Max Payne, mai mult decât un film făcut după un joc

 

 Nu sunt nici pe departe genul care să piardă timpul cu filme făcute după jocuri video, dar nota mare de pe IMDB m-a convins să risc în cazul lui Max Payne. Aşa că am fost plăcut surprins să descopăr un story bine „legat”, coerent, mult peste ce se poate înţelege de pe wikipedia că ar avea jocul. În plus, am avut parte de  un  „dark movie”  infinit mai bun decât clasicele „realizări” ale americanilor în domeniu.

 Mark Wahlberg, fără a fi vreun Nicholson, se achită şi el destul de onest de sarcină, iar regizorul irlandez John  Moore a reuşit să îmbine excelent nevoia de a satisface fanii jocului şi dorinţa de a realiza un produs de sine stătător, accesibil şi celor, ca mine, care cunosc jocul doar din ce-au citit despre el pe net.

 Pe scurt, un film care chiar merită văzut şi dacă nu eşti un fan al genului. A nu se înţelege de aici că nu ai parte de o doză mai mult decât îndestulătoare de împuşcături , başca explozii şi sânge pe pereţi, doar că, spre deosebire de multe alte filme apărute în ultimii 2-3 ani, aceste „ingrediente” nu devin un scop în sine.
Merită remarcat şi faptul că, în sfârşit, am intrat şi noi în rândul lumii în privinţa difuzării filmelor: cred că Max Payne e cam al şaptelea film „de public” pe care-l văd anul acesta în cinematograf la 1-2 zile de la premiera din SUA.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: