Ruşinea Bonjasky, „învingător” contra lui Manhoef în huiduielile publicului

Cel mai penibil om din K-1, care a reuşit performanţa unică de a câştiga circuitul tăvălindu-se pe jos, a demonstrat din nou cât de bine este ancorat în mecanismul publicitaro-mafiot al organizatorilor japonezi: Bonjasky a „câştigat” la puncte, în huiduielile întregii săli, meciul contra „piticului atomic” Melvin Manhoef.

 Revolta publicului coreean a fost pe deplin justificată: Bonjasky n-a reuşit nici o lovitură clară tot meciul, fusese pus clar în dificultate în prima repriză, iar arbitrii n-au riscat nici măcar să dea un extra round! Pe scurt „campionul” lui peşte a fost scos la vopsea învingător într-un meci în cae nici măcar un orb nu l-ar fi dat învingător.

 Acum poate vor înţelege mai mulţi de ce Badr Hari era cu spume la gură după ce fusese numărat aiurea în finala de anul trecut. Sunt curios ce mai au de zis arbitraşi-golănaşi gen Amarfei/uniporn pentru a-şi apăra idolul întru furăciuni.

Citiţi pe acelaşi subiect:

Moroşanu descalificat în stil Badr Hari

Ruşinea Bonjasky, „învingător” în finala K-1 de azi

Anunțuri

60 Responses to Ruşinea Bonjasky, „învingător” contra lui Manhoef în huiduielile publicului

  1. […] Ruşinea Bonjasky, “învingător” contra lui Manhoef ăn huiduielile publicului […]

  2. arsene lupin spune:

    o tristete meciul. cel mai slab din toata gala de la seul.

  3. question spune:

    Hai sa lamurim cateva situatii. Meciul de azi e un meci „to go either way” din ce am auzit eu si poti citi nu opinia mea (eu nu am vazut meciul, eram la propria casatorie, am toate motivele sa-l revad mai tarziu). Citeste http://www.kakutougi.info, pe site sunt zeci de persoane implicate direct in sport inclusiv in gale si cu luptatori cu palmares mare.
    E foarte misto ca faci misto de experienta mea de arbitru, dar sunt curios cat rezisti la un examen cu intrebari puse obiectiv si pe situatie concreta.
    Iata insa nu opiniile mele ci opinii autorizate din cu totul alta directie asupra meciului Bonjaski-Hari I, asupra meciului Bonjaski-Hari II si cateva lucruri foarte cunoscute despre Hari.
    Hari a fost beneficiarul unora din cele mai nerusinate favoruri de arbitraj si selectie intamplate vreodata in K-1, in dispretul si dezaprobarea intregii comunitati sportive. Hari a avut intotdeauna atitudinea „sunt cel mai bun, mi se cuvin”. Doua antecedente: Hari nu a ajuns in Japonia nici prin castigarea unui turneu (a castigat Las Vegas dupa ce era selectionat) si nici macar prin vreun meci de palmares serios. Lui Hari i s-a montat un meci „de selectie” cu Gary Turner, un veteran de shotokan convertit la kickboxing tarziu, avand 1.80 m, ceea ce numim in general „aranjament de matchmaking”. Meciul a fost 5-rounder. Turner a evitat agresiunea lui Hari si i-a ciuruit piciorul de fata in asa hal incat Hari abia se tinea pe picioare. In huiduielile fanilor, l-au declarat castigator. Cu aceasta victorie foarte subtire, Hari intra intr-un turneu, Peter Graham ii rupe la propriu falca, dar nu Graham si nimeni altcineva din turneu nu se duc in Japonia, se duce Hari cand isi revine.
    Bonjaski-Hari I (asa-zisa manarie in favoarea lui Bonjaski pentru ca Hari „ar fi punctat mai mult”). Loviturile pe garda nu se puncteaza. Asta e de bun simt. Ca sa se puncteze lovituri la cap, ele trebuie, in litera absoluta a regulilor K-1 sa provoace damage vizibil (zapacirea oponentului, dezorganizare macar minima a ofensivei sau ceea ce se numeste „unanswered blows” adica e lovit si nu raspunde). Loviturile la cap prin natura lor trebuie sa aiba mai degraba efect imediat decat tardiv. Dimpotriva, in tot cursul meciului Hari si-a facut piciorul fata tinta (defectul exploatat inca de Turner si de care Bonjaski stia desigur) si a primit atatea lovituri incat la final tinea piciorul in dreptul corzilor ca Bonjaski sa nu poata lovi fara riscul de a se incurca in corzi, in plus incepuse sa schioapete. Orice judecator stie ce inseamna si toata lumea care stie ce inseamna „meci adjudecat dupa disputa stransa” stie ca exista un criteriu major: nu luptatorul „lovit cel mai deseori” ci „din cei doi luptatori, cine a dovedit damage vizibil si care cauzeaza incapacitare care ii limiteaza actiunea”.
    Bonjaski-Hari II: Hari a fost lovit si a cazut din lovitura. Admitem „slip knockdown” adica ar fi cazut din elan nu din incapacitare. Orice luptator educat si cu respect fata de reguli stie ca arbitrul poate gresi pentru ca e greu sa fii in pantofii luptatorului si sa vezi la milimetru ce se intampla. Ce ai de facut este sa te bati asa incat pe toate caile posibile sa depasesti situatia. Nu s-a pomenit si sper sa nu se pomeneasca situatia in care sa i se dea voie cuiva sa zica „iau regulile pe cont propriu”. Bonjaski a schimbat tactica fata de primul meci, si anume de la „contrat la picioare un boxer de linie” la „stopat cu picioare la corp, preluarea initiativei”. Tacticile sunt arhicunoscute si toata lumea stia ca Bonjaski le foloseste de cand e in K-1 pe amandoua, cu alte cuvinte: trebuia sa fie clar pentru oricine ce-l asteapta. In loc de asta, Hari incearca sa preia initiativa la brutalitate in R II si exact inainte de episodul foul-ului primeste un croseu la figura in plin. Nu vom sti niciodata ce a fost in capul lui (dupa parerea mea: au fost multa aroganta si o doza exagerata de crystal meth), dar e clar ca Hari a facut ce a urmat cu destul calcul. Succesiunea de 3 foul-uri este cu putine precedente in K-1: ignorarea faptului ca oponentul e la sol (ceea ce interzice actiunea prin sine), ignorarea arbitrului interpus (prin sine foul de DQ) si cu arbitrul interpus DOUA tentative de a lovi la sol. Poate argumenta oricine orice, ca vaaai Bonjaski „nu fusese lovit destul”. Se vede pe reluare capul lui Bonjaski ricosand din lovitura. S-au gasit care sa spuna „stai asa ca nu-i asa, ca retrasese el capul”. Cu regret: frectie. Daca cineva e socotit „obligat moral” sa cedeze la asa ceva, urmeaza sa fim „obligati moral” sa suportam sa vina vreunul cu crosa de golf in ring in loc de lowkick, ca vorba aia, ce reguli, ce proceduri, ce arbitru, ce respect fata de sport, sunt campion ca vreau eu sa fiu ca am decis ca merit.
    Astea fiind zise, draga amice, dupa cum vezi, te-am scutit de tonul meu obisnuit, dar situatia domniei tale de fan neconditionat Hari mai are de invatat niste lectii despre cum arata sportul intr-adevar, nu cum ne dorim sa arate ca sa devina o cocina de batausi fara cap, si nici cum ne dorim sa fie ca sa aiba audienta in plus un blog. Iti sugerez sa nu mai fii asa disperat mai ales ca Hari, departe de a fi o persoana imaculata in viata civila, e posesorul fericit a doua dosare penale de infractiune cu violenta (unul din ele fiind: incalcare de proprietate, amenintare cu violenta, folosirea violentei in grup, cititi: recuperator de bani). As vrea eu insumi sa fie un cetatean curat, mai curat decat pare, pentru ca e destul de sus plasat ca gunoiul din viata lui sa faca sportului autentice deservicii. Fiti pur si simplu mai putin concesivi cu asemenea comportamente, nu cumva sa isi faca Hari singur, daca e incurajat, ceva ce nu-i veti putea desface cu nici un fel de scuze. Ma mir de aceea si de „legitima” indignare la tonul meu „golanesc”. Pai cu scuze, cand esti arbitru si Hari iti spune in olandeza ca esti „canker” (sancru sifilitic la partile ascunse ale femeii), aia cum se cheama ? „E baiat finut de fapt da-si face si el audienta”. Mama, ce selectivi sunt romanii cand au preferinte subiective…
    Si yes, Bonjaski are parte de favoruri. Le-a avut si cand a fost dat Leko la o parte arbitrar ca sa aiba el calea netezita. Si cu ocazia meciului extrem de strans disputat cu Le Banner, cand Le Banner a luptat dupa meci cu incrancenare sa obtina o revocare, si, precedent nemaivazut, chiar a obtinut-o. Nimeni insa nu i-a facut lui Bonjaski favorurile facute de Hari: n-a luptat inteligent tactic, n-a tinut cont de pericolele reale ale lui Bonjaski si i-a furnizat pretextele cele mai legitime chiar daca le reducem la simple pretexte. O fi Hari un curajos mare-mare (ma rog, eu sincer ma indoiesc, ca atunci cand a avut el favoruri similare nu parea afectat la onoare) dar in mod sigur nu-i functioneaza capul cum trebuie. Si mai e o vorba, cine castiga intre Bonjaski si Hari – simplu, castiga patronii de Yakuza din spatele circuitului.

