Berlusconi, noul Nero

Italia începutului de mileniu III ne oferă spectacolul trist al demonizării românilor ce trăiesc şi îşi câştigă traiul în spaţiul geografic ce, în Antichitate, reprezenta centrul şi capitala Imperiului Roman. Acelaşi spaţiu în care, cu aproape 2000 de ani în urmă,  începând domnia lui Nero şi terminând cu Licinius, creştinii au fost persecutaţi în repetate rânduri de către o putere care încerca să găsească un convenabil ţap ispăşitor pentru problemele Imperiului. (1)

Revenind în zilele noastre, Italia (al cărei Umanism renascentist a înlocuit încet încet credinţa în Dumnezeu cu încrederea în Om) a descoperit cum, pentru toate relele ce se întâmplă în ţară, pentru toate crimele şi, mai ales, în cadrul acestora, violurile, sunt vinovaţi nu făptuitorii, ci românii. O judecată simplă şi extrem de confortabilă, capabilă să seducă masele neinstruite, frustrate de criza economică, nervoase şi violente.

Dar cum s-a ajuns aici? După ce autoritaţile locale au tolerat şi încurajat încălcarea legii ani de-a rândul, fiind de acord tacit cu înjghebarea imundelor adăposturi ale romilor de la periferia marilor oraşe, cu practicarea prostituţiei, inclusiv infantile, cu munca la negru, cu cerşetoria şi infracţionalitatea de pe urma căreia a profitat mafia, acum Italia este şocată de violenţa unei generaţii de tineri romi crescuţi în conditii subumane, la marginea strălucirii indiferente dar concupiscente a metropolelor. O generaţie care şi-a trăit copilăria în corturile de carton unde, după lăsarea serii, italieni beţi veneau să-şi satisfacă poftele cu surorile şi mamele lor, cu ţigănci de 13 ani sau însărcinate, supunându-le pe acestea la perversiuni şi abuzuri care, apoi, se rezolvau cu mărirea plăţii către bulibaşă.

În acelaşi timp, circa un milion de români trăiesc şi muncesc în Italia, în condiţii grele, preluând, pe piaţa forţei de muncă, exact meseriile prea murdare sau dificile pentru a fi prestate de italieni: muncitori în construcţii, salubritate, servicii sociale, ospătari, muncitori necalificaţi, şoferi etc. Aceşti români, oameni cinstiţi şi creştini ortodocşi practicanţi, au devenit ţinta persecuţiilor generate de fenomenul infracţional răspândit în sânul minorităţii rome pentru simplul motiv că şi românul muncitor, ca şi romul care a violat, făcând ce a văzut ani de-a rândul dincolo de perdeaua pătată ce separa unind lubricitatea de copilarie, au paşaport pe care scrie România.

Şi atunci când autorităţile de dreapta, conduse iresponsabil de măscăriciul naţional Berlusconi, îşi exersează retorica naţionalistă, anatemizând cu patos românii şi, mai recent, România, când renumiţi psihologi italieni condamnă în masă poporul român pentru că a suferit sub dictatura comunistă, dovedind ştiinţific cum copiii născuţi în perioada odiosului decret care interzicea avorturile sunt violatori înnăscuţi (2), ce reacţie putem aştepta de la italienii care se confruntă cu probleme mari, care le ameninţă modul de viaţă, sănătatea, familiile şi dintre care aş enumera doar câteva, mai importante: trecerea la euro, care le-a înjumătăţit capacitatea de cumpărare, răspândirea homosexualităţii, pedofiliei şi consumului de droguri, în special în rândul adolescenţilor, schimbarea raporturilor de producţie şi ierarhice în cadrul familiei, deteriorarea sistemului educaţional?

Îşi poate asuma guvernul italian acest fiasco naţional, într-o ţară care, în ultimele două decenii, nu a suferit de nimic altceva decât de guvernări dezastruoase, corupte şi supuse mafiei? Bineînţeles că nu şi, pentru a nu renunţa la putere, o parte a clasei politice italiene încearcă acum să canalizeze imensul şuvoi popular de ură, care îi este destinat, către o altă ţintă, mai accesibilă, mai lipsită de apare: românii. Într-o ţară cu o istorie criminală recunoscută (3), o ţară care a creat mafia, o ţară în care asasinatele au fost, decenii de-a rândul, la ordinea zilei, se pare că acum, zidarii, şoferii şi menajerele veniţi din România reprezintă ameninţarea principală iar populaţia vigilentă a început să vegheze la menţinerea ordinii, uitându-se cruciş la vorbitorii cu accent românesc, ba chiar bătându-i şi omorându-i prin baruri, doar pentru folosirea limbii materne (4). Şomerii italieni care nu mai au ce pune copiilor pe masă, care şi-au pierdut bruma de prestigiu în ochii soţiilor, îşi omoară nopţile prin baruri şi formează potere, miliţii capabile să rezolve cu sticle incendiare şi cuţite ceea ce poliţia şi carabinieri nu reuşesc, anume alungarea românilor din Italia şi purificarea etnică a virginalului popor italian.

A ce vă seamană această retorică? Vă face să vă întoarceţi 50 de ani în urmă la cămăşile negre, acum 500 de ani la rugurile fumegând a om sau, şi mai bine, acum 2000 de ani, când creştinii inocenţi erau vânaţi şi aruncaţi în categoria criminalilor, doar pentru că acest lucru era convenabil?

Să fie milionul de români din Italia infinit mai rău decât milionul de români din Spania, care, deşi mai afectată de criza economică, nu se confruntă cu atâta infracţionalitate românească? Sau altele sunt cauzele? Oricum, terenul este deschis pentru ostilităţi: Italia încurajează violenţa şi rasismul împotriva românilor, iar guvernul României, suferind de nanism hipofizar (5), este mult prea slab şi anchilozat pentru a putea gestiona o astfel de problemă, pentru a-şi putea proteja cetăţenii de dincolo de graniţe. Luările de poziţie ale intelectualilor italieni de marcă, deşi lăudabile dătoare de speranţă, nu pot avea avea impact asupra categoriilor sociale predispuse la violenţă socială (6).

Tocmai când presa italiană anunţa cu satisfacţie cum o fată handicapată a fost violată de trei români, iar alţi patru români violaseră câteva ore o prostituată, tot româncă, după care o azvârliseră în curtea unui spital, când tensiunea şi prigoana atinseseră cote insuportabile, în anul de graţie 2009, luna aprilie, ziua 6, în postul Paştilor, un cutremur mediu a zguduit centrul Italiei, devastând câteva oraşe, ucigând circa 280 de oameni şi lăsând fără adăpost circa 17.000 de suflete (7), punând în lumină o sumbră realitate, aceea că foarte mulţi italieni trăiesc în locuinţe cu risc seismic ridicat şi că nu există o politică coerentă a autorităţilor în acest sens. Desigur, cutremurul a stârnit un val internaţional de simpatie pentru sinistraţi, dar i-a şi oferit mascariciului dement Berlusconi ocazia să observe că “bineînţeles, adăpostul lor actual este provizoriu, dar tocmai acest lucru trebuie considerat ca un sfârşit de săptămână în camping”(8). Cutremurul a îngropat, pentru o scurtă perioadă, răbufnirile de ură împotriva românilor, iar presa a jelit morţii. E de crezut ca acest cutremur din provincia Abruzzo a oprit violurile de la periferia Romei?

Mă tem că nu: după ce Italia îsi reveni din şocul produs de nedreptul şi înfricoşătorul cataclism, va veni din nou, mai acerbă, vremea persecuţiilor şi xenofobiei, obicei italian, din păcate, deja intrat în tradiţie. Italia va dori sânge şi va vărsa sângele inocent al românilor care le construiesc casele şi le îngrijesc copiii.

Note:

1. Cine altcineva putea întruchipa mai bine răul decât creştinii care, iniţial, s-a răspândit în sânul comunităţii evreieşti, deci etnic erau străini, care respingeau cultul oficial, propovăduiau sărăcia şi, mărturisindu-şi credinţa, puteau fi lesne acuzaţi de antropofagie (prin proasta înţelegere a împărtăşirii cu sângele şi trupul lui Iisus Hristos). La vremea aceea, persecuţiile îndreptate împotriva creştinilor s-au materializat prin arestări, condamnări la moarte în circ sau nu, potere create de cetăţenii romani care nu mai puteau tolera samavolniciile creştine, între care, foarte adesea, apăreau tâlhăriile şi crimele nerezolvate, dar care, fireşte, nu puteau fi comise decât de străinii creştini.

2. http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/845863/Scaraffia-Romania-este-cel-mai-rau-loc-din-Europa/

3. Storia del crimine organizzato in Italia

http://www.archivio900.it/it/libri/index.aspx?c=1060&o=

4. http://www.romaniantribune.net/a3827_Proba_tv_de_rasism_Un_actor_care_pretindea_ca_e_roman_a_fost_agresat_de_italieni.aspx

5.  http://gafepolitice.ro/emil-boc-pe-varfuri

6.  http://ro.wikipedia.org/wiki/Cutremurul_din_Italia_(2009)

7.  http://espresso.repubblica.it/dettaglio/maledetti-romeni/2071780/18

8.  http://www.antena3.ro/stiri/externe/berlusconi-le-da-sfaturi-sinistratilor-ar-trebui-sa-si-inchipuie-ca-sunt-in-camping-la-sfarsit-de-saptamana_68898.html

Reclame

One Response to Berlusconi, noul Nero

  1. optimvs spune:

    Comparatia intre Berlusconi si Nero se pare ca a facut-o acum cateva zile un caricaturist al postului public italian RAI. Imediat, mascariciul psihopat a intervenit pe langa conducerea postului si a obtinut concedierea caricaturistului http://feeds.bignewsnetwork.com/?sid=490170

    Asa ca a fost ridiculizat si pe aceasta tema de un alt caricaturist, de data asta olandez, pe care nu-l mai poate da afara http://www.cartoons.nytimages.com/portal/wieck_preview_page_164727

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: