Cătălin Tolontan şi kompromatul securistic anti-Rapid

21 Iulie 2017

După ce ANAF-ul a făcut o vizită la ONG-ul Rise Project (cel cu „investigaţia” de tip Scânteia anilor ’50 despre Dragnea în Brazilia) de departe cea mai disperată reacţie a venit din partea lui Cătălin Tolontan. Care a susţinut că, prin scoaterea la lumină a surselor de finanţare ale acestui ONG , se pregăteşte muniţia pentru o operaţiune de tip kompromat. Disperarea din tonul articolului publicat de Tolontan pe blogul său ar fi fost comică, dacă textul cu pricina nu ar fi reprezentat o extrem de perfidă tentativă de manipulare, cu două obiective destul de evidente pentru cei cu vechime în presă: 1. a prezenta drept investigaţii jurnalistice nişte texte plătite de ONG-uri din străinătate, bazate pe „dovezi” de genul „ne-a spus un localnic care dorea să-şi păstreze anonimatul”  şi menite exclusiv a produce titluri senzaţionaliste care să fie rostogolite pe facebook de propaganda ONG-istă şi 2. a acredita ideea că a prezenta documente contabile din care rezultă că un ONG este finanţat de Soros, de statul norvegian şamd reprezintă o operaţiune de tip kompromat.

La doar câteva zile distanţă, acelaşi Tolontan lansează în ziarul pe care îl conduce (şi care teoretic cel puţin aparţine familiei Voiculescu) o campanie furibundă împotriva proiectului preluării Rapidului de către primăria sectorului 1. Oamenii lui „de casă” din redacţie, produc texte absurde despre felul în care PSD ar încerca să-şi tragă echipă de fotbal, „omiţând” faptul că primăria nu e a PSD, că înaintea lui Daniel Tudorache a fost primar vreo 3 mandate penelistul Chiliman şamd. Totul culminând cu o făcătură delirantă intitulată „REVOLTĂ a galeriei dure de la Rapid: „GATA cu proiectul primăriilor! N-avem nevoie de asistență socială” şi în care 5-6 indivizi veniţi în crucea nopţii cu nişte bannere în faţa primăriei erau prezentaţi ca reprezentând galeria Rapidului.

 

sursa foto gsp.ro

Oricine a văzut vreodată cum se manifestă galeria Rapidului îşi dă seama pe loc că un „protest” după miezul nopţii, făcut cu câţiva oameni strict pentru a furniza material propagandiştilor de la GSP nu are nici o legătură cu „arsenalul” suporterilor giuleşteni.  Oamenii care scandau ziua în amiaza mare, pe stadion, contra clanului Ceauşescu în cele mai teribile momente ale dictaturii  nu se ascund „noaptea ca hoţii”.

De fapt, scopul acestei  înscenări penibile a fost, exact cum scria Tolontan apropo de descinderea ANAF la Rise Project, să furnizeze muniţia kompromatului. Iar principala gură de foc a kompromatului s-a dovedit a fi chiar „neprihănitul” Tolontan, care a publicat ieri tot pe blogul propriu textul intitulat sugestiv  „Cine îl oprește pe Dragnea ca, după ce cumpără Rapid, să facă o ofertă pentru FC Barcelona?!” . Şi în care, desigur, autorul susţine că Citește restul acestei intrări »


Consilieri de la Sectorul 1 care au blocat preluarea Rapidului (II) : Mădălin Virgil Olteanu

17 Iulie 2017

Serialul promis continuă, dar de data asta plecăm din zona politrucilor luaţi de pe băncile facultăţilor particulare direct în posturi de consilieri parlamentari  şi coborâm abrupt în cea a băieţilor cu CV pe la Administraţia Pieţelor, specializaţi în dat cu pumnul.  Din păcate nu este vorba despre o metaforă, iar în înregistrarea de mai jos îl puteţi vedea în acţiune pe consilierul PNL Mădălin Virgil Olteanu, în timp ce îi administrează o bătaie zdravănă directorului adjunct de la ADP sector 1 , Şerban Acatrinei:

 

Ca om cu oarece cunoştinţe de kickboxing, v-aş invita să remarcaţi combinaţia braţ-picior cu care Olteanu îl zdruncină serios pe Acatrinei  dacă nu ar fi lucruri mult mai interesante de observat în acest filmuleţ. Cum ar fi faptul că unul dintre cei doi indivizi care îi „ţin spatele” lui Mădălin Olteanu era la data respectivă angajat al  Poliţiei Locale sector 1, fapt care mai adaugă câteva semne de întrebare unui incident care aduce mai degrabă a reglare de conturi decât a dispută violentă (profesională, sentimentală, politică şamd) între un consilier local şi un angajat al primăriei. Un alt aspect foarte interesant este că din informaţiile pe care le deţin Şerban Acatrinei NU A DEPUS PLÂNGERE PENALĂ şi nu şi-a scos certificat medico-legal.  Asta deşi filmuleţul acesta tronează pe o grămadă de site-uri inclusiv pe cel al Realitatea TV.  De asemenea, până acum nu am reuşit să aflu de la alminteri foarte volubila Poliţie a Capitalei dacă instituţia s-a auto-sesizat cu privire la săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe” prevăzută la art. 193 Cod Penal.

Desigur, dacă nu existau detaliile de mai sus iar incidentul în cauză nu ar mai avea legătură cu nimic din biografia lui Mădălin Olteanu am putea să ne gândim la niscaiva suferinţe din amor finalizate cu un caft tip „nu daţi la oglinzi că-s cu chirie”, ceva gen Caragiale transpus în decorul prozaic al Pieţei Domenii. Doar că un pic de documentare scoate la lumină detalii care tind să pună organizaţia PNL sector 1 într-o lumină al naibii de proastă, mai ales dacă ne gândim la veşnicele declaraţii despre penali ale conducerii partidului.

Pe scurt: una dintre calităţile lui Mădălin Virgil Olteanu este cea de Citește restul acestei intrări »


Consilieri de la Sectorul 1 care au blocat preluarea Rapidului: Cristina Iuliana Grigorescu

7 Iulie 2017

 

sursa foto: Facebook

sursa foto: Facebook

Încep azi un serial menit să-i facă un pic mai cunoscuţi în spaţiul public pe aceşti oameni de valoare, care trudesc pentru binele cetaţenilor din sectorul 1. Şi ce început mai bun aş putea găsi decât numita Cristina Iuliana Grigorescu, o jună care ne fericeşte cu vastele ei cunoştinţe de administraţie dar care, conform propriei declaraţii de avere (publicată conform legii pe site-ul Primăriei Sectorului 1) domiciliază în sectorul 4. Având în vedere că locuieşte, conform aceleiaşi declaraţii, în apartamentul proprietate personală, rezultă logic că tot în sectorul 4 plăteşte şi impozitele. Cu alte cuvinte, unul dintre voturile care au blocat preluarea Rapidului de către Primăria Sectorului 1 a venit de la cineva care nu contribuie în nici un fel la bugetul acestui sector, dar care, multumită unei legislaţii imbecile, a putut ocupa un loc de consilier.

Din păcate, lista miracolelor nu se sfârşeşte aici, mai degrabă abia începe. Conform contului de facebook al junei, în 2013, în timp ce studia la fabuloasa universitate creştină „Dimitrie Cantemir”, prindea deja un post de consilier parlamentar. Probabil pentru că o recomandau experienţa profesională şi vastele cunoştinţe acumulate în învăţământul cu plată.

Glumeam, desigur. Precum în celebra serie BD, nu o recomandau „vocea şi talentul ei” ci niscaiva legături de rudenie. Soţul, nimeni altul decât Silviu Grigorescu, actual director la dezvoltatorul imobiliar Hanner România, devenea în 2013 (ce coincidenţă) consilier la Ministerul Economiei, în mandatul atotmiruitorului Varujan Vosganian. Nu-i aşa că-i o plăcere să vezi asemenea tineri frumoşi şi liberi zburând direct de pe băncile unei facultăţi particulare în funcţii importante din aparatul de stat?

Acum hai să discutăm şi partea care se citeşte printre rânduri: dezvoltatorul Hanner România, la care este director soţul junei, se chinuie de ani buni să Citește restul acestei intrări »


De ce încearcă noua Securitate să blocheze proiectul lui Dan Tudorache de reînfiinţare a Rapidului?

