Golul de 2-1 al Germaniei (Klose)

26 Iunie 2008

Ţin de mic copil cu Germania, o echipă care nu a încercat niciodată să păcălească fotbalul, care nu a beneficiat decât foarte rar de „bunăvoinţă” suspectă din partea arbitrilor şi care întotdeauna a practicat un joc bazat pe posesie şi ofensivă.  Dar aseară, cu toate că m-am bucurat de victoria nemţilor, m-a încercat şi o părere de rău pentru această frumoasă echipă a Turciei, a cărei eliminare s-a datorat în bună măsură bufonului Rustu, un om care nu a ştiut să se retragă la timp.

  Cea mai bună dovadă în acest sens este golul de 2-1 al Germaniei, pe care nu l-am putut vedea aseară în transmisiune directă din cauza problemelor tehnice.


Mailaţii fotbalului, expulzaţi de Spania

23 Iunie 2008

Italia, echipa specializată în anti-fotbal, a fost trimisă în sfârşit acasă de o Spanie constructivă, care a încercat vreme de 120 de minute să străpungă betoanele turnate de oamenii lui Donadoni în faţa careului propriu. Abjecţia de a intra pe teren cu gândul la loviturile de departajare a fost pedepsită în cel mai frumos mod cu putinţă: italienii şi-au atins scopul, dar s-au înecat ca ţiganul la mal în faţa unui Iker Casillas mult mai cerebral decât Buffon. Mulţumită spaniolilor, vom avea două semifinale frumoase, cu echipe care vor să joace fotbal, şi nu riscăm să ne trezim că în finală se cocoaţă nişte Mailaţi ai sportului cu balonul rotund.
Mărturisesc sincer că după acest Euro am rămas totuşi cu o nedumerire: ce-o fi în capul Citește restul acestei intrări »


Lecţia lui Hiddink pentru Satana barbutului

22 Iunie 2008

Felul în care Rusia a eliminat Olanda, jucând curajos, pe atac, a demonstrat, dacă mai era nevoie, cât de falimentară a fost tactica lui Piţurcă la Euro 2008. Deşi luase 4-1 de la Spania în grupe, Hiddink n-a pornit de la premize de mare curaj gen „stăm la cutie să nu ne umple sacul”. Dimpotrivă: pentru că se pricepe să antreneze, nu să dea 6-6 la babaroase, a înţeles că ai mult mai multe şanse să baţi Olanda dacă o pui sub presiune, decât dacă o laşi să vină în valuri peste tine.
Rusia a cules ieri seară roadele unei gândiri pragmatice a şefilor federaţiei: când şi-au dat seama că n-au în ţară nici un antrenor capabil de mari performanţe. au angajat un profesionist de clasă. La noi, nici măcar nu s-a încercat numirea celui mai bun antrenor român: s-a căutat cel mai potrivit tehnician pentru promovarea intereselor clanului Becali.
În condiţiile astea, faptul că Rusia, echipă pe care am cocoşat-o la scor de forfait, este în semifinale, iar noi am fost eliminaţi din grupe, este cât se poate de firesc.


Turcia vivace versus România amorfă

21 Iunie 2008

Am vazut deja la Euro 2008 trei meciuri in care 11 turculeţi numai inimă au reusit rasturnari de scor neverosimile, scoţând din competiţie echipe mult mai bine cotate şi, până la urmă, net superioare din punct de vedere tehnic. Luptând cu o îndârjire supraomenească, turcii au răsturnat toate pronosticurile şi s-au calificat în semifinale.
Toate bune, dar ca om care a văzut lipsa de vlagă arătată de ai noştri, nu pot decât să mă întreb ce naiba s-a întâmplat cu poporul român în ultimele patru secole?? Adică pe vremea lui Ştefan cel Mare, sau chiar mai recent, a lui Mihai Viteazu, o mână de românaşi băteau (şi nu o singură dată) armate turceşti de cinci-şase ori mai numeroase decât a noastră, iar acum suntem, comparativ cu ei, un soi de meduze amorfe eşuate pe gazon? Ce mutaţie a suferit poporul ăsta?


Afară Piţurcă!

18 Iunie 2008

 Am lăsat să treacă o jumătate de oră de la sfârşitul meciului de tristă amintire Olanda-România, tocmai ca să nu scriu sub imperiul furiei generate de impotenţa etalată de echipa noastră, taman când ar fi trebuit să atace mai cu vână. Oricât timp ai lăsa să treacă însă, concluzia e una singură: Piţurcă e un antrenor autoritar şi, de cele mai multe ori, băftos, dar care poate fi bun cel mult la o echipă care se zbate să evite retrogradarea din liga lui Mitică.

 Se vor găsi mulţi lăudători cu ora care să spună că, într-o grupă a morţii, am remizat cu vicecampioana mondială şi am fost la un penalty distanţă să batem campioana lumii. Şi că, vezi Doamne, asta arată ce mare antrenor e Piţurcă. Eu văd cu totul altceva: în primul rând un joc de o laşitate extremă contra unei Franţe îmbătrânite, pe care numai frica noastră a făcut-o să nu termine grupa cu zero puncte. În al doilea rând, un meci ceva mai bun cu cea mai de bătut Italie din ultimii 30 de ani, dar nu suficient de bun cât să ne impunem. Şi, în al treilea rând, o umilitoare înfrângere în faţa rezervelor Olandei, un meci în care tactica stupidă şi schimbările mult prea târzii au făcut să nu putem ataca nici măcar când ne ajunsese cuţitul la os.

 Câtă diferenţă între noi şi Turcia! O echipă mult mai modestă decât România, dar care a ştiut să se ducă val-vârtej peste adversar într-o situaţie absolut similară cu a noastră. A existat însă o diferenţă: vorba lui Marin Preda, Citește restul acestei intrări »


Săgeata albastră, un tren de „mare” viteză

17 Iunie 2008

Îndrăznesc să afirm că aşa ceva se poate numai în România.

 

 


Macaronari în delirium tremens

17 Iunie 2008

Preşedintele Federaţieie Italiene de fotbal a luat-o razna: Giancarlo Abete cere schimbarea sistemului competiţional de la Euro în cazul în care Italia nu se califică.
Ma întreb cât de anornal trebui să fii ca să-i pretinzi unuia deja calificat să-şi dea viaţa pe teren ca să te califice pe tine? Mai ales în condiţiile în care tu eşti unul care practica un joc distructiv, la ciupeală, exact cum nu-i convine ăluia care ai vrea să se dea de ceasul morţii pentru tine?