Moţi şi măcar stai liniştit că un jucător cu destule meciuri de UCL în picioare o să dea totul pe teren.
  3. Orice român care a văzu cum Nicuşor Stanciu l-a dat deoparte pe Ganea (autorul unor execuţii formidabile în ultima vreme) doar ca să trimită nonşalant peste poartă lovitura liberă din finalul meciului cu Armenia a înţeles ce era de înţeles. Cineva ar trebui să-i explice şi lui Daum care-i treaba, cum se leagă chestia asta cu penalty-ul ratat de Nicuşor în Citește restul acestei intrări »