Nici câinii nu ar vrea ciolanele „eroilor” britanici de la Koln

 Cum promisesem, revin cu impresii de la Koln şi din Renania. Informaţiile despre felul în care poţi face o asemenea excursie pe cont propriu, fără mare bătaie de cap, le găsiţi în articolul pe care l-am publicat în ziar .

 Primul lucru pe care aş vrea să-l povestesc însă nu prea are legătură cu turismul. La muzeul oraşului, găzduit în clădirea arsenalului medieval, se află o fotografie imensă, care înfăţişează oraşul vechi la sfârşitul războiului. Am fotografiat-o şi eu, detaliile se văd mai clar în imaginea de rezoluţie mare pe care am salvat-o  aici

Despre distrugerea Koln-ului şi despre cei 20.000 de civili ucişi în bombardamentele aliate citisem de mult. Până nu baţi însă la picior oraşul vechi, până nu vizitezi monumentele şi până nu studiezi atent hărţile, e greu să realizezi amploarea crimei împotriva patrimoniului cultural al umanităţii comise de „băieţii buni” ai lui Churchill.

 

 Koln-ul vechi are forma unui semicerc, despărţit de oraşul nou prin bulevarde largi, tăiate pe locul fostelor ziduri, şi de albia Rinului. Înăuntru nu se află, şi nu se aflau nici pe durata războiului, obiective strategice de mare interes. Ajunge să dai jos podul Hohenzollern ca să tai legăturile de cale ferată între cele două maluri ale Rinului. Marile fabrici sunt la periferia oraşului nou.

 În schimb, în oraşul vechi se află Domul şi 12 biserici romanice, construite între secolele IV şi XII. Doar Domul a fost cât de cât cruţat de bombardamente. Biserica Sfântul Gereon, începută în secolul IV, pe vremea romanilor, a încasat 14 lovituri directe, şi în 1946 arăta aşa:

 

 Azi arată practic la fel ca înainte de război:

 Faptul că oraşul se mai mândreşte şi acum cu aceste monumente unice se datorează muncii de patru decenii a restauratorilor, minuţiozităţii cu care fuseseră puse la adăpost toate obiectele care se puteau muta, şi atenţiei cu care nemţii au conservat ruinele în primii ani de după război.

 Vajnicii eroi britanici care au comis această ticăloşie ştiau foarte bine ce fac: decizia a fost luată la rece, scopul operaţiunii „Millenium” era demoralizarea civililor germani prin distrugerea totală a unui oraş reprezentativ. În noaptea de 30 spre 31 mai 1942, peste 1000 de bombardiere englezeşti încărcate cu bombe incendiare au decolat în direcţia Kolnului. Când raidul s-a terminat, oraşul vechi era o mare de flăcări. Fabricile Ford şi uzinele de la Koln-Deutz nu păţiseră nimic.

 Categoric, istoria o scriu învingătorii. După ce am văzut însă, la peste 60 de ani distanţă şi doar din fotografii, ce s-a putut întâmpla la Koln, spun cu mâna pe inimă că oasele lui Arthur Harris  şi ale lordului Cherwell ar trebui scoase din groapă şi date la câini. Deşi ar fi foarte probabil să se întâmple ceea ce se spune că s-a întâmplat la Bizanţ cu ciolanele dogelui veneţian care avusese ticăloşia să deturneze a patra cruciadă spre Constantinopole: nici câinii nu le-au vrut!

Anunțuri

2 Responses to Nici câinii nu ar vrea ciolanele „eroilor” britanici de la Koln

  1. optimvs spune:

    Mai degraba strigator la cer. Daca astia doi care au pus la cale asa ceva nu fierb mocnit intr-un cazan cu pucioasa, nu exista Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: