Vadim, Dolănescu, Miţura şi Zăvoranca la pescuit

29 februarie 2008

 Din păcate la ora la care se difuzează astea nu prea am timp să mă uit la televizor, dar am recuperat aseară.  Oamenii ăştia ar merita un contract la o televiziune cu audienţă mai mare, sunt absolut fabuloşi. Interpretarea e nemaipomenita, si compenseaza din plin unele derapaje ale scenaristilor.

Începutul scheciului cu Vadim e aici, după faza cu Bahmuţeanu şi Argentina.


Mama proştilor e mereu gravidă

28 februarie 2008

 Din câte am înţeles nu e foarte nou, dar aşa ceva am mai văzut doar în Stan şi Bran. Enjoy.


Băsescu pentru noi este Ceauşescu 2

26 februarie 2008

 Pentru mine, ziua de 26 februarie 2008 a demonstrat, fără putinţă de tăgadă, că România lui Băsescu e o ţară bananieră, un soi de republică de mucava în care autorităţile statului funcţionează după cum ordonă ocupantul palatului prezidenţial. Soluţia dată de DNA în dosarul „Flota” sfidează o ţară întreagă: acuzaţii au fost scoşi de sub urmărirea penală pe motiv că… nu există prejudiciu.

 Cum au scos-o la vopsea domnii procurori? Simplu: Citește restul acestei intrări »


Nimic despre cazul Cocoş

24 februarie 2008

 Ce poate face un biet poliţist când îi vine ordin de sus, de foarte sus, să „rezolve” un accident de circulaţie? Să luam de pildă, la întâmplare, desigur, un caz în care o maşină implicată într-un accident circula cu X kilometri la oră, iar concluzia anchetei trebuie să fie că X este egal cu viteza maximă admisă pe respectivul tronson de drum.

 Poliţistul cu experienţă va şti imediat că, în acest caz, urma de frânare trebuie să aibă Y metri. Cum însă pe asfalt respectiva urmă are aproape 2Y, poliţistul nostru devine brusc preocupat  de suferinţele mentale ale şoferului maşinii cu pricina, îi face gugigugi, îşi face de lucru în zonă, se face că măsoară etc. Nu mult, cât să se lase bine întunericul. Pe urmă, după ce s-a dus ultima geană de lumină iar reporterii băgăcioşi au dispărut de la faţa locului, omul nostru scoate ruleta, o întinde până la distanţa Y şi aşază frumos un con acolo. Scoate apoi aparatul antediluvian din dotare şi face câteva poze, în care, datoriă puterii mici a bliţului, nu s-ar mai vedea nici un camion dincolo de conul plasat strategic, darmite ceva urme fine de cauciuc pe asfalt. Apoi trece în raport că urma de frânare avea Y metri şi anexează pozele. Sfârşit.


Revanşa lui Năstase se apropie

22 februarie 2008

 Cum anticipam într-un post ceva mai vechi, Năstase a câştigat alegerile pentru şefia Consiliului Naţional al PSD cu sprijinul masiv al „aripii Iliescu”. Scorul obţinut de fostul premier (418 faţă de doar 202 voturi ale lui Dan Mircea Popescu, candidatul susţinut de Mircea Geoană) arată clar care este raportul de forţe din PSD în acest moment. În condiţiile astea aş risca un pronostic: pe Geoană nu-l prinde vara ca preşedinte al PSD. Ajunge să te uiţi că Vanghelie a îndemnat organizaţia Bucureşti să voteze „cum îi dictează conştiinţa” ca să înţelegi ce se pregăteşte.


Poliţia în parcare

22 februarie 2008

Nu pare făcută în photoshop. Cred că în multe ţări din lumea asta respectivii poliţişti ar fi luat sancţiuni zdravene imediat ce poza devenea publică. Şi asta doar pentru parcare pe două locuri, nu pentru parcare pe două locuri prevăzute special pentru persoanele cu handicap…


PSD alege vineri între Geoană şi Năstase

21 februarie 2008

 Mâine vom şti dacă PSD va fi condus în continuare de Mircea Geoană, sau dacă Adrian Năstase, susţinut de Ion Iliescu, are şanse să redevină liderul partidului. Miza alegerilor pentru conducerea Consiliului Naţional al PSD (organism până nu demult lipsit de orice importanţă) a devenit enormă după ce Geoană a făcut marea greşeală de a încerca să blocheze candidatura lui Năstase. Practic, opunându-se revenirii lui Năstase într-un post de conducere mai de linia a treia din PSD, Geoană i-a dat fostului premier ocazia nesperată de a-i constesta direct autoritatea în partid. 

 Dacă ar fi spus cu aparentă mărinimie „lasă-l şi pe el acolo”, Geoană ar fi încasat nişte critici din partea presei, dar ar fi evitat o confruntare directă cu Năstase şi implicit cu aripa Iliescu.  Opunându-se din răsputeri dar cu stângăcie candidaturii lui Năstase, Geoană a ajuns aproape fără să-şi dea seama să joace totul pe o carte: dacă mâine nu reuşeşte ceea ce şi-a propus, va da tuturor organizaţiilor din teritoriu un semn cât se poate de clar că nu controlează partidul. Iar de aici până la o nouă „noapte a cuţitelor lungi”, precum cea de la hotel Comfort, nu va mai fi decât un pas.

 Evident, lupta se dă pe toate planurile posibile: Adrian Năstase lansează pe blogul personal acuzaţii destul de clare de manipulare indirectă a votului, prin schimbarea listelor de delgaţi. Pe de altă parte, în PSD se vorbeşte că Ion Iliescu va încerca să-l convingă pe Dan Mircea  Popescu să renunţe la candidatură, pentru a-i lăsa culoar liber lui Năstase.

 Orice rezultat este posibil, şi probabil că în noaptea asta vor mai avea încă loc multe negocieri. Sunt curios dacă Năstase mai are cum să-l atragă de partea sa pe Hrebenciuc.


„Asfaltatorii prezidenţiali” se aranjaza pe patru ani

19 februarie 2008

 Ca să n-aibă emoţii după alegeri, băieţii s-au gândit să încheie de pe-acum contracte valabile până la sfârşitul legislaturii viitoare.  Detalii pe larg în articolul meu din Gândul de mâine.


Necrofilia în biserică – rating 15 în România

18 februarie 2008

 Nu mi-e prea clar cu ce se ocupă CNA-ul în ultima vreme, dar cert e ca prin rating-urile date de comisia de specialitate a Centrului Naţional al Cinematografiei nu-şi prea bagă nasul. TVR Cultural a difuzat vineri filmul Carmen, cu Paz Vega în rolul principal, iar ratingul de vârstă acordat de CNC era 15 ani, fapt care, sincer, m-a lăsat cu gura căscată. Trec peste faptul că protagonista era filmată goală din toate poziţiile, şi că filmul abunda în scene de sex de toate felurile: dacă au ajuns şi elevii din clasa a şaptea să se filmeze în timp ce fac sex oral în şcoală, e clar că nu câteva scene de normal şi oral o să-i tulbure prea tare.

 Problema e că filmul nu se oprea doar banalităţi de-astea: finalul apoteotic ni-i arată pe Jose omorând-o pe Carmen în biserică şi apoi trecând la un preludiu fierbinte cu … cadavrul: supt degetele de la picioare, cunilingus, tot tacâmul. După care imaginea se mută în celulă, unde ascultăm ultima mărturisire a condamnatului: „trupul ei era încă viu pentru mine”.  Aici recunosc că mi-a sărit ţandăra apropo de CNC şi ratinguri: poate că nu se împiedică puştimea de un 18 scris în colţul ecranului, dar măcar oferă-i părintelui şansa de a aprecia de la începutul filmului dacă e cazul să-şi trimită copilul la culcare. TVR Cultural a avut decenţa de a programa filmul la o oră adecvată peliculelor pentru adulţi, dar măsura asta trebuia să fie obligatorie, nu facultativă.

 Sigur, se poate argumenta că filmul a primit ratinguri similare în mai multe ţări europene, Spania reuşind un record insolit cu al său 13! Cum însă alţii au avut mai multă minte (Australia – mature audience, Japonia R-18 etc) , cred că până la urmă, standardul comunităţii ar trebui să fie cel luat în calcul. Iar la noi necrofilia nu-i prea populară, sau poate domnii de la CNC văd altă Românie când se uită pe geam.


Slatina bate Caracalul

17 februarie 2008

Nu ştiu ce-ar mai fi de zis.


Taxa de neînmatriculare

14 februarie 2008

 Varujan Vosganian a supralicitat azi în lupta pentru menţinerea cu orice preţ a taxei de primă înmatriculare, susţinând că Ford nu mai vine în România iar Renault ameninţă cu mutarea producţiei „spre Răsărit” în caz că se dă liber la importurile second-hand. Nu ştiu cât adevăr o fi în aceste afirmaţii, dar cert e că din acest mod de a pune problema răzbate clar disperarea omului care simte că-i fuge pământul de sub picioare. Ford şi Renault sunt nişte investitori extrem de importanţi, pe care şi i-ar dori orice ţară, dar oricât de bananieri am fi n-am ajuns să ne facă politica fiscală o firmă care dă câteva mii de locuri de muncă şi niscai impozite, nu foarte mari.

 Pe Vosganian îl doare de fapt la buget, acolo unde dispariţia taxei ar produce o gaură imposibil de umplut într-un an electoral. Când alegerile bat la uşă, guvernele îşi aduc aminte şi de profesori, şi de medici, şi de pensionari, iar această subită revenire a memoriei presupune mulţi, foarte mulţi bani. Cu alte cuvinte, dacă mâine dispare taxa, PNL-ul rămâne fără una din modalităţile cele mai facile de a-şi sălta scorul electoral. Motiv pentru care şi adversarii politici trag tare pentru desfiinţarea taxei, încercând să le tragă astfel liberalilor preşul de sub picioare.

 Culmea este că PNL-ul se vede pus în situaţia de a susţine o măsură profund antiliberală: genul ăsta de taxă ar fi mai degrabă tipic unei guvernări social-democrate, mereu dornică să mai ia câţiva bănuţi de la păturile mijlocii şi bogate pentru a cârpi salariile bugetarilor sau pensiile.  În ritmul ăsta aşteptăm cu interes alte măsuri liberale, cum ar fi taxa de neînmatriculare (de ce n-ai şapcă, iepuraşule?), taxa pe valoarea adăugată a valorii adăugate şi, nu în ultimul rând, fumăritul. Iar dacă nici aşa nu merge, o taxă pe aerul respirat, direct proporţională nu cu capacitatea pulmonară, ci cu veniturile, garantat ar umple vistieria.


Sarkozy s-a bucurat la stiloul lui Băsescu

11 februarie 2008

 Super-viral pe site-ul Gândului : francezii comentează, cu o ironie devastatoare, gestul cel puţin ridicol făcut de Sarkozy la semnarea parteneriatului strategic cu România. Se pare că un biet stilou a fost o tentaţie prea mare pentru ditai preşedintele Franţei. Măcar pateiştii noştri au foamea-n gât.


We own the night

9 februarie 2008

 

Joaquin Phoenix face din nou un rol excepţional în „We own the night” , un film poliţist despre apariţia mafiei ruse în New York-ul anilor ’80. Dincolo de prestaţia magistrala a unui actor capabil să joace perfect aproape orice, de la împăratul psihopat Commodus la cântăreţul Johnny Cash, filmul se remarcă prin scenariul inteligent, coerent şi scris cu bun simţ. Lucru cu atât mai meritoriu cu cât tot mai multe filme poliţiste, unele nu neapărat prost făcute sau jucate, aplică modelul Die Hard şi pun în faţa telespectatorului un lung şir de împuşcături, din care eroul iese plin de sânge până-n albul ochilor, dar practic nevătămat.

 We own the night e pentru publicul care vrea altceva.


Chifla cu Orban l-a costat pe Turcescu

6 februarie 2008

  Cotidianul va fi condus de un Consiliu Editorial format din Doru Buşcu, Adrian Ursu, Mircea Dinescu, Emil Hurezeanu şi Robert Turcescu.  Redactor-şef rămâne Mihnea Măruţă.  Noul director editorial (oficial, că neoficial treaba era clară de ceva vreme)  este Doru Buşcu.

 Se pare că Vântu, cunoscut ca un patron foarte implicat în viaţa publicaţiilor/televiziunilor sale, a suportat cu greu ridicolul absolut al poveştilor cu „mulţumesc martore” şi „telefonul de ameninţare” al lui Orban. 


N.U.P.-ul ca topor

5 februarie 2008

 Iată că alea trei litere după care tânjeşte tot politicianul sau afaceristul chemat pe la Parchet au ajuns să fie folosite şi pe post de topor, nu doar ca alinare şi mângâiere pentru suferinţele bieţilor milionari ai tranziţiei. Rezoluţia N.U.P. pusă de procurori pe dosarul accidentului comis de Ludovic Orban este un cadou otrăvit: neînceperea urmăririi penale s-ar datora …

Citește restul acestei intrări »