Hitler s-a săturat de Gigi Becali

30 septembrie 2009

Excelentă parodia făcută de un fan stelist, folosind o secvenţă din filmul „Die Untergang”. Într-adevăr, se pare că numai aşa poate să dispară Becali de pe posturile TV româneşti.


Moroşanu cu tractorul şi Ghiţă cu mămica

28 septembrie 2009

 „Săracii luptători români, ce staff-uri habarniste au!”. (e vorba evident de habarnism în media, nu în arte marţiale)

 Cam asta e concluzia tristă care se desprinde din cele două clipuri de prezentare cu care cei doi sportivi (Moroşanu şi Ghiţă) s-au dus la concursul Final Elimination de la Seoul, clipuri care au fost difuzate la ore de maximă audienţă în Japonia, Coreea de Sud şamd, pe scurt în faţa a zeci dacă nu chiar sute de milioane de telespectatori.

 O să încep analiza cu clipul lui Daniel Ghiţă, o „realizare” de un grotesc fără margini. Nu ştiu ce-or fi vrut să spună ăia care l-au făcut, dar singurul mesaj pe care-l transmite clipul este „Domnu ‘ Schilt, uitaţi-vă la mine, vin dintr-o ţară sărăcuţă dar civilizată, nu din cocotier, am o mamă care mă aşteaptă cu drag acasă, vă rog să nu mă omorâţi”. Asta lăsând la o parte faptul că realizatorii ar fi trebuit să ştie că în ţări ca Olanda (de SUA nu mai vorbesc) se consideră că a locui cu părinţii la 28 de ani e absolut ridicol. Sigur, la noi nu e cazul, dar când faci clipuri de prezentare trebuie să fii capabil să înţelegi diferenţele culturale dintre România şi ţările în care încerci să-ţi prezinţi sportivul.

 Practic, realizatorii n-au reuşit decât să-i producă un nemeritat deficit de imagine lui Daniel Ghiţă, în cel mai stupid mod cu putinţă.

La Moroşanu lucrurile stau un pic mai nuanţat. Ideea  în sine n-a fost proastă, clipul era pe linie cu prezentările pe care şi le-a făcut sportivul până acum, cu imaginea pe care încearcă să şi-o construiască. Dar realizarea a fost ultrapenibilă: tot ce s-au priceput să găsească a fost un tractor antediluvian, de pe care cădeau tablele. „Jucăria” cu care Moroşanu calcă poza lui Kin parcă spune „vin dintr-o ţară de sărăntoci, sunt vai de capul meu”. Oare cât de greu ar fi fost să se dea telefon la vreun mare fermier din zonă, gen Porumboiu, sau la vreun dealer de tractoare, să i se explice unde se va difuza clipul, şi să i se ceară pentru o jumătate de oră un tractor ultimul tip, în schimbul unui www.cutărică.ro lipit pe uşa utilajului în timpul filmărilor?

În plus, poate că ar fi timpul ca Moroşanu să înţeleagă că, înaintea unei lupte importante, nu e bine să provoci soarta, povestind în gura mare Citește restul acestei intrări »


Tabloul finalei k-1 2009

27 septembrie 2009

UPDATE 2  Înregistrările tuturor meciurilor importante din această gală le găsiţi la următoarele linkuri:  

Semmy Schilt a  câştigat finala K.-1 2009 ,

Semmy Schilt a curăţat ruşinea Bonjasky din finala K-1 ,

Daniel Ghiţă scoate pe targă robotul sovietic Kharitonov ,

Badr Hari îl zdrobeşte pe Overeem „vitamină” în runda I ,

Overeem „vitamină”, învingător prin procedeu ilegal împotriva lui Teixeira

UPDATE  : Daniel Ghiţă a ajuns totuşi în Finala K-1 2009

Azi dimineaţă a avut loc tragerea la sorţi a finalei K-1 pe 2009, rezultatul fiind următorul fight-card:

tournament_table K-1

 Tragerea la sorţi propriu-zisă o puteţi vedea aici:

De remarcat că organizatorii japonezi şi-au făcut din nou pomana cu Bonjasky, lăsându-l să tragă a doua bilă, după ce „câştigase” furând cu arbitrii meciul cu Melvin Manhoef, asta în condiţiile în care criteriul de prioritate era cine a câştigat cel mai uşor partida din Final Elimination. Ma rog, probabil s-or fi gândit că nici un meci nu-i mai uşor decât ăla terminat în culise. Evident, campionul lu’ peşte a profitat de ocazie şi, favorizat şi de bulan, a fugit cât mai departe Citește restul acestei intrări »


Overeem „vitamină” a îngropat sportivitatea odată cu Aerts

26 septembrie 2009

 Cel mai ruşinos episod din istoria recentă a K-1 este, indiscutabil, felul în care „the anabolic gorilla” Alistair Overeem este lăsat să lupte la cel mai înalt nivel, în pofida faptului că orice spectator îşi dă seama că un corp „ai carui muşchi au alţi muşchi” ar trebui testat antidoping înainte de a fi măcar lăsat să se apropie de o sală unde se desfăşoară un concurs de arte marţiale.

 Sigur, probabil că majoritatea sportivilor din K-1 mai iau câte ceva, poate nici Peter Aerts nu s-ar prezenta aşa de bine la 39 de ani fără niscai chimicale, dar de aici şi până a lăsa să lupte un „sportiv” căruia îi ies steroizii pe nas e o cale lungă, pe care promotorii japonezi au parcurs-o fără a clipi, de dragul unor câştiguri cât mai mari.

 Urmăriţi cu atenţie meciul de azi dintre triplul campion Peter Aerts şi Alistair Overeem: în pofida unui veritabil recital de măiestrie Aerts n-a avut de la început nici o şansă. Orice lovitură de-a lui ateriza în pachetul de muşchi ca într-un perete, Citește restul acestei intrări »


Ghiţă pierde onorabil meciul cu Schilt

26 septembrie 2009

 UPDATE 2012: citeste si Daniel Ghiţă – făcut KO de Schilt în prima rundă a galei Glory 4 de pe 31 decembrie 2012

 

 

Daniel Ghiţă nu a reuşit decât să facă o impresie bună în turneul „Final Elimination” de la Seoul, pierzând destul de clar meciul disputat cu triplul campion K-1 Semmy Schilt.  După o primă repriză excelentă, în care l-a pus de câteva ori în dificultate pe Schilt, Ghiţă a început să cedeze teren, sfârşind prin a fi numărat de două ori în runda a treia.

 Admirat de public pentru dorinţa de luptă demonstrată chiar şi în cele mai dificile momente, Ghiţă nu a putut totuşi decât să dea o replică bună unui Schilt care a ştiut să-şi folosească perfect alonja net superioară.


Ruşinea Bonjasky, „învingător” contra lui Manhoef în huiduielile publicului

26 septembrie 2009

Cel mai penibil om din K-1, care a reuşit performanţa unică de a câştiga circuitul tăvălindu-se pe jos, a demonstrat din nou cât de bine este ancorat în mecanismul publicitaro-mafiot al organizatorilor japonezi: Bonjasky a „câştigat” la puncte, în huiduielile întregii săli, meciul contra „piticului atomic” Melvin Manhoef.

 Revolta publicului coreean a fost pe deplin justificată: Bonjasky n-a reuşit nici o lovitură clară tot meciul, fusese pus clar în dificultate în prima repriză, iar arbitrii n-au riscat nici măcar să dea un extra round! Pe scurt „campionul” lui peşte a fost scos la vopsea învingător într-un meci în cae nici măcar un orb nu l-ar fi dat învingător.

 Acum poate vor înţelege mai mulţi de ce Badr Hari era cu spume la gură după ce fusese numărat aiurea în finala de anul trecut. Sunt curios ce mai au de zis arbitraşi-golănaşi gen Amarfei/uniporn pentru a-şi apăra idolul întru furăciuni.

Citiţi pe acelaşi subiect:

Moroşanu descalificat în stil Badr Hari

Ruşinea Bonjasky, „învingător” în finala K-1 de azi


Moroşanu, descalificat în stil Badr Hari

26 septembrie 2009

Sfârşit trist pentru Cătălin Moroşanu în gala „Final Elimination” de la Seoul: la finalul unei prime reprize pe care o dominase extrem de clar, românul a comis aceeaşi greşeală pe care a făcut-o şi Badr Hari anul trecut în finala K-1, lovindu-şi adversarul după ce arbitrul oprise lupta. Firesc, „Moartea din Carpaţi” a văzut cartonaşul roşu, mai ales că adversarul a aplicat perfect „reţeta” brevetată de Bonjasky Citește restul acestei intrări »


Băsescu parlament unicameral dictatură

24 septembrie 2009

 Ce să ne mai învârtin după corcoduş, marinarul a găsit mutarea salvatoare (pentru el) şi, după modesta mea părere, şi-a asigurat al doilea mandat. În vremuri de criză, cu concedieri, restructurări şi reduceri de salarii după colţ, românii n-au cum să nu marşeze la ideea „concedierii” a câteva sute de parlamentari. Parlamentari care, între noi fie vorba, papă din bugetul României suficienţi bani cât să atenuezi efectele crizei asupra unor categorii socio-profesionale destul de vaste.

 Cum referendumul va avea loc în aceeaşi zi cu alegerile prezidenţiale, e lesne de înţeles cât de bine va capitaliza Băsescu voturile celor dornici să mai taie din elanul „căpuşei parlamentare”. Probabil că are chiar şanse să cîştige din primul tur, mai ales dacă îşi va folosi din nou abilitatea de a ieşi în faţă în orice situaţie conflictuală, şi va face o campanie dură ştil „cei 311 de trădători”.

 În această situaţie ar trebui să ne intereseze, însă, nu cât de bine s-a aranjat Băsescu, ci doar care poate fi impactul trecerii la un Parlament unicameral asupra României. Pentru că, dincolo de economia evidentă la bugetul de stat, schimbarea poate avea şi alte efecte, deloc benefice. În primul rând, într-o ţară în care dorul după un tătuc are rădăcini milenare, iar democraţia are o istorie care, în total, nu acoperă nici măcar un secol, un parlament bicameral, numeros şi, implicit, destul de amorf şi greu de controlat, reprezintă garanţia că o dictatură de facto nu se prea poate instala sub masca exerciţiului democratic devenit butaforie. Cu alte cuvinte, un preşedinte sau un premier autoritar nu vor putea fi niciodată siguri că opoziţia nu reuşeşte, prin diverse combinaţii tipic dâmboviţene, să le strice jucăria când le e lumea mai dragă. Asta cu atât mai mult cu cât, într-un parlament numeros, ales prin vot uninominal, intră tot felul de figuri destul de îndepărtate de viaţa de partid, mult mai puţin dispuse să asculte indicaţiile preţioase venite „de la centru”.

 În schimb, un parlament unicameral redus la 300 de persoane va fi, în mod cert, dominat de activişti din linia I ai principalelor partide. Nu are rost să ne furăm singuri căciula, cu cât sunt mai puţine locuri de parlamentar în joc, cu atât marile partide îşi vor permite să aloce pentru alegerile din fiecare colegiu electoral sume Citește restul acestei intrări »


Mihăiţă Golescu şi Mihai Barbu, câştigătorii „piramidelor” Kombat.ro de la Ploieşti

22 septembrie 2009

 Aseară s-au desfăşurat la Ploieşti, sub „umbrela” Kombat.ro,  două turnee piramidale a căror miză a fost calificarea la două importante turnee K-1. La categoria 71 de kilograme, Mihai Barbu a câştigat en fanfare finala desfăşurată împotriva timişoreanului Adrian Mitu, şi va evolua în finala K-1 Max Europa, care se va desfăşura în Polonia.

 Turneul greilor a fost câştigat, cu destul noroc, de Mihăiţă Golescu. Acesta a trecut în primul meci de Marian Iordan, în urma unei decizii vehement contestate de publicul din sală, iar în finală a luptat contra lui Andrei Dumitru, sportiv care pierduse extrem de clar semifinala desfăşurată contra lui Ravan Ghiţă. Din păcate pentru el şi din fericire pentru Golescu, Răzvan Ghiţă s-a accidentat pe finalul meciului, aşa că locul său în finală a fost luat de Dumitru, luptător care terminase semifinala dominat net la toate capitolele şi extrem de obosit fizic.

 Fără a face un meci mare, Golescu n-a avut probleme în a obţine decizia (3-0) în faţa lui Dumitru, şi va lupta pe 24 octombrie cu cehul Peter Vondracek în cadrul galei K1 ColliZion Final Elimination, care se va desfăşura la Bucureşti.


Becali, Bergodi şi suporterii stelişti

18 septembrie 2009

 M-a distrat copios astăzi vreo jumătate de oră citind pe site-urile prosport şi gsp corul de înjurături şi blesteme la adresa lui Gigi Becali, cor care însoţea, uneori pe cateva pagini, orice articol despre demiterea lui Begodi.  Evident, nici un om cu mintea întreagă nu poate aproba halul în care oierul îşi tratează antrenorii şi jucătorii. Cu atât mai mult cu cât demiterea lui Begodi pentru vina de a nu fi lăsat patronul să se dezlănţuie în vestiar, în pauza meciului cu Sheriff Tiraspol, e doar ultima faptă dintr-o lungă serie, în care figurează umilirea lui Hagi, declaraţiile defăimătoare la adresa lui Goian, exact înaintea transferului, sau chiar ropotul de insulte şi de batjocuri revărsat asupra bietului Grzelak.

 Pe de altă parte însă, dreptul suporterilor stelişti de a se indigna în faţa metodelor oiereşti e cu totul altă poveste. Discutăm aici despre aceiaşi suporteri care s-au felicitat reciproc când Berbecali a cumpărat meciul de la Vaslui şi, implicit, ultimul titlu de campioană al Stelei, vorbim despre oamenii care s-au bucurat la cele trei puncte făcute cadou de Deaconu-brichetă şi care şi-au dat coate când misiţii ciobanului au fost prinşi la Cluj cu valiza doldora de dolari. Moralmente vorbind, nu prea înţeleg ce îi îndreptăţeşte pe aceşti oameni să-i judece acţiunile oierului, din moment ce toate metodele venite de la stână li s-au părut foarte bune câtă vreme au produs rezultate.

 În momentul de faţă, gloata „suporterilor” stelişti dezlănţuiţi arată exact ca o trupă de mercenari care-şi lichidează angajatorul pentru că a întârziat cu plata. Iar explicaţia este foarte simplă: saltul subit al Stelei de la condiţia de echipă care juca în cupele europene în anii 80 cu tribunele umplute cu soldaţi la „cel mai iubit club din România” s-a produs artificial, strict datorită rezultatelor excepţionale dobândite de echipa lui Valentin Ceauşescu. Marea masă a Citește restul acestei intrări »


Del Potro îl detronează pe Federer în finala de la U.S. Open

15 septembrie 2009

 Scriu la 3.30 dimineaţa, sub impresia meciului fabulos făcut de puştiul Del Potro în faţa lui Federer, şi mă văd nevoit să afirm cu toată convingerea că argentinianul va fi, în 2010, noul rege al tenisului mondial. Explicaţia e simpla: sigur că Federer n-a făcut azi cel mai bun meci al vieţii sale, servind mai degrabă modest şi comiţând pe final destule greşeli, dar Del Potro a câştigat un meci pe care-l începuse practic de la 0-1 la seturi şi un break dezavantaj în setul secund! Şi a făcut-o jucând de multe ori fabulos, reuşind lovituri imposibile, plasând mingea cu o precizie uluitoare în regim de forţă şi viteză, şi, mai ales, etalând o defensivă de un nivel pe care eu nu l-am mai văzut până acum pe o suprafaţă rapidă.

 Puştiul argentinian de numai 20 de ani a intrat pe terenul primei sale finale de mare şlem cu picioarele împleticindu-se de emoţie, iar vulpoiul Federer l-a luat cât de tare a putut, părând, la jumătatea setului 2, că are meciul în mână. A fost, de altfel, momentul în care comentatorii de pe Eurosport au început să primească SMS-uri tip „Federer în 3 seturi”de la diferiţi pricepuţi. Numai că un arbitraj video care i-a dat dreptate lui Del Potro la o minge dubioasă a fost suficient pentru a-l enerva niţel pe elveţian, iar argentinianul s-a agăţat de această şansă, cu o maturitate uluitoare pentru vârsta lui, reuşind să întoarcă soarta setului. A urmat o luptă extraordinară pe parcursul a alte două seturi, iar în final Del Potro a reuşit, după ce-şi adjudecase şi al doilea tie-break al  meciului, să câştige imperial setul 5, cu 6-2 şi două break-uri.

De altfel, nervozitatea lui Federer mi-a confirmat din plin impresia pe care am avut-o mereu despre el, şi anume că marele tenismen este un om destul de mic. Când ai câştigat 4 US Open la rând, când ai în vitrină toate trofeele imaginabile, când ai reuşit, în sfârşit, să scapi şi de complexul Roland Garros, e pur şi simplu jenant să te scoată aşa din pepeni faptul că adversarul a avut dreptate să ceară un challenge la o minge dubioasă. Lucru care arată şi cât de supte din pix erau analizele pe care le-am citit recent despre „noul Federer”, care şi-a redescoperit plăcerea Citește restul acestei intrări »


Pigmeul politic Boc şi războiul lui Moraru cu Ciutacu

9 septembrie 2009

 Răspunsul simplu la întrebarea „de ce s-a încăierat Moraru cu Ciutacu” ar fi „de la cererea de arestare a lui Ciutacu adresată live de Moraru premierului Boc”. Cum însă Radu Moraru nu e chiar renumit pentru cererile de arestare în direct, şi cum secvenţa în care Boc s-a făcut de râs în faţa naţiei din cauza lui Ciutacu e arhicunoscută, se pune mai degrabă întrebarea dacă Boc are fantezii în care-l arestează pe Ciutacu şi i-a sugerat lui Radu Moraru întrebarea, sau dacă realizatorul a încercat, din proprie iniţiativă, să-i vină în întâmpinare premierului?

 Oricare ar fi răspunsul, grav este faptul că un prim-ministru se pretează la discuţii despre arestarea jurnaliştilor care-l critică. E drept că până şi mie, care-l iubesc pe marinar ca pe o mână de sare-n ochi, mi s-a luat de  circul grotesc anti-Băsescu/EBA/Boc/Udrea/PD-L de pe Antene. Îmi pot lesne imagina că persoanele vizate de respectivele emisiuni au fost duse la exasperare. Numai că, în momentul în care intri în politică, îţi asumi automat şi faptul că deciziile tale vor fi criticate, studiate cu lupa, supuse unor analize mai mult sau mai puţin cinstite şamd.Dacă nu suporţi să fii pus în discuţie, criticat pe merit sau total aberant, luat la mişto în mod inteligent sau grobian, acuzat pe drept sau pe nedrept de toate viciile reale sau închipuite, pur şi simplu n-ai ce căuta în meseria asta. Iar Boc, atât prin celebra ieşire cu „derbedeul dracului” cât şi prin faptul că s-a complăcut în discuţii despre arestarea lui Ciutacu, a demonstrat că e un biet pigmeu politic, într-adevăr bun numai să care poruncile lui Băsescu la Palatul Victoria.

 Una peste alta însă, trăirile ciutace ale lui Boc ne-au procopsit acum cu  meciul dintre Moraru şi Ciutacu. Cum era şi firesc, Ciutacu l-a reclamat instantaneu pe Moraru la CNA şi vorbeşte despre o acţiune în instanţă. Neavând cum să răspundă cu aceeaşi monedă, Radu Moraru a încercat să facă o emisiune de demascare a lui Ciutacu, acuzând fără probe de securism şi corupţie. Asta deşi experienţa ar fi trebuit să-l  facă să ştie că una-i să ridici din sprâncene când vezi  traseul lui Ciutacu între ziare ca Adevărul sau Jurnalul Naţional şi posturi de consilier la personaje ca Muşetescu sau Sereş, şi alta-i să emiţi nişte acuzaţii pe care nu le poţi Citește restul acestei intrări »


Maimuţa curentată Becali plânge după sinistrul Piţurcă

6 septembrie 2009

Condusă magistral de pe margine de Răzvan Lucescu, România a reuşit în seara asta un egal memorabil pe Stade de France  (1-1), dar, desigur, asta nu înseamă nimic pentru cel mai nesimţit oier al ţării. Patronul Stelei, supranumit „maimuţa curentată” chiar de cel care l-a dus din puşcărie direct în Parlamentul European (Vadim), a declarat imediat după încheierea meciului că „altfel juca echipa lui Victor Piţurcă, mai bine”. Şi, pentru a face suprema dovadă a nesimţirii sale, a dat şi explicaţii: „Mara nu are ce căuta la naţională. Apostol e tehnic, dar nu are forţă. Piţurcă e mare antrenor, are ochi de şoim, ştia el de ce nu îl bagă pe Max Nicu. El nu are ce căuta în viaţa lui la o echipă de divizia B. Păi nu a atins mingea de trei ori, am văzut eu ce poate Max Nicu, el nu are ce căuta niciodată la naţională. Joci cu el şi cu Mara, care nu are loc în divizia B în Spania. Pe dreapta era nevoia de Nicoliţă sau de un jucător de viteză.”

 Pentru cine nu ştie, Apostol, în opinia mea cel mai bun jucător al nostru în meciul de aseară, cu tot cu greşeala de la golul francezilor, i-a luat iniţial locul în echipă muştei fără cap Bănel Nicoliţă. Iar Max Nicu a jucat aseară fix pe postul maratonistului fără creier din Ghencea. De aici durerea oierului, care, fără complictatea dintre barbugiul Piţurcă şi clanul mafiot Becali, Citește restul acestei intrări »


Daniel Ghiţă va lupta cu Semmy Schilt pentru un loc în finala K-1

3 septembrie 2009

Organizatorii japonezi ai circuitului K-1 au anunţat tabloul galei „Final Elimination” care se va desfăşura pe 26 septembrie la Seul, şi care îi va desemna pe cei 8 participanţi la finala de anul acesta. Din pacate, şansele ca Daniel Ghiţă să acceadă în marea finală s-au diminuat considerabil, românul fiind desemnat ca adversar al triplului campion K-1 Semmy Schilt, luptător care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Chiar dacă a suferit o înfrângere usturătoare în faţa lui Badr Hari, cu ocazia galei „It’s showtime” de la Amsterdam, Schilt ramâne unul din cei mai buni şi constanţi luptători din K-1, iar Ghiţă va avea nevoie de o strategie foarte inteligentă şi de mult noroc pentru a-l elimina pe olandez.

 Cătălin Moroşanu, celălalt român care avea şanse să ajungă în „eliminarea finală” de la Seul, graţie unui wild-card, nu va lupta decât într-un super-fight menit să desemneze luptătorul de rezervă pentru finală. Organizatorii japonezi l-au preferat pe eternul Musashi, favoritul Citește restul acestei intrări »


Securistul Băsescu versus fiul generalului de securitate Oprescu

2 septembrie 2009

 Alegerile prezidenţiale din 2009 vor avea loc în decembrie, adică la exact 20 de ani de la Revoluţia/evenimentele/lovitura de stat din 1989.  Cu alte cuvinte, exact la împlinirea termenul prezis de Brucan, când a făcut celebra afirmaţie că „Pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani”. Din păcate însă, putem afirma acum cu deplină certitudine că Brucan a fost un oracol mincinos: după 20 de ani, românii se prezintă la urne pentru a „alege” între un fost securist şi fiul unui general de Securitate din anii 50. I-am numit, în această ordine, pe Băsescu şi Oprescu, singurii candidaţi care, în opinia mea, au şanse să ajungă în turul 2. 

 Sigur că Oprescu încă mai joacă penibil comedia lui „încă nu m-am hotărât, dar mă cere ţara”, deşi nu vede nimeni coada de insi cu paie aprinse-n cap de la uşa lui. Însă, cum scriam încă de pe 16 iunie 2008, nu păcăleşte pe nimeni cu manevra asta: a fost clar de la început că pentru el Bucureştiul e doar o trambulină pentru funcţia supremă în stat, iar sictirul cu care a tratat, vreme de peste un an, funcţia de primar al Capitalei n-a făcut decât Citește restul acestei intrări »