Cravata de criză a bancherilor

24 Februarie 2009

 Moda 2009 pentru bancheri:

cravata-de-criza

Anunțuri

Mobilul prajeşte creierul ca pe popcorn?

23 Februarie 2009

 Priviţi şi vă cruciţi:

Nu am la îndemână patru telefoane cu SAR-ul mare, ca să fac proba, dar aş încerca  nişte Sony-Ericksonn de-alea de 2W/kg să văd dacă încep să sară floricelele sau nu. Cu Samsunguri de 0.20W e posibil sa nu iasă.

 

 Dacă filmuleţul e pe bune, cred că spune foarte mult despre cât de sănătoase sunt telefoanele mobile.


Slumdog Millionaire a ras tot la Oscaruri

23 Februarie 2009

Oscar 2009 a fost una din (prea) multele gale ale Academiei Americane de Film în care s-a dansat pe melodia „The winner takes it all”. Desigur, nimeni nu poate să conteste valoarea unui film ca Slumdog Millionaire, cu toate că, pe ici pe colo, apar destule similitudini cu excelentul Quiz Show din 1994. Pe mine unul recunosc însă că a început să mă calce pe nervi tendinţa de a da premii filmului câştigător şi la categorii secundare la care acesta nu iese cu nimic în evidenţă.

 De pildă, în cazul de faţă, Slumdog Millionaire a câştigat la „Adapted screenplay” (transpunerea unui roman în scenariu), deşi subiectul, cum spuneam, era departe de a fi 100% nou, iar „The curious case of Benjamin Button” avea mult mai multe „argumente” de partea sa. La fel, la secţiunea „Cinematography”, îmi vine greu să înţeleg cu poate Slumdog Millionaire să fie peste The Dark Knight sau chiar Changeling. Şi lista poate continua cu secţiunea „Mixaj sonor”, unde marele câştigător de anul ăsta (alminteri excelent şi la capitolul muzică) îl bate pe Wall-E, un film fără pretenţii, dar cu o coloană sonoră ieşită din comun, în special pe partea de mixaj şi editare.

 Una peste alta, ce m-a dezamagit cel mai tare la Oscarurile de anul ăsta a fost victoria lui „political correctness” de la categoria Citește restul acestei intrări »


Space invaders jucat cu luminile unui bloc: urban hacking

17 Februarie 2009

Cei trecuţi binişor de 30 de ani probabil îşi mai amintesc versiunea pentru Atari a jocului Space Invaders. Doar că una-i să-l joci pe ecran, şi alta-i să-l joci cu luminile unui bloc. Am văzut şi opinii cum că acest clip ar fi „aranjat”, sincer nu cred că luminile unui bloc din România ar putea fi controlate aşa, dar habar n-am ce soluţii tehnice se folosesc la tablourile de bloc din SUA. Oricum, faza în sine este extraordinar de haioasă:


Medicul român, între Menghele şi Ostap Bender

9 Februarie 2009

De vreo două zile face furori pe net scrisoarea deschisă  adresată ministrului Sănătăţii de medicul, scriitorul şi, mai nou,  blogerul Sebastian Corn/Florin Chirculescu. N-o să comentez ceea ce conţine respectivul text (în cea mai mare parte probleme reale ale sistemului medical românesc), ci doar ceea ce nu conţine. Respectiv constatarea că meseria aproape sfântă de medic a ajuns în România anului 2009 ceva între bişniţă şi vânzarea de speranţe fără acoperire.

 Foarte indignat, Sebastian Corn spune în textul său, cu referire la recentele cazuri de corupţie/imbecilitate/nesim’ire din sistemul medical : „mi se pare cel puţin bizar ca specia denumită ziarişti să generalizeze, ricanând, o problemă tragică, azvârlind oprobiul asupra unei întregi categorii profesionale”. Intr-adevar, cunosc nenumărate specimene de „ziaristi” (ghilimelele nu sunt intamplatoare) care ar merita lasate sa moara precum cainii in sant. Nu intamplator insa, stiu şi un mare numar de medici care ar merita fix aceeasi soarta. Si asta, desi, slava Domnului, n-am prea avut multa treaba in spitale.

Cu alte cuvinte, Sebastian Corn neagă, prin această frază, metastaza care a cuprins tot ceea ce înseamnă asistenţă medicală în România. Nenorociţii de ziarişti sunt vinovaţi pentru impresia generală că a merge la spital e cam tot una cu a juca ruleta rusească, nu medicii care nici nu se uita la tine până nu dai plicul, nu nenorociţii care prescriu medicamente scumpe  doar pentru că au combinaţii tip „para-ndărăt” cu farmaciile, nu imbecilii care omoară sau schilodesc pacienţi veniţi în spital pe picioare. Nu asasinii care testează vaccinuri controversate pe copiii pacienţilor mai puţin educaţi/informaţi!

Sigur, generalizarea e un pacat, pentru că, de pidă, dând titluri precum cel pe care l-am dat eu îl jigneşti nejustificat şi pe medicul care-şi face cinstit şi cu pricepere meseria, în nişte condiţii, într-adevăr, deosebit de grele. Numai că imi asum acest păcat, pentru că, pur si simplu, am ajuns la concluzia că proporţia medicilor cinstitţi şi pricepuţi a ajuns mult prea mică în marea masă de escroci şi impostori.

 Să exemplific cu experienţa proprie: Citește restul acestei intrări »


Lapte pasteurizat de 6 ori, vândut la preţ de lapte proaspăt

5 Februarie 2009

În caz că nu ştiaţi, „telefonul fără fir” al internetului a pus de ceva timp în circulaţie următoarea poveste: „pe fundul fiecărui carton de lapte este imprimat un şir de cifre de la 1 la 6 (sau, în cazul TetraPak, o singură cifră ) . Cifra care lipseşte din acest şir (sau, în varianta TetraPak, singura cifră tipărită)reprezintă numărul de procesări la care a fost supus laptele din cartonul respectiv.  Deschideţi acum frigiderul şi uitaţi-va pe fundul cartonului din care tocmai aţi băut sau urmează să beţi: veţi avea poate surpriza să constataţi că vă pregăteaţi să consumaţi un lapte procesat, reprocesat şi răsprocesat, pe scurt, destul de vechi.”

Evident, din moment ce laptele ăsta, chiar dacă o fi procesat de 4-5-6 ori, are toate avizele spre a fi vândut legal pe piaţă, n-o să susţin acum că oricine-l consumă o să dea colţul mâine, sau o să facă beri-beri, buba neagră şamd. Slavă Domnului, cred c-am băut hectolitri, şi încă mai sunt pe picioare. Problema e că, dacă povestea e adevărată, mi se pare cu desăvârşire anormal atât ca această informaţie să fie afişată pe carton în cel mai inaccesibil loc cu putinţă, cât şi, în special, ca laptele aflat la prima procesare să fie vândut la acelaşi preţ cu cel trecut de 6 (şase!!! ) ori prin aparate.

Informaţia circulă de ceva vreme prin „telefonul fără fir” al mailurilor, iar primul Citește restul acestei intrări »