Peninsula Sinai (Sfânta Ecaterina, muntele Sinai, Dahab, Sharm el Sheikh) și avertismentele MAE (I)

15 ianuarie 2019

 

alerta MAE pentru Sinai

alerta MAE pentru Sinai

Cum ajungi măcar în apropierea peninsulei Sinai (mă refer evident la provincia de Sud, complet securizată de peste un an și jumătate, nu la cea de Nord unde încă există grupări extremiste)  primești pe telefon un SMS cu un avertisment foarte explicit: „MAE recomandă ferm cetățenilor români să evite deplasările în zona Peninsulei Sinai”. Iar SMS-uri de genul ăsta continuă să vină cam odată la două zile câtă vreme te plimbi pe-acolo, unele dintre ele precizând la final „în zona Peninsulei Sinai, Republica Arabă Egipt” de parcă puteai trece granița pe covorașul zburător și nu știai în ce țară ești.

Evident, dacă nu îți faci singur temele și ai încredere în băieții care își fac veacul în MAE de pe vremea lui Pleșiță, poți fi foarte tentat să îți revizuiești planurile. Mai ales că avertismentele astea vin cu MULT înainte să fii în apropierea vreunui punct de frontieră egiptean. Cum stau de fapt lucrurile urmează să Citește restul acestei intrări »

Reclame

Franța le-a închis gura retardaților tefeliști care se victimizau după 10 august

10 decembrie 2018

Imagini proaspete, de alatăieri (sâmbătă 8 decembrie 2018):

 

Remarcați vă rog maniera de protest a unor oameni liberi, atât de diferiți de dronele soroșiste de la noi și de masa de useful idiots din acvariile corporatiste din Pipera. Nu tu mânuțe galbene cu „toți pentru Justiție” de 100 de lei bucata distribuite în masă, nu mașini care să scrie cu laserul pe blocuri sloganurile pe care o turmă imbecilă să le scandeze. Nici vorbă de așa ceva, aici vedem oameni liberi veniți fiecare la protest cu ideile proprii.   De asemenea, vă invit să observați cu atenție dispozitivul Jandarmeriei franceze, inclusiv pe băiatul ăla care mai că îi țintește cu aruncătorul de grenade lacrimogene pe oamenii ieșiți cu instrumentele muzicale la demonstrație.

Și acum hai să-i admirăm în acțiune pe jandarmii francezi. Lipsește omul lor în alb, dar observați brutalitatea intevenției, cantitatea de gaze care se răspândește pe o stradă cu clădiri înalte, nu în ditamai piața etc etc:

Cam asta este realitatea care nu se difuzează la noi la televiziunile controlate de servicii șamd.  Așa reacționează un guvern al establishmentului UE, susținut de Soros&Co, în momentul în care populația se satură să Citește restul acestei intrări »


Justiția lui Macovei pe înțelesul cretinilor #rezist (I)

19 noiembrie 2018

Valul de prostie necuprinsă al analfabeților funcțional cu acces la net continuă să facă ravagii pe www-ul de limbă română. Așa că mi-am propus  să explic prin exemple concrete ce înseamnă Justitia construită de Macovei.  Voi folosi cuvinte și fraze cât mai simple, pentru a-i ajuta pe analfabeții funcțional din IT, din corporații șamd să priceapă cum stau lucrurile.

În primul episod ne clătim ochii cu isprava procurorului Mihai Laurenţiu, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia. Print screen cu începutul știrii din Mediafax la care tocmai am dat link, că poate dispare de acolo:

 

supraomul lui Macovei, procurorul

supraomul lui Macovei, procurorul

Dacă tot n-ați înțeles, ne-stimați #rezistenți, vă explic și mai simplu: procurorul le-a dat amenzi uriașe polițiștilor care l-au amendat corect pentru contravențiile comise. Și a motivat asta prin faptul că reținerea plăcuțelor de înmatriculare (adică MĂSURA PREVĂZUTĂ DE LEGE pentru ITP expirat) l-a făcut să întârzie la muncă și deci l-a împiedicat să-și îndeplinească atribuțiile de magistrat.

Așadar,  disprețuiții mei #rezistenți, asta e Justiția pe care o apărați voi: Citește restul acestei intrări »


Daniel Ghiță și Raul Cătinaș au început deja meciul pe facebook

5 noiembrie 2018

Meciurile directe între greii români au fost ingredientele care au lipsit cu desăvârșire în kickboxingul nostru în vremurile de glorie ale K-1. Prin 2009,  când Daniel Ghiță ducea la decizie lupta cu Semmy Schilt din semifinala K-1 (gala „final 16”), Morosanu îsi făcea rost de o descalificare într-un superfight practic câștigat în cadrul aceluiași eveniment,  iar  Raul Catinas aduna victorii la Leko sau Carter Williams, fiecare dintre cei trei luptători părea preocupat de orice altceva decât de stabilirea unei ierarhii interne. Motivele acestei stări de fapt au fost multiple și nu are rost să dezgropăm acum evenimente și manevre de culise vechi de 8-9 ani, cert este că noi nu am avut niciodată echivalentul românesc al disputei epice dintre Jerome LeBanner și Cyril Abidi, încheiată cu victoria prin K.O. a unui LeBanner care avea un hematom cât o minge de tenis pe frunte.