  4. optimvs spune:

    E uluitor ca-ti dai cu presupusul desi recunosti ca n-ai vazut meciul. In primul rand ai rabdare sa apara meciul pe youtube, sa-l pun aici si sa te tii comentarii dupa ce-o sa vada lumea ce numeste un arbitru roman ca fiind partida „to go either way”. Ce s-a intamplat acolo a fost ultima din lunga serie de rusini pe care e cladita cariera lui Bonjasky (alminteri un luptator bun, nu poate nega nimeni asta). In cel mai rau caz se putea da extra round, si asta deja insemna a-l favoriza pe Bonjasky, dar asa, sa zicem la limita bunului simt, ca na, e campion samd.

    Acum, revenind la obsesia ta cu Badr Hari, mai bine postai comentariul la articolul referitor la meci, sa vada lumea ca te poti exprima si fara haba-haba. Din pacate insa, logica e deficitara si acum. S-o luam pe rand:

    1. Eu n-am discutat nici o secunda precedentul meci Badr Hari – Bonjasky, tu ii tot dai cu el desi nimeni nu intelege de ce. A, ca au fost discutii si dupa meciul ala, asta e, cam asa-i dupa aproape fiecare meci „castigat” la puncte de Bonjasky de cativa ani buni.

    2. In sfarsit, ti-ai dat si tu seama, la aproape un an dupa meci, si dupa ce-oi mai fi citit si ce-au scris altii prin Olanda samd, ca „Admitem “slip knockdown” adica ar fi cazut din elan nu din incapacitare. Orice luptator educat si cu respect fata de reguli stie ca arbitrul poate gresi pentru ca e greu sa fii in pantofii luptatorului si sa vezi la milimetru ce se intampla.”
    E, dar admitand ca arbitrul a gresit, cam cum trebuie sa se fi simtit Badr Hari dupa ce vazuse ca, in primul sau meci din gala aia, cu Aerts, arbitrul gresise de vreo 3 ori in sens invers? (Aerts cazut din lovituri dar judecat drept slip knockdown). Si-o fi dt seama ca vine furaciunea? Eu zic ca da, si de aici tot ce-a urmat.

    3. La aia cu „succesiunea de 3 foul-uri demonstrezi, daca mai era nevoie, cam cum se arbitreaza in Romania. Prima tentativa de a lovi era cu adversarul in cadere, nu pe jos, iar stop-ul arbitrului era rostit de o piticanie de 1.70 aflata la doi metri, care intindea o mana in afara campului vizual. Aici e marea vina a organizatorilor, care aduc intre doi baschetbalisti un arbitru care abia se vede.
    Apropo, degeaba te deranjaza ca fac misto de arbitrajele tale, realitatea trista e ca am vazut nspe meciuri in care „al nostru” era dat castigator cand abia mai statea pe picioare, nu era numarat cand cadea clar din lovitura etc. De altfel, dupa celebrul meci Sora-Smarandescu nu te-am auzit facand prea mult gat cu privire la descalificarea pentru lovitura dupa stop etc.

    P.S. Ce zici tu despre crystal meth se poate datora in buna masura si felului in care se monteaza un sportiv pentru partida. Excesul de adrenalina produce efecte similare, pana la o testare generala eu zic ca-i chiar penibil sa faci asemenea presupuneri.

    P.P.S. Nu mai ai curaj sa semnezi cu uniporn (parca asa era ) sau care-i treaba?

  5. question spune:

    Uite cum e chestia. O succesiune de 3 foul-uri e o succesiune de 3 foul-uri. Hari a fost cu initiativa proprie outside the rules. Nu exista si n-a existat niciodata vreo scuza pentru asta. Hug a avut niste arbitraje asa killerite incat isi huiduiau japonezii pe propriii „samurai”. Decizia Bonjaski-Musashi I si II a fost judecata pana si de Bonjaski haters „outrageous”. Buakaw-Masato cand s-a dat extra-round a starnit nu numai „huo” ci si rasete pe bune, Masato a urinat sange dupa Buakaw. Niciunul din toti acesti oameni n-a apelat la „sentimente” gen „imagineaza-ti cum ma simteam”. Toata lumea isi imagineaza. N-are si nu va avea o umbra de scuza. Manariile care l-au favorizat pe Hari pentru ca Simon Rutz e managerul lui nu au nici o scuza nici atata, n-am inteles de ce se plange numai cand manaria nu e in avantajul propriu.
    Last: am trimis meciul Sora-Zmarandescu pentru vizionare la 4 judecatori internationali independenti. Francez, italian, englez, olandez. Toti patru au spus: defect de arbitraj, cu arbitrul comandand „stop” la distanta desi avea situatie de foul reclamat. Lovitura incarcata (Protv a cronometrat) la fractiune de secunda dupa stop. Luptator care ignora „protect yourself all the time until in safe range in respect to opponent and irrespective of referee’s command break or stop”. Concluzia: no contest.
    Nu cred ca stii vreunul din arbitrajele mele. Cand a fost stagiu international pe reguli K-1 cu arbitru din K-1, namely Henk Verschuur, batranul a zis: nu exista natie mai parsiva ca japonezii, totusi ei au de fiecare data un mod de a favoriza pe cineva inauntrul regulilor. Hari stia prea bine asta. Mie personal mi se brehane si de el si de Bonjaski. Bonjaski e un mercenar care, cand a ramas fara bani dupa divort, si-a somat antrenorul (pe Manaart, care mi-a relatat incidentul personal si cu amaraciune) la o intelegere umilitoare. „Sunt campion de doua ori, nu te mai platesc cu comision, de acum evaluam cu ora”. Manaart i-a zis „asa cum am intrat in sala asta ca duce-tava si asa cum am ajuns seful ei fara tine, exact asa ai sa zbori acum afara si sa nu te intorci niciodata”. Foarte tare. Ce simpatie sa am eu pentru baiatul asta. Tu insa nu intelegi ceva. Eu la 3 gale consecutive Kombat.ro am avut luptatori in ring defavorizati pe fata de a ajuns publicul sa huiduie. Una din situatii: cu 4 lovituri sub centura consecutive, incat scoica luptatorului se crapase, cu oponentul taxat cu minus punct (haha…) si cu al nostru reusind sa-si biruie durerea si sa preseze in R III cu adversarul pe corzi, se anunta ca a castigat celalalt. Scuza: dom’le, pai noi am vrut sa vedem ce pot oamenii, nu sa aplicam regulile la litera, daca omul tau e barbat, trebuie sa continue. Scuza din spate: sunt prea multi luptatori la 70 kg din Respect Gym, nu e convenabil sa mai apara tot de acolo. Si vii tu si predici aici concesii la sentimentele interioare ale luptatorilor in fata nush cui. Bravo, dom’le. Inca unul care ajuta sportul sa arate „curat”.

  6. question spune:

    Concluzie: animat de justificarile tale, si fiind jignit pana in strafundul sentimentelor (scuza asta mi-a zis-o cineva caruia eu i-am facilitat participarea la stagiul mentionat, spunandu-i „cred ca ai cele mai bune sanse sa ajungi arbitru”), si a zis-o atat de rau incat i-am raspuns „cu regret, nici tu nu crezi ce spui”, avand in vedere ca esti de acord ca putem reactiona pe cont propriu la manarii, ce zici tu daca eu imi instruiesc luptatorii:
    – sa dea „capac” peste ureche cu manusa pretextand agatarea capului in clinci (poate sparge timpanul)
    – sa faca tripping cu piciorul adversarului agatat (e interzis dar e greu de argumentat cand simulezi dezechilibrare) = intinderi de ligamente, rupturi de muschi, la limita luxari de articulatii
    – sa ignore comanda stop a arbitrului daca au suferit un foul si sa loveasca dupa
    – sa-si puna mentol in proteza, sa-si chiorasca cu el oponentul si sa zica „care mentol, am pus si eu niste pasta de dinti in proteza ca n-o suport”
    – sa pretexteze „iesire din holding ilegal” si sa-si arda adversarul cu capul in gura (a patit cu acest pretext Florin Ghita antrenat de noi, de la cel cu care s-a urat o viata, Florin Ilie, la LK Ploiesti)
    – sa apese pe carotida cu cotul in clinci (scade ritmul cardiac si manevra nici macar nu e explicit ilegala pentru ca e apasare nu lovitura) sau cu varful cotului in fosa supraclaviculara (nu e ilegal, e apasare, nu lovitura, paralizeaza plexul brahial)

    si ca sa ma intelegi bine: am in lista cam 145 de trucuri, chimice sau speculand regulile. DACA MAI SUFERA OAMENII MEI FOUL-URI CU COMPLACENTA OFICIALILOR PENTRU CA OFICIALII AU ALTE INTERESE IMI DAI VOIE „MORAL VORBIND” SA VIN IN RING CU OMUL MEU AVAND DOXA MAXIMA LA MIZERIILE ASTEA ? Ca eu ma simt exact cum spui tu ca tre’ sa inteleg ca s-a simtit Hari: jignit si manios. Si cu doi luptatori descurajati in sala intrebandu-ne pe mine si pe ceilalti antrenori „la ce bun sa merg mai departe cand lucrurile se fac pe fata”. Enlighten us, master…

  7. optimvs spune:

    De ce nu faci asta? Simplu, ca nu renteaza, dupa doua faze de-astea respectivul luptator n-ar mai fi invitat decat la gale prin Uzbekistan, de unde se iese mai des cu picioarele inainte decat pe picioare.

    Ce spun eu n-are nici o legatura cu aberatiile astea, sau tu crezi sincer ca Badr Hari s-a gandit asa, cand statea el jos acolo si japonezul il numara de pomana, „ia sa-l calc eu pe cap pe Bonjasky asta, sa-l invat minte sa mai fure cu arbitrul”?

    Problema aici e alta: de ani buni Bonjasky castiga mai multe meciuri in culise decat in ring. Multe din ele au fost trecute cu vederea, cum va fi si meciul asta cu Manhoef. Dar cand te pretezi sa faci pe mortul, sa plangi ca o femeie samd, si apoi sa plimbi cupa-n brate, te rade toata lumea, mai putin fanii ultra, ca tine. Ce comenta Leko la TV in timp ce campionu lu’ peste plangea pe jos ar fi trebuit sa te faca sa te gandesti putin inainte de a insira tot soiul de ineptii.

  8. question spune:

    Man, eu sincer te compatimesc. Ai un stil al logicii partiale care sper sa nu-ti conduca si viata personala. „De ce n-o fac, simplu, ca nu renteaza”: QED: si nici nu trebuie facut sa renteze. Si da, Hari a mers pe ideea „sunt gaina cu oua de aur, n-o sa riste sa ma pedepseasca prea rau, managerul meu isi pune proptelele pentru mine”, si cand l-au pedepsit destul de rau (injonctiune ca daca-i plac loviturile la sol sa ia obligatoriu un meci de MMA, bursa taiata, centura retrasa, pierderea dreptului de calificare automata la Final 16), brusc, a descoperit ca are constiinta si ii pare rau. Cat de „putin barbat” e Bonjaski e efectiv fara substanta. Bonjaski was inside the rules, Hari – out and willingly. Tu presupui ca derapajul, real sau fictiv, al unui oficial e scuza cu passe par tout sa faci cu regulile ce poftesti. Marpha. Esti inca unul din galerie. Ce mi se pare misto e si „maaarea” experienta de la nivelul careia comentezi. Ce sa zic, e Romania plina de priceputi. Eu zic sa candidezi la „ministru pentru reforma in sport”. 😀 Ai toate sansele.

  9. optimvs spune:

    Cred ca tu esti singurul care vede in ce spun eu logica partiala, si asta din cauza ca nu-ti poti lua de pe ochi posterul cu Bonjasky ;).

    Pentru ca altfel nu vad de unde-ti iese ca Badr Hari s-a situat constient in afara regulilor (adica a premeditat sa-l calce pe cap pe Bonjasky, dupa mintea ta probabil inca dinainte sa inceapa meciul). Iar derapajul oficialului l-ai vazut si tu ceva mai devreme, cand ai ridicat de un colt al sus-mentionatului poster si ai afirmat ca „admitem slip knockdown” etc etc.

    Cel mai distractiv e insa faptul ca traiesti cu impresia ca numai cine a arbitrat pentru irimia are experienta necesara sa comenteze. Eu zic sa incepi sa dai si diplome pe baza carora sa aiba lumea dreptul sa se uite la televizor la K-1.
    Dupa logica marca Amarfei, n-am dreptul sa spun ca Sandra Brown scrie gunoaie, pentru ca n-am publicat nici un roman. Unii ar zice ca mai conteaza si cat ai citit.

  10. optimvs spune:

    Hai ca acum ti-am vazut comentariul ala la meciul Sora – Smarandescu (cu S, nu cu Z cum scrii tu). Si tu esti ala care ma acuza pe mine de logica partiala, sa mori de ras nu alta. Adica acolo arbitru e vinovat ca a a zis stop de la mama dracului, dar la Hari-Bonjasky, unde a zis Stop cand nici cu mana intinsa nu ajungea la un metru de ei, a fost baiat gigea. Esti tare domle, sa ne mai miram ca se arbitreaza in halul asta in Romania.

    De fapt te miri chiar tu in acelasi mesaj, ca sa fie distractia completa.

    P.S. Am ras cu lacrimi cand se tot dadea extra-round la meciurile alea in care Musashi era dominat copios de Bonjasky, poate-poate castiga un japonez finala K-1. Dar Musashi macar a umplut de respect o lume intreaga la meciul ala de ieri cu Le Banner, chestie pe care panseluta Bonjasky n-o s-o faca toata viata lui, indiferent cate titluri mai castiga la masa verde.

    P.P.S. Ce spui apropo de felul in care si-a tratat antrenorul nu face decat sa-mi confirme parerea deplorabila pe care mi-am facut-o despre el dupa faza cu Badr Hari.

  11. […] Cititi si Rusinea Bonjasky,” învingător” contra lui Manhoef în huiduielile publicului […]

  12. question spune:

    >unde a zis Stop cand nici cu mana intinsa nu ajungea >la un metru de ei, a fost baiat gigea. Esti tare >domle, sa ne mai miram ca se arbitreaza in halul asta >in Romania.

    Inca odata, pentru tine, cu titlu special si cu oarece mila pentru putina intelegere: cand ai lovitura incarcata la 0.4 secunde dupa comanda stop si foul-ul se limiteaza la atat, e „foul in action”, scrie in regulile K-1, situatia a fost judecata ca atare de oficiali din afara tarii si independenti de interese interne carora tu nu le poti nici deschide usa. Btw, tu cand vorbesti aici, te mai consulti cu cineva din interiorul sportului sau esti d-ala care zice „sunt baiat bazat, inteleg singur”?
    In meciul Hari-Bonjaski nu se putea pune problema ca oficialul nu fusese vazut de Hari pentru motivul destul de simplu ca n-a fost un singur foul, au fost incercari tenace de foul. Asta se cheama „serious and intentional offense” si ca de obicei, legatura ta cu sportul e „m-am uitat si eu la casete si sper ca facand shit stirr ma iau si eu in seama”. Ia-te cat vrei. Sporturile de contact sunt atestate din sec. 7 i.e.n. Au mai fost si vor mai fi nene cu experienta confectionata din benzi desenate. Salutari, ca, dupa o binemeritata odihna, am treaba.

