Paraziţii fotbalului românesc

 Norocul a făcut să nu văd meciul de tristă amintire România-Lituania 0-3, dar îmi ajung rezultatul şi analiza, pertinentă ca de obicei, făcută de Andrei Vochin : se confirmă ceea ce spuneam după înfrângerea umilitoare din blatul ratat cu Olanda, şi anume că Piţurcă e un antrenor bun cel mult pentru o echipă care se zbate să evite retrogradarea din liga lui Mitică.  Şi mai are o calitate, care contează mai mult decât orice: are suficientă nesimţire încât să promoveze la Naţională, trecând peste orice criteriu de selecţie, jucătorii pe care trebuie să-i vândă clanul Becali.

 Răul putea fi curmat după turneul final al CE, dar îmbârligătura de interese de la Casa Fotbalului e aşa de mare, încât antrenorul campion la barbut a primit o nouă şansă, pe care a folosit-o ca să ne toace nouă nervii. De data asta însă, a comis-o mult prea apăsat ca să mai poată fi salvat de influenţa Becalilor.

 Ajungem în felul acesta la singurul motiv pentru care Piţurcă mai este încă în funcţie: nu a fost încă identificat un succesor care să servească la fel de bine interesele acestor indivizi care trăiesc împărăteşte pe spinarea fotbalului românesc. O ţară întreagă ar vrea un antrenor gen Mircea Lucescu, sau măcar un străin capabil, care să facă lotul după forma arătată de jucători, nu după numele impresarului. Ghinion însă, mafia din jurul Naţionalei caută un nou Piţurcă.