 

Asta până acum. Pentru că, pe principiul atât de neaoș al lui „mai bine mai târziu decât niciodată”, Daniel Ghiță s-a hotărât să-și scoată rivalii din bărloguri și să ne ofere în anul centenarului echivalentul celebrei  lupte dintre Bruce Lee și Chuck Norris, doar că (sperăm) PE BUNE. Așa că a lansat necesarele provocări pe facebook, iar răspunsurile nu au întârziat să apară:

provocarea lui Daniel Ghiță

provocarea lui Daniel Ghiță

 

Răspunsul lui Moroșanu a fost destul de benign și mai degrabă evaziv, în schimb Cătinaș, deranjat și de porecla „Mister Cocaină” a acceptat în principiu provocarea, solicitând însă Citește restul acestei intrări »


Dragnea a făcut blat la referendum pentru o amânare de o lună la ICCJ?

8 octombrie 2018

Some content on this page was disabled on 19 October 2018 as a result of a DMCA takedown notice from Victor K Apra. You can learn more about the DMCA here:

https://en.support.wordpress.com/copyright-and-the-dmca/


Am mers cu troleibuzul și am aflat că referendumul va trece lejer (I)

4 octombrie 2018

 

Troleibuzul McLeod zice că Soros și-o fură la referendum

Troleibuzul McLeod zice că Soros și-o fură la referendum

Zilele trecute, în vreme ce contemplam cu dezgust pe facebook propaganda soroșistă bufnită parcă din bestiariile medievale, am avut o epifanie: mi-am dat seama că în ultimii 24 de ani am ignorat senin capacitatea troleibuzului de a revela opinia maselor mult mai bine decât orice sondaj de opinie.  Descoperisem această stranie însușire a „troleului” la începutul anilor ’90, când eu si colegii mei, liceeni și apoi studenți, trăiam în bula noastră în care Rațiu sau Emil Constantinescu ar fi câștigat lejer alegerile din 1990 și respectiv 1992 și ne imaginam cum Iliescu urma să fie „judecat pentru sângele vărsat” imediat ce nația punea ștampila în căsuța PNȚ (sau ulterior CDR).   De fiecare dată, o excursie cu hârbuitul troleibuz cu burduf ne aducea cu picioarele pe pământ, performanță pe care autobuzul , metroul sau tramvaiul nu o reușeau niciodată.  N-aș putea spune de ce troleibuzul pare să dezlege limbile călătorilor mult mai bine decât celelalte mijloace de transport în comun, (poate viteza de deplasare mai mică, poate traseele extrem de lungi, poate rutele care traversează tot Bucureștiul, legând cartiere destul de diferite dpdv social) dar vă garantez că această observație empirică a fost făcută pe un eșantion foarte reprezentativ vreme de mulți ani.

Chestia a fost că în anul de grație 1994 subsemnatul și-a luat carnet de coducere și mașină iar de atunci a mai văzut interiorul mijloacelor de transport în comun din București de 2-3 ori pe deceniu (asta ca să fiu generos).  Vorbim de aproape un sfert de veac, așa că nu este de mirare că observația cu troleibuzul se pierduse într-un colț al memoriei, undeva lângă reclama cu „V-am prins vrăjitoarelor” la calculatorul Felix. Asta mai ales că și cele 2-3 călătorii pe deceniu fuseseră făcute cu metroul, de obicei în zile în care traficul rutier era imposibil în zonele vizate (gen summit-ul NATO șamd). Așa că ajunsesem să mă gândesc să-l imit pe Cuza cu un tur prin piețele bucureștene, ca să ma dumiresc și eu ce crede despre referendum românul plecat în questul cu castraveții și gogoșarii.

Ei bine, în timp ce îmi făceam planul de bătaie cu harta sectorului în față, am văzut desenate liniile RATB și m-a lovit epifania de care vă povesteam. Precum criticul culinar Ego, proiectat în copilărie de ratatouille-ul lui Remy, am revăzut și eu cu ochii minții „troleul” de pe care curgeau tablele și Citește restul acestei intrări »


Referendumul pentru familie – primul act de independență al României în ultimii 28 de ani

28 septembrie 2018

 

Hai să mai decidem și noi pentru România

Hai să mai decidem și noi pentru România

Între 1000 de abordări religioase, morale, emoționale, politically correct soroșiste șamd hai să vă spun și eu punctul de vedere strict politic, pe care văd că nimeni nu-l sesizează. De 28 de ani România este pusă în genunchi pe coji de nucă, i se spune că este proastă, coruptă, retrogradă, că românii au mentalitate comunistă etc etc. De 28 de ani conducerea acestei țări nu a mai luat nici o decizie independentă, nu a făcut decât să meargă cu jalba în proțap pe la vreo Înaltă Poartă și să aștepte să vină lumina ba de la FMI, ba de la Banca Mondială, ba de la partenerul strategic, ba de pe la Bruxelles, de oriunde numai de aici nu.

Ei bine, referendumul ăsta este PRIMUL ACT DE INDEPENDENȚĂ DUPĂ 28 DE ANI: o parte a conducerii României (bună, proastă, nici nu mai contează)  a îndrăznit să meargă la popor și să-i ceară părerea într-o poveste care ne era pur si simplu îndesată pe gât din exterior, fără nici o legătură cu agenda publică reală, cu problemele multe și grave ale acestei țări etc.

Uriașul urlet care se aude dinspre miile de canale de propagandă așa-zis neoliberală (în realitate un soi de neo-fascism înclinat mai mult spre marile corporații și care a înlocuit ura de rasă cu maneaua corectitudinii politice) arată doar că România era considerată un tărâm cucerit și cu administrație colonială bine instalată. Și că acest gest de independență (făcut de PSD la maximă disperare, să nu ne facem iluzii) le stă Citește restul acestei intrări »