  13. optimvs spune:

    Te rog eu frumos da-ne un link la regulile K-1 unde scrie in cate sutimi de secunda dupa Stop trebuie sa ai lovitura „incarcata” ca sa se puna „foul in action”, si vorbim pe urma, da?
    Ca de-astea tip radio Erevan poate scoate si nea Gica din Cismigiu, nu trebuie sa apelam la arbitrii lui Irimia pentru asta.

    P.S. Nu te mai aventura in istorie, ca te depaseste in mod evident.

  14. question spune:

    Hm. Aici din pacate si oricat esti incrancenat sa faci polemica cu mine, pici intr-o mlastina numita „imprecizia japoneza asupra regulilor”. Regulile afisate publicului (pe net de exemplu) sunt sumare. Japonezii au primit reprosuri ca schimba o multime de lucruri nu numai de la o gala la alta, ci si in interiorul aceleiasi gale. Federatiile existente nu au un consens. Cu toate acestea, iti dau datele de la surse: Stagiu de arbitraj cu Henk Verschuur, 4000 de meciuri pro arbitrate, cel mai vechi arbitru in functiune la data stagiului, Sibiu, 2004. Stagiu de arbitraj cu Didier Le Borgne, selectioner pe Lumpini stadium 4 ani, antrenor sef la sala nr. 2 ca vechime in Muay Thai. Prima intalnire 2004, a doua – 2006. Cu respect inghetat pentru audienta matale, nu cred ca ai date sa le contrazici experienta.
    Nu sunt arbitru la Irimia, cred ca ma confunzi. Nu am cum, sala mea are luptatori in acele gale. Am arbitrat insa (cu gala trecuta cu tot) 925 de meciuri. Au fost putine reprosuri la adresa mea. La meciul Zmarandescu (cu Z) vs. Sora am fost convocat cu titlu consultativ pentru ca voiau sa existe si alte opinii. Asa cum ti-am mai semnalat, meciul a circulat la alti oficiali, dinafara Romaniei, ti-am redat opinia lor: interval de timp sub o secunda de la „Stop” preteaza la „foul in action”. Oficialii cu prestatie cunoscuta au rolul de a interpreta regulile acolo unde exista controverse prin lipsa preciziei. Imi pare rau ca opinia ta nu a facut si nu face parte din cele la care se apeleaza de obicei, poate ai de gand sa schimbi ceva si s-o consacri acolo unde chiar e recunoscuta.
    Cunosc prea bine tehnicile de manipulare de opinie derivate din „contrazicerea unei parti din opinie pentru a deforma argumentul de fond” si cred ca esti cam grosolan in abordari. Obiectia lui Zmarandescu e imateriala si pentru un alt motiv: provocarea ii apartinuse lui, primul meci se pierduse clar si cu cedat psihic la vestiar, oricine aflat in pantofii lui Zmarandescu ar fi binecuvantat foul-ul sau orice situatie controversata care se putea invoca. Arbitrul a fost sanctionat si nu va mai arbitra niciodata in Ro. Si Sora si Zmara au castigat cantitati substantiale de parale din meci, in realitate le pasa amandurora mai putin decat poti sa-ti inchipui. Managerul de atunci al lui Zmarandescu a recunoscut in clar fata de diversi „provocarea lui Sora a fost o greseala”. Zmarandescu a fost filmat la vestiare la primul meci (razbunare indirecta a Media Pro pentru ca incercase sa lanseze o gala pe o televiziune concurenta) scuzandu-se ca daca era dl. Becali sa-l incurajeze poate iesea altfel. Dl. Becali, alte dati foarte vocal in a incuraja pe Zmarandescu (incidentul cu TKO dat de Florin Ilie, care mai era si cu 30 kg mai usor), de data asta a decis ca e mai bine sa nu. Comunitatea sportiva a privit meciul cu entuziasm pentru ca a facut audienta, dar valoarea in sine a sportivilor e discutabila, iar interesele lor (cash and cash only) erau clare. Zmarandescu s-a mutat in MMA, unde a avut un oponent atat de bine adus din condei incat probabil nu l-ar fi putut bate pe Zmara nici cu o lovitura la oua. Sora a fost scos din sport de Vondrachek, un nene care la data meciului avea un record de… infrangeri (vasta majoritate prin KO) impresionant, si caruia Sora i-a servit de career-prompter. Interesele din spate: desi il detestau pe Zmara, Media Pro ar fi dorit sa existe un 1-1 din motive lesne de inteles: era un pretext suveran de a face a treia partida, meciurile avusesera audienta. Din pacate pentru ei amandoi, nu numai ca nu s-au mai gandit la asa ceva, dar s-au si reorientat spre alte alea. N-au decat sa reia polemicile si provocarile. In K-1 intre timp au ajuns romani din tanara generatie care fac mai putine vocalize per meciul in strainatate disputat (si la data la care galeriile de fani vociferau cine are mai multe sanse de mers in Japonia am zis de nenumarate ori: au sanse aia care vorbesc mai putin si se bat mai mult).
    Feel happy, esti un excelent cunoscator in fasa. In ciuda felului antipatic care te caracterizeaza, e misto ca esti entuziast. Cand bem o bere ? Nu, nu vin cu smardoii de la sala sa te iau la cotoare. Nu mi-ar face placere.

  15. optimvs spune:

    Cu Z(S)marandescu ai dreptate, m-am pacalit singur (e mai complicata povestea).

    De altfel asta pare a fi diferenta esentiala dintre noi, ca eu pot recunoaste cand interlocutorul are dreptate, in timp ce tu preferi sa mori cu contrazicerea-n brate, si sa-l mai acuzi si pe celalalt fix de chestia asta =)).

    Ai intrat aici cu stangul, cu injuraturi grobiene, pe un subiect pe care ambele tabere aveau opinii foarte bine conturate, iar acum ai vrea sa ai dreptate cu ceva, nu conteaza cu ce, asa ca te contrazici aberant pe chestia cu anabolic gorilla Overeem.