3 Iulie 2017

În caz că nu ştiaţi, consilierii USR şi PNL de la sectorul 1 s-au abţinut cu toţii de la vot, blocând deocamdată în consiliul local preluarea clubului Rapid de către Primăria Sectorului 1.  Manevra partidului neosecurist USR vine la mai puţin de un an după ce Rapidul a fost băgat în faliment de o decizie cu desăvârşire absurdă a instanţei prin care statul român şi-a dat singur o ţeapă de peste 2 milioane de euro.  Da, aţi înţeles bine, în condiţiile în care clubul promovase sportiv în Liga 1 şi avea de încasat ca venit 100% sigur 2 milioane de euro din drepturi TV, instanţa a preferat să declare falimentul, blocând promovarea şi implicit încasarea acestor bani. Asta în loc să lase clubul să joace cu juniorii în Liga 1 şi să pună poprire pe banii care urmau să vină de la LPF.

La fel de aberantă ca şi decizia „onoratei” instanţe este poziţia consilierilor USR si PNL:  faptul că primăria vrea să achiziţioneze brandul unui club vechi de 94 de ani, extrem de iubit în sectorul 1, cu palmares impresionant încă din perioada interbelică şamd nu poate fi privit negativ decât de nişte securişti care se tem de spiritul liber al Rapidului.  Pur şi simplu achiziţia asta este o afacere bună pentru primărie oricum o dai, având în vedere că nu-s multe cluburi europene cu istorie de aproape de 100 de ani în spate disponibile pentru vânzare la sume derizorii.

În loc să se ralieze unei iniţiative care în mod evident are asigurată susţinerea necondiţionată a oricărui rapidist sănătos la cap, consilierii USR şi PNL au preferat să facă pe Gică-contra, în pofida oricărei logici şi a bunului-simţ elementar. Practic, acţionând în felul ăsta cele două partide s-au asigurat că pierd orice urmă de simpatie în rândul unui grup numeros de suporteri foarte pătimaşi.

Ca să înţelegeţi mai bine absurditatea poziţiei consilierilor USR şi PNL trebuie precizat din capul locului că (după eventuala achiziţionare de către primărie) bugetul clubului Rapid ar fi oricum votat de consiliul local, unde USR şi PNL au în prezent majoritatea. Adică nu e ca şi cum se făcea Dan Tudorache peste noapte patron în locul lui Copos şi începea să bage milioane la club din bugetul primăriei. Pur si simplu vopsiţii ăştia prezentaţi de noua Securitate pe post de salvatori ai Bucureştiului fac la sectorul 1 o opoziţie distructivă, menită să blocheze orice proiect, indiferent cât de bun, de popular sau de profitabil ar putea fi acesta. Ajunge să spun că în aceeaşi şedinţă de Consiliu Local au blocat alocarea banilor pentru hrană la cele 5 grădiniţe din sector deschise pe timp de vară ca să înţelegeţi cum stau lucrurile.

Explicaţia acestei atitudini este foarte simplă: Citește restul acestei intrări »


Cetepeul şi trotilul lui Sârbu

21 Iunie 2017

Să începem cu ştirea seacă: rechizitoriul întocmit de Parchetul Militar în dosarul mineriadei îl acuză pe Adrian Sârbu că ar fi încercat să organizeze în 1990 un atentat terorist împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii. Nu este vorba de bârfe, zvonuri şamd, conform rechizitoriului Adrian Sârbu i-ar fi cerut ministrului Apărării Naţionale (celebrul Victor Atanasie Stănculescu) să-i pună la dispoziţie 20 de kilograme de trotil pentru a detona în Piaţa Universităţii un autoturism capcană. Cum Stănculescu a murit în iunie 2016, iar dosarul mineriadei a fost redeschis în martie 2016  este posibil ca această acuzaţie de o gravitate extremă să aibă la bază chiar o declaraţie a acestuia. Caz în care e greu de imaginat ce l-ar mai putea salva pe Sârbu de la o condamnare pentru terorism.

Acum să ne întoarcem în timp cu mai bine de 10 ani si să contemplăm momentul în care cel botezat cu multă inspiraţie „treninguristul” se dădea de ceasul morţii ca ziarul Gândul să-i fie vândut lui Sârbu, nu lui Vântu. De ce trebuia musai vândut un ziar care ajunsese FOARTE aproape de punctul în care să înceapă să producă profit (în pofida uriaşelor piedici puse de regimul Băsescu)  şi la care patroni erau chiar şefii publicaţiei vom discuta altă dată, că e şi asta o poveste interesantă.  Cert este că realist vorbind optiunile erau două mari şi late: Vântu (care cumpăra orice publicaţie îi putea spori influenţa şi aşa foarte mare) şi Sârbu (posesorul unui trust media deja notoriu la acea dată pentru evaziune pe scară largă urmată de ştergerea datoriilor de către guvernul Năstase). Ceilalţi ziarişti-patroni de la „Gândul”au dorit cu toţii să-i vândă lui Vântu dar cetepeul s-a dat cu fundul de pământ că el nu poate ajunge angajatul unui asemenea individ, deşi lua bani foarte buni luna de luna de la postul TV al aceluiaşi Vântu. Şi până la urmă a avut câştig de cauză, datorită faptului că era evident vedeta publicaţiei şi o voce cu extrem de multă greutate în peisajul mediatic al acelor vremuri. Ce a urmat ştim cu toţii, Sârbu n-a nimerit cum să bage mai repede ziarul într-o pierdere uriasă prin schimbarea formatului cu unul care nu se putea tipări decât la tipografia lui, care practica tarife enorme faţă de tipografia unde fusese tipărit Gândul până atunci. După care l-a transformat mai întâi într-un tabloid ridicol, beneficiind de serviciile unor politruci gen Claudiu Pândaru sau Florin Negruţiu, ulterior venind firesc renunţarea la print şi metamorfozarea într-un site de clickbait.

Evident, în zilele astea, când iese la iveală că n-a vrut să vândă ziarul unui escroc doar ca să-l vândă unui individ acuzat acum de terorism, cetepeul tace asurzitor. N-a încercat nici măcar Citește restul acestei intrări »


Serviciul secret Vanghelie şi excursia lui Coldea la muntele Athos

11 Iunie 2017

Săptămâna trecută a făcut furori în online-ul românesc dezvăluirea lui Vanghelie cu privire la excursia pe care Florian Coldea şi Petre Tobă au făcut-o la muntele Athos. Din păcate, discuţia s-a dus repede spre miştocăreli penibile, care au dat imediat măsura intelectului celor care nu înţeleg că aproape orice om (exceptându-i pe nebuni şamd) trebuie să aibă cât de cât o părere bună despre sine şi despre propriile fapte. Cu alte cuvinte, oamenii ăştia cărora li se părea de tot râsul că s-au dus Coldea şi Tobă să se spovedească la Sfântul Munte nu înţelegeau şi nu înţeleg un lucru simplu: cei doi n-au făcut răul pe care l-au făcut pentru că erau nişte trădători nenorociţi care îşi frecau mâinile dorind răul României şi al românilor.  Pur şi simplu au fost doi oameni promovaţi în mod excepţional de Băsescu, pe criterii bănuit extraprofesionale şi care au făcut ce-au crezut ei că e mai bine, în condiţiile ordinelor care veneau de la Cotroceni şi a „sugestiilor” uneori chiar mai importante primite de la „partenerul strategic”. Că a ieşit un dezastru şi că toţi cei implicaţi ar trebui să răspundă pentru eventualele încălcări ale legii, asta e altă poveste.

 În schimb, a fost cu desăvârşire ignorată adevărata bombă din dezvăluirea lui Vanghelie: faptul că Citește restul acestei intrări »


Cui foloseste fumigena cu fraudarea alegerilor din 2009 prin soft?

30 Mai 2017

Dacă vrei azi să identifici o persoană din tabăra PSD-ului care nu vrea ca ancheta despre frauda electorală din 2009 să se facă serios, ajunge să te uiţi ce spune despre metoda prin carte s-ar fi „rezolvat” voturile care îi lipseau lui Băsescu. Când îl vezi că începe să facă cu ochiul şi să spună pe un ton de mare cunoscător „hai dom’le că aia cu ambasadele e fentă, era rezolvată de mult, din soft”  lucrurile sunt clare: respectivul vrea orice numai o anchetă serioasă nu.

Explicaţia e foarte simplă: dacă fraudezi din soft îţi dai câte voturi ai nevoie ca să meargă treaba ca unsă.  Nu fraudezi doar ca să câştigi la mustaţă, numai după numărarea voturilor din diaspora, dând inevitabil naştere unor suspiciuni. Dacă Băsescu frauda alegerile din 2009 folosind softul, „câştiga” cu 300.000 de voturi diferenţă şi îi dădea cu tifla lui Geoană încă din seara alegerilor.

În plus, fraudarea din soft implică riscuri imense pentru cei care o fac: există procese verbale în fiecare secţie, există încă (la momentul ăla) sacii cu voturi, se fac numărători paralele şamd deci e suficientă o renumărare într-un singur judeţ ca să ajungi la puşcărie.

De ce se aruncă însă pe piaţă această fumigenă? Simplu: Citește restul acestei intrări »