Programul rabla, varianta rroma

31 martie 2008

 Oare MSI Iulian percepe taxă de ultimă înmatriculare? 😉


Agonie sub ochii poliţiştilor care dirijau circulaţia

28 martie 2008

Incredibil!!!

Evident, poliţia susţine că echipajul SMURD ar fi ajuns în şapte minute!!!, nu 20 cum zic martorii. Ca om care circulă zilnic prin zonă eu zic că ajungeau în 7 minute doar dacă erau staţionaţi la Charles de Gaulle în momentul primirii apelului. De la Spitalul de Urgenţă faci 7 minute doar noaptea, dacă nu-i absolut nici o maşină pe stradă şi toate stopurile sunt pe galben intermitent.

 Şi, ca tacâmul să fie complet, asistăm acum la cel mai aberant epilog al acestui incident inuman:  încercarea unora de a stoarce capital politic din aşa ceva. S-a nimerit să fie coloana lui Tăriceanu, dar poliţiştii ăia ar fi procedat fix la fel dacă era a lui Băsescu sau, acum patru ani, a lui Năstase. Problema aici e că pentru „organe” contează doar cetăţeanul cu girofar, iar contribuabilul care le plăteşte leafa poate să crape dracului în şanţ.


Târgul de turism al României – Romexpo 27-30 martie

27 martie 2008

Deschiderea oficială e la 11. O să vă ţin la curent cu ce-i pe-acolo. În tot cazul, încep să intre pe piaţă mari tour-operatori europeni. Novatours, cea mai mare agenţie din zona baltică, vine să vândă în România destinaţii ca Grecia, Turcia şi Tunisia. Judecând după faptul că Novatours e de câteva ori mai mare decât cel mai mare tour-operator român, şi că acţionar majoritar e un fond de investiţii, rezultă logic că înainte de a se decide intrarea pe piaţa românească de turism s-a făcut o analiză din care a rezultat că „e loc”.


„Stăpânii belelelor” – cine a dat banii?

24 martie 2008

Dacă n-aţi văzut deja clipul care circulă de trei zile pe net îl puteţi urmări aici:

 Întrebarea logică e cine a plătit pentru montaj (nu pare facut moca de vreun entuziast)? Judecând după scurta referire la Vanghelie, aş zice că PNL-ul, dar nici grupul Iliescu nu poate fi scos din calcul.

 Oricum, e clar că Internetul va avea multa greutate în campania electorală pentru alegerile din Bucreşti.


Ultimii supravieţuitori ai speciei umane

23 martie 2008

 Prima parte a cataclismului aici, după scheciul cu Becali şi Ana Maria Prodan:

Citește restul acestei intrări »


Cum să-ţi baţi joc de un derby

20 martie 2008

În minutul 73 al meciului Rapid-Steaua, la scorul de 1-0 pentru gazde, arbitrul Alexandru Deaconu îşi duce mâinile la cap cu o grimasă de durere pe faţă. Lângă el Lovin vociferează vehement.  Omul (în) negru se duce spre centrul terenului, hotărât să oprească meciul. Urmează proteste, îmbrânceli, tânguieli, vociferări, iar fluieraşul dă un ultim avertisment, anunţat şi de crainicul stadionului: „Dacă se mai aruncă un singur obiect din tribună, opresc meciul”. După care se îndreaptă glonţ spre locul din care oprise jocul, în bătaia galeriei dezlănţuite! Inevitabilul se produce: o brichetă galbenă zboară pe lângă el. Fericit, arbitrul fluieră sfârşitul jocului.

 N-o să fac teoria conspiraţiei în stil Copos, dar un lucru e cert: în tur Bozovici a fost lovit cu un şurub aruncat din tribună, iar arbitrul nici nu şi-a pus problema să trimită echipele la cabine. Nu poţi să judeci cu măsuri diferite două incidente similare şi să pretinzi că aplici corect regulamentul. Deaconu a făcut-o, şi pentru asta ar trebui să dea socoteală. Cu atât mai mult cu cât, până la oprirea jocului, mai avea alte mijloace regulamentare la îndemână, inclusiv evacuarea tribunei cu pricina.

 Scopul pentru care arbitrul intră pe teren este să asigure desfăşurarea corectă a meciului. Nu să facă în aşa fel încât rezultatul să se decidă la masa verde.


Adio Geoană!

20 martie 2008

 Americanii au descoperit de peste două secole că alegerile sunt câştigate nu de cel mai bun preşedinte, ci de cel mai competitiv candidat. Mircea Geoană, considerat de mulţi „omul americanilor” din PSD, nu pare să fi aflat nici până azi de această descoperire. Ăsta poate fi cam singurul scenariu care explică, fără a lua în calcul o înţelegere subterană cu Băsescu, decizia de a-l nominaliza pe Vanghelie drept candidat al PSD la Primăria Capitalei.

 Sunt de acord că, măcar în primele luni de mandat, Vanghelie ar putea fi un primar mai performant decât Oprescu: ştie butoanele şi „butoanele” dintr-o primărie, ştie cam care sunt funcţionarii cu greutate, pe care la o adică, te poţi baza că  barem fac treabă, chiar dacă bagă şi mâna, într-un cuvânt are o experienţă de opt ani fix în domeniul ăsta. Problema e că, tot fix, are 0% şanse de a fi ales, conform tuturor sondajelor realizate în Bucureşti.

 În aceste condiţii, desemnarea lui Vanghelie înseamnă, de facto, renunţarea la orice şansă de a câştiga pentru prima oară primăria Bucureştiului. Cum va folosi tandemul Iliescu-Năstase această armă, după o eventuală înfrângere din primul tur a lui Vanghelie, e uşor de anticipat.


Onoarea Cotidianului, spalată de Doru Buşcu

19 martie 2008

 Când Ioan T. Morar i-a atacat violent în Cotidianul pe criticii lui Băsescu de la Antena 3, tratându-i drept oameni capabili să-l răstignească pe Hristos a doua oară, am taxat cum se cuvenea această ieşire în decor. Ca urmare, n-aş avea cum să-mi păstrez acum respectul de sine dacă nu mi-aş scoate acum pălăria în faţa lui Doru Buşcu, al cărui editorial, sugestiv intitulat „Ofiţerul-tonomat şi preşedintele beat de sine”  , bate câteva piroane zdravene în sicriul electoral al lui Băsescu.

 Evident că se vor găsi unii care să spună că echipa de la Cotidianul  a simţit dincotro bate Vântu. Şi că, la indicaţiile patronului, a început să schimbe macazul după ce ultimele sondaje, încă nepublicate, au arătat prăbuşirea matrozului.  Eu unul prefer să cred că ultimele ieşiri ale lui Băsescu au fost suficiente pentru ca orice om de bună-credinţă să înţeleagă că actualul preşedinte este şi a fost mereu un exponent al mentalităţilor securistice, un dinozaur din specia „ochiul şi timpanul” care a supravieţuit miraculos până în zilele noastre. 

  Apetitul lui Băsescu pentru „armaghedoanele ofiţereşti”, de care vorbeşte Doru Buşcu, a fost tot timpul vizibil. Unii au preferat să se uite în altă parte, fie pe bani mulţi, fie pentru că au considerat ( în mod naiv, zic eu) că există rele mai mari pentru România. A fost nevoie de trei ani în care Băsescu a patronat tandemul servicii-DNA pentru ca oamenii din a doua categorie să-şi dea seama ce reprezintă, de fapt, actualul preşedinte. Mai bine mai târziu, decât niciodată!


Google, pe post de armă anti-Ciutacu

17 martie 2008

 Dacă daţi un search pe google dupa cuvantul „lingaul” veţi avea surpriza să constataţi că primul rezultat trimite către… blogul lui Victor Ciutacu. O privire mai atentă asupra rezultatelor search-ului e suficientă pentru a înţelege cum s-a ajuns aici.

 Evident că folosirea abuzivă a mecanismelor celui mai important motor de căutare ar trebui să fie cumva pedepsită, măcar în cazul celor care trag foloase însemnate de pe urma google.  Nu ma pronunţ cu privire la moralitatea lui Ciutacu, dar e clar că oricum nu câţiva puşti cordiţi ar trebui sa poată lipi asemenea etichete.


Marinarul şi-a pierdut busola

15 martie 2008

Când un şef de stat face conferinta de presă pe aeroport, după o vizită la Bruxelles, poate vorbi despre orice altceva decât relaţia lui cu presa din ţară.  Într-o ieşire necontrolată, care a frizat demenţa, Băsescu a adunat ziariştii de pe politic la salonul de protocol de pe Otopeni ca să se răfuiască, aparent la grămadă, ba cu analiştii lui Vântu, ba cu Ciutacu, ba chiar şi cu Florin Călinescu, vizând însă, de fapt, o ţintă foarte precisă: ancheta din Jurnalul Naţional, care îl acuză că a jefuit Banca Agricolă. CTP zice că ieri Băsescu a desfiinţat practic funcţia de preşedinte al României. Funcţia nu ştiu dacă a desfiinţat-o, dar sigur şi-a distrus propria imagine în ochii oricărui român care mai are un dram de judecată.

 Faptul că Victor Ciutacu a fost consilierul lui Muşetescu într-o perioadă când s-au făcut niscai privatizări dubioase nu invalidează, după cum nici nu confirmă, conţinutul anchetei din Jurnalul.  Acolo sunt prezentate dovezi foarte clare cu privire la ingineriile financiare comise de familia Băsescu la sfârşitul anilor ’90. Ştiind că nu are cum să demonteze acuzaţiile, Băsescu a ales să încerce să distrugă credibilitatea presei în ansamblu, măcar în ochii electoratului „dur” al PD-L. Mesajul e clar: „ăştia sunt toţi nişte vânduţi pe euroi, doar eu vă zic adevărul”.

 Poate că vreo 10-15% dintre alegătorii români sunt dispuşi să pună botul la o asemenea gogoriţă. Numai un om nebun poate însă crede că o ţară întreagă e dispusă, la doar 18 ani de la căderea lui Ceauşescu, să accepte ideea că un singur om deţine adevărul absolut.


Pe cât se vând „ziariştii” de la Travel Channel

13 martie 2008

 Cum promiteam acum câteva zile, am reuşit să scot la iveală adevărul  despre episodul din „No Reservations” în care România a fost făcută praf.  Băieţii de la Zero point Zero, firma care face emisiunea lui Bourdain pentru Travel Channel, i-au abordat pe oficialii români de la Biroul de promovare din New York în cel mai pur stil Roşca Stănescu: „am o chestie nasoală despre tine”. Pe scurt, s-au arătat foarte interesaţi să filmeze într-o şatră de ţigani. Când ai noştri au dat în bâlbâială, verticalii americani s-au mai înmuiat: dacă pică de-o reducere la cazare şi un microbuz cu şofer, se poate uita de „gipsy village”. Citiţi atent articolul meu din Gândul, să vedeţi mostră de „gazetărie americană”: după ce s-a bătut palma, producătoarea dă asigurări că o să aibă grijă să nu scape nici rusul prin vreo şatră.

 Mama măsii, dacă asta e gazetăria lumii civilizate, înseamnă că noi stăm totuşi bine.


Costel Busuioc a câştigat!

12 martie 2008

Până la urmă există şi poveşti în care oamenii talentaţi, care apucă să scoată un pic capul, nu sfârşesc împinşi la fund de coaliţia mediocritaţilor. În pofida unor ciudăţenii petrecute în finală (notă foarte mică de la descărcarea melodiilor, note destul de mici de la juriu – 9 în primă fază şi 8 la baraj) , Costel a câştigat pe mâna publicului, care i-a dat doi de zece.

 Bravo modestului zidar care va ajunge probabil tenor faimos.

 La baraj Costel a cântat aria „Nessun Dorma” din opera Turandot de Puccini,  la fel ca în Gala 1, când şi-a început odiseea la Hijos de Babel:

 P.S. A nu se înţelege că aş fi atât de ignorant într-ale muzicii încât să susţin că interpretarea lui Costel era de 10, dacă ar fi s-o comparăm cu a vreunui tenor profesionist, fie el şi de mâna a treia. Dar comparativ cu rătăciţii care behăiau pe-acolo, omul ăsta chiar cântă frumos, de-aia optul ăla dat de juriu mi s-a părut cel puţin bizar. 


Escrocii din primărie aşteaptă să-i scape UE de Zoo Băneasa

11 martie 2008

 Scriam săptămâna trecută despre imensa grădina zoologică din Berlin, situată în buricul târgului, şi mă minunam cât de mare e diferenţa între nemţi, care se bucură să aibă o oază de verdeaţă în mijlocul capitalei, şi români, care nu ştiu cum să mai facă să lichideze şi amărâtul ală de Zoo Băneasa. Abia au trecut câteva zile, şi ministrul mediului a aruncat bomba: din cauză că Primăria Generală nu a solicitat până acum includerea în planul de conformare la standardele europene, pentru ca Zoo Băneasa să fie reabilitată conform cerinţelor internaţionale şi să poată  funcţiona în continuare, grădina riscă să fie închisă într-un viitor nu foarte îndepărtat.

 Cu alte cuvinte, după ce protejata lui Băsescu a lichidat elefantul, jaguarul şi leoaica, băieţii din primărie şi-au dat seama că durează cam mult să omoare animalele unul câte unul. Aşa că au rezolvat-o simplu: nu bagă Zoo Băneasa în planul de conformare la standardele europene, şi aşteaptă să le rezolve UE problema. La cât e metrul pătrat de teren în zonă, cred că se găseşte de-o ciungă şi pentru ăia de la Bruxelles, să vină mai repede.


Adevărul despre „No reservations” a lui Bourdain

11 martie 2008

Urmăriţi emisiunea în cele şase calupuri puse pe Youtube , citiţi articolul din Cotidianul despre sumele cheltuite de statul român pentru această mizerie, luaţi la bani mărunţi comentariile de pe blogul vedetei lu’ peşte şi ţineţi aproape. Lucrez la ceva care o să vă lase realmente cu gura căscată .

Partea întâi a emisiunii aici:  

Din prima, România este definită de babe ştirbe, gropi, băltoace, maidanezi, pe scurt „a grey and distant place”. 

Celelalte cinci părţi sunt de acelaşi calibru:

Citește restul acestei intrări »


„Restul e tăcere” – un Caranfil de Oscar

8 martie 2008

 

Fără  să-mi fie frică de cuvinte, afirm că „Restul e tăcere” are trei clase peste orice alt film românesc postdecembrist. Nu mi-aş fi putut imagina că se poate realiza o peliculă despre începuturile cinematografiei româneşti care să fie în acelaşi timp şi comedie, şi dramă, şi superbă frescă de epocă, dar Nae Caranfil a reuşit cu brio acest tur de forţă.

 Acţiunea  se petrece în anii 1911-1912, cu un scurt epilog în 1916, şi prezintă povestea realizării primului film românesc semnificativ, „Independenţa României”. Aparent um subiect de nişă, dar care se dezvoltă, sub ochii spectatorului încântat,  într-o epopee tragi-comică de o forţă ieşită din comun.  Meritul nu este însă numai al regizorului şi scenaristului Caranfil: prestaţiile lui Marius Florea Vizante şi Ovidiu Niculescu sunt la înălţimea partiturii, iar Mirela Zeta, nimeni alta decât „Andreea Marin” din „Mondenii”, demonstrează că poate mult mai mult decât s-o imite reuşit pe madam Bănică. 

 Sunt curios cum va fi primit acest film de profesioniştii cu şi fără ghilimele care i-au cântat osanale lui Mungiu. Din punctul meu de vedere, „Restul e tăcere” bate „4 luni, 3 saptamâni si 2 zile” la toate capitolele posibile.  

Edit 19 martie.

Cum postarea asta face deja furori, fiind citită şi de un public căruia nu i se adresa iniţial, Citește restul acestei intrări »