    La treaba cu Sora afirmi ceea ce eu spun de ani buni, fiind acuzat inclusiv de lipsa de patriotism: ca omul isi facuse in mod dibaci un palmares luptand cu cine trebuia, cand trebuia, si beneficiind de promovare foarte buna si ca a ezitat sa faca pasul in lumea buna pana ce a fost mult prea taziu, fiind executat de un sportiv de linia a patra. Zmarandescu a avut dupa mine un potential mult mai mare, dar s-a irosit din cauza ca, la varsta la care putea face performanta, i-ar fi fost cam greu sa faca si bani ca lumea din asta. In plus, tentatia paralelor facute usor aratandu-si muschii pe langa Becali a fost mare, e totusi mai greu sa tragi de tine la antrenamente cu anii, sperand la o sansa de a scoate capul, sansa care, pe vremea aia, era mult mai greu de obtinut decat acum.

    Referitor la experienta de arbitru, nu ti-am contestat-o nici o clipa, doar am luat-o la misto. De ce? Din motivul pe care l-ai invocat si tu la un moment dat, si anume cel al foarte deselor arbitraje ridicole care se petrec in Romania. E ca-n vorba aia cu chior in tara orbilor, poti sa vezi senzational cu ochiul ala, ca nu te crede nimeni, cata vreme langa tine ai unii care nu vad 3 lovituri la rand in testicule etc. Si referitor la „n-am arbitrat pentru irimia” n-ar trebui sa subestimezi memoria oamenilor, 2006 nu e chiar asa indepartat si Timisoara nu e in Japonia. Sau nu era gala lui Irimia? 😀

    P.S. N-am nimic impotriva la chestia cu intalnitul, dar bere toamna, hmm. 😉 Se pare ca gusturile in Romania sportiva trebuie reeducate.

  16. question spune:

    Exista un motiv ascuns la Sora si Zmarandescu si el se cheama simplu: kilograme. Aia cu „patriotismul” makes two of us, am avut somatii similare. Toate somatiile n-au putut schimba o poveste: amandoi erau fosti 85-86 kg (atata au avut vasta majoritate a carierei la amatori) si stiind ca banii grei sunt la grei, au crescut la open. Exista sportivi care au crescut cu succes (Leko era la 81 cand l-a invins pe Sora in tineretea lor; Sefo e un fost 86 kg etc.) Ei n-au fost un succes in nici un mare fel. La data LK toate incercarile lor cu straini cat de cat semnificativi produsesere losses and losses only.
    What you don’t seem to understand: Overeem e un exemplu modest, pe care lucrurile se vad mai bine din motive de genetica. K-1 chiar a tatonat povestea testarii si rezultatul a fost inspaimantator. Nu poti proceda unilateral. Mai testeaza uneori „de sperietoare” gale unde vine cineva care-i intereseaza si despre care ei cred ca poate avea probleme de la cineva care nu-i intereseaza. Alteori pe cineva aflat la debut poate-poate il prind si il au la mana. Sarmanul Moro a fost cautat si-n carii la inceput. Surpriza a fost cand n-au gasit nimic nici la el nici la Catinas 😀 Cautasera gresit, ce sa zic 😀 😀 😀

  17. question spune:

    Nu, nu am arbitrat niciodata in Local Kombat. In 2006 la Tm, zici ? Ce eveniment ? Am fost in 2006 toamna la RFC I si in 2007 vara la RFC II, la a doua am arbitrat numai MMA.

  18. question spune:

    Pardon, ca erau 2007 si 2008 🙂

  19. optimvs spune:

    Era sigur 2006, parca era si Falcusan pe-acolo. Sa nu fi fost Sibiu, desi am in cap ceva cu Timsioara. Ma rog, n-am facut un entry prea clar in memorie :D. Sa inteleg ca negi orice colaborare cu Irimia? 😀

    La aia cu Overeem nu stiu cum poate cineva cu experienta sa zica „exemplu modest” cand la gala de sambata parca avea pe spate placi de-alea de dinozaur, asa muschi se umflasera pe-acolo. In mod clar, chiar daca tolereaza dopingul, organizatorii K-1 ar trebui sa spuna in cazul asta „pana aici”, sa-i atraga delicat omului atentia sa nu apara la finala cu 135 de kile si un metru-n biceps =)) etc. Avantajul dobandit prin genul asta de impachetare cu muschi e atat ofensiv (lovituri mult mai tari) cat si defensiv (mai putine puncte slabe).
    Bonjasky l-a terminat anul trecut in finala pe Saki cu un flying knee cam in zona aia in care au inceput sa-i creasca aripi in spinare lui Overeem. Crezi ca asta simtea macar lovitura aia care l-a scos pe Saki din lupta?

  20. question spune:

    Ar trebui sa fi vazut un meci de baiat steroidat vs. baiat mic de kile dar cu parghie nativa mare (eu am vazut nenumarate) si sa intelegi in ce hal poti fi lovit de un ins care nu seamana a „pachet” de muschi. Masa e un avantaj pana la o limita (si marja e redusa daca nu esti foarte bine antrenat). Pari sa nu fii aware ca rolul steroizilor la grei si putin peste tot in sport (cu limite mai inguste unde faci categorie) e altul. Repet, cantarul oficial a zis Overeem 115, n-am zis eu.
    Nu am colaborari formale de nici un fel cu Local Kombat. Arbitrul central Cezar Gheorghe a fost antrenat de mine cu multi ani in urma, cand debutase in sport, simultan cu actualul antrenor al lui Catinas. Istoria e lunga, n-am avut parte de nici un fel de favoruri speciale. Din contra, a existat o tendinta de a se da overwrite unor decizii ale lui Cezar (de altfel corecte) de teama ca ar favoriza oameni antrenati de mine. Nu voi da nume aici dar exista situatii cunoscute de insideri. Restul – la berea/vinul/sucul ala 😀

  21. question spune:

    Revenind la Manhoef si pentru ca tocmai am vazut meciul. Bonjaski a declarat: „Nu aveam nimic impotriva sa se fi acordat extraround”. Eu pot si explica de ce, dar inainte de asta si daca vrei sa faci public education, esti de acord sa discutam un subiect spinos numit „criterii de acordarea punctajului in k-1”?
    Subiectul e spinos pentru ca pana si oficiali K-1 non-japonezi au criticat faptul ca regulile sunt atat de neclare incat se poate „trage” de ele in toate directiile. Au existat doi sportivi (pentru care de aceea am un mare respect) pentru care s-au adoptat schimbari speciale de reguli doar-doar vor fi invinsi, si anume Buakaw si Schilt. In varful lor de forma, reguli „speciale” de clinci (elaborate cu pretextul ca „publicul vede mai mult spectacol) au fost impuse (de multe ori unilateral, adica numai unde exista interesul) asa incat oponentii sa poata smulge o victorie. Buakaw a raspuns catastrofal de rau pentru organizatori, si anume, cand ei se asteptau ca, in fine, boxeri puternici sa-l poata pune in dificultate (regula limitarii clinciului devenise „no holding”, numai ca nu s-a putut aplica timp real niciodata, situatiile fiind prea dificile), Buakaw a castigat zdrobitor K-1 Max cu un record inca in vigoare de numar de trimiteri la podea din pumn, practic lichidandu-si toti oponentii numai cu box. „You see, I can do it” a zis Buakaw. Schilt, la limita, a fost batut de Aerts intr-un meci unde regula s-a aplicat pentru Schilt, nu pentru Peter. Amandoi s-au comportat impecabil.
    Acestea fiind zise, iata pagina cu reguli:

    http://www.k-1.co.jp/en/what/rules.html

    O prima constatare: trimiterea la podea a oponentului prin body slam e prezumtie de foul, chiar daca se produce din elan. De obicei nu se depuncteaza, dar se emit avertismente. Ai sa constati ceva pe replay: Manhoef a utilizat box la corp, dar ca sa fie sigur ca il dreneaza pe Remy de gaz, a utilizat cateva slam-uri. Ele au acelasi efect ca body punches, dar mai solid manifestat la distanta. Nu e formal interzis, depinde de judecata centralului asupra intentiei. Formal, el poate considera incalcat articolul 6, paragraful 4 din reguli (delivering wrestling or judo throws or submissions). In litera, paragraful 6 al articolului 6 spune mai clar: „Holding the kicking leg and using a throwing technique is also a foul”. E cu „poate” pentru ca ai voie sa agati piciorul adversarului pe propria initiativa. Depinde de judecata centralului sa decida „a agatat ca sa loveasca sau a agatat ca sa tranteasca”. Centralul a lasat actiunea, dar oricine stie cum stau lucrurile stie ce voia Manhoef: „daca body punching e slab si risc sa nu produca efect = sa nu iau puncte, sa adaug trantirea oponentului cu spatele de saltea, incat zgaltaiala sa adauge soc la viscere si sa para efectul body punching pe termen lung”. Manhoef a fost inteligent si a amestecat „alte alea” (tentative de lovitura etc.) dar tot i-au scapat cateva slam-uri in regula. Socoteala, desi lasata in pace de arbitru, nu a iesit. Un oponent zdruncinat de body punching pierde gazul exponential pe masura ce partida avanseaza. A se vedea dintre romanii cunoscuti faimosul body punching al lui Iftimoaie si cum pufaiau adversarii in R III (Gur, Kemayo la revansa…) A se vedea tot la Ifty cum o data a prevalat altceva (Ustinov a contrat cu genunchi, a fost mult mai eficient).
    Pana aici aproape-ti vine sa zici „bine i-a facut, a jucat murdarel dar la limita in interiorul regulilor”. Bun. Mai departe, care-s criteriile pozitive de atribuirea punctajului, ca pana aici vorbim de negative:

    Number of downs (nu se aplica la meci)
    Extent of damage inflicted to opponent
    Number of clean hits.

    Regulile continua cu a stabili criteriul „aggressiveness” si spune la paragraful 9 ceva care trebuie coroborat cu precedentele:

    >>>>>In the final round, even a minimal advantage will be counted as one (1) point, and a winner must be decided (Must Point System, see Article 4-1). If there is no difference between two fighters in the final round, judges must then reconsider all rounds of the fight in order to determine a winner. The judges must take account of slight differences that were not reflected in the scores of earlier rounds. Thus, narrow margins in earlier rounds, which might have been scored 10-10, must now be assessed cumulatively in order to determine a winner.<<<<<

    Am facut un reminder scurt la reguli. Atribuie deci te rog rundele si punctele conform acestora si conform situatiei din ring asa cum o vezi.

  22. optimvs spune:

    Am vazut mai multe meciuri decat iti inchipui ;).

    Noi nu discutam aici despre meci „steroizi si atat” vs „talent bine antrenat”. Problema in cazul Overeem e ca un luptator aflat la varf foloseste steroizi in cantitati industriale pentru a-si adauga, pe un corp oricum foarte bine facut, pachete si pachetele de muschi. La nivelul asta si un 5% poate fi arhi-arhi-acoperitor ca sa faci diferenta. E ca la suta de metri plat, pot fi 5 sutimi de secunda intre medaliatul cu aur si ala care nu se califica in finala.
    Ori la Overeem deja nu mai e vorba nici de aia 5% ci de mult mai mult. Apropo si de ce ziceai cu Aerts si cocaina, daca baga el cocaina cum baga Overeem steroizi intra fiara pe teren, cu ochii injectati si bale la gura, de nu cadea nici daca-i dadea cu bata de baseball in cap (chit ca pe urma murea in noaptea de dupa meci). Exagerez un pic, dar impresia pe care a dat-o Overeem in meciul ala a fost de forta supra-omeneasca. Englezii au si un cuvant pentru asta, preternatural, insemnand ceva dincolo de posibilitatile omenesti, dar totusi finit.
    Aici, dupa mine, ar fi punctul in care organizatorii K-1 ar trebui sa traga linie. Adica macar o treaba de genul „OK, mai inchidem ochii, dar nu sariti calul”. Suna prea romaneste, dar, de fapt, asiaticii sunt mult mai mesteri in arta compromisului.

  23. optimvs spune:

    Dar ma mir ca nu mai zici nimic de meciul „la limita” dintre Manhoef si Bonjasky. Ai vazut inregistrarea si ti-ai dat seama ce hotie a fost acolo? 😀

    Daca nu, vezi ca tocmai am pus-o aici, sa vad pe unde mai scoti camasa. 😉

  24. optimvs spune:

    Na ca intai am postat si pe urma am vazut ca mai bagasesi intre timp un comentariu. Acum e 1 noaptea, o sa ma uit maine din nou la meci si facem si asta, le numaram ca Pristanda, ca tot n-o sa iasa pentru Bonjasky.

    Oricum, asa la prima strigare, vezi ca ai citat selectiv de nu se prea mai intelege. Ce spun aia in regulament e sa se renumere rundele 1 si 2 daca a treia e clar egala, si sa se incerce sa se faca diferenta chiar si in runde care au fost date initial la egalitate.
    Evident, asta nu se aplica daca una din primele doua runde a fost deja atribuita unuia dintre luptatori, nu? 😉

    P.S. Declaratia aia a lui Bonjasky e o simpla afirmatie post factum, facuta pentru imagine. Tu poti s-o interpretezi cum vrei, dar, logic vorbind, ce era si el sa zica? „Eram terminat ca bateria daca dadeau extra-round”? 😆

  25. question spune:

    Vezi ca e nitel invers, si anume „daca primele doua runde duc la o situatie neclara, runda finala atribuie automat meciul”. Daca si runda finala e egala, (inainte de a da extra-round) trebuie judecate criteriile de finete care totusi ar putea departaja.
    Ce spui tu aici insa prezuma ca ai putea atribui situatia din primele runde cuiva cu claritate. Hai sa analizam de ce ai face-o:
    Cineva a produs damage (astept argumente ce e aia damage)
    Cineva a conectat lovituri clare (atentionez privind ce inseamna „lovitura clara”: inseamna o lovitura care a avut efect asupra adversarului, chiar daca temporar (nu a produs damage) sau se incadreaza la un context tactic (produce efecte tardiv, de tipul diminuarii agresivitatii). Un exemplu: pumnul conectat la cap trebuie sa produca damage imediat, adica oponentul isi reduce workrate sau nu raspunde, face pas inapoi etc. etc. Pumn la corp inseamna: poate nu efect imediat dar dupa o runda sau doua trebuie sa se vada ca pufaie, ca reduce workrate, apeleaza la clinci etc.
    Dar se pare ca nu ai inteles sensul „runda finala conteaza on its own daca situatia precedenta nu e clara”: In sporturile de lupta exista un criteriu de judecare a unui meci strans (el insa este deosebit de neomogen aplicat in meciuri de 3 reprize, si de aceea puristii critica formatele de 3 ca producand numeroase confuzii si manarii „subtiri”) si anume: strong finish is better than strong start. E normal, e sport de lupta. In Thailanda, bunaoara, daca ai pierdut rundele 1-2-3 si ai castigat 4-5, castigi meciul. Comparatia este cu un maraton: conteaza mai putin cine a avut capul de pluton daca exact acela isi epuizeaza resursele si ajunge ultimul la finish.
    Dar lasand subtilitatile la o parte, atribuie puncte pe sistemul 10-9 conform criteriilor. Mai fac un reminder ca:
    Loviturile deflectate de pe garda sau care conecteaza pe o manevra de deflexiune din trunchi nu se puncteaza ca procedeu valid decat daca e damage masiv si vizibil. Acest criteriu, desi nescris explicit in regulile pro, este acceptat unanim pentru a evita ca un luptator de „plici-plici” sa obtina puncte. La limita, Sefo a avut un meci atribuit lui si nu lui Aerts (ramane chestionabil pana azi) pentru ca, dupa lovituri masiv administrate de Aerts, a avut strong finish in R III, cu un pumn la cap atat de dur incat Aerts era inca groggy la decizie. Luptatorii stiu de la instructaje ca nu li se vor puncta lovituri de protocol si ca urmare sunt incitati sa loveasca pe cat posibil dur.

  26. marian spune:

    Terminati cu intepaturile astea de copii,ca ati monopolizat discutia.Scurt si la obiect:mie mi s-a parut un meci echilibrat.M.a avut cateva lovituri mai clare iar B.a demonstrat din nou ca e un luptator „tehnic”.
    Cu Badr Hari a fost „fortata” victoria;era dreptul lui sa abandoneze lupta si nu vad nimic rusinos in asta(probabil ati observat ce hematom avea la cap);oricum nu a fost sac de box.
    Tineti pumnii pt. romanasii nostri la viitoarele meciuri.Eu cred ca vor avea un cuvant greu in urmatoarele meciuri.Cel mai bun la ora actuala:Badr Hari.
    Hai Romania!

  27. optimvs spune:

    Marian, macar noi incercam sa emitem niste argumente.

    @Amarfei: de cata asta ai comis-o grav, spunand ca e exact invers.

    >>>>>In the final round, even a minimal advantage will be counted as one (1) point, and a winner must be decided (Must Point System, see Article 4-1). If there is no difference between two fighters in the final round, judges must then reconsider all rounds of the fight in order to determine a winner. The judges must take account of slight differences that were not reflected in the scores of earlier rounds. Thus, narrow margins in earlier rounds, which might have been scored 10-10, must now be assessed cumulatively in order to determine a winner.<<<<<

    Aici zice clar, traduc cuvant cu cuvant: "Daca nu este nici o diferenta intre luptatori in runda finala, arbitrii trebuie sa reanalizeze toate rundele pentru a determina castigatorul. Arbitrii trebuie sa ia in calcul micile diferenta care nu au fost reflectate in scorurile rundelor precedente."

    Deci nici vorba ca "runda finala atribuie automat meciul" ci exact pe dos, daca runda finala e perfect egala, te intorci la primele doua si vezi daca nu cumva se poate face acolo vreo mica departajare.

    Ori, daca se intorceau la runda I, departajarea se facea in favoarea lui Manhoef, nu a lui Bonjasky. q.e.d.

    P.S. Uitasem ieri sa te mai taxez pentru inca una de-asta grava :D, ai zis pe undeva ca fiind campion en titre Bonjasky nu depindea de meciul cu Manhoef ca sa se califice in finala, ca daca pierdea se renunta la un wild-card. Mai sa fie, dar Schilt nu era campion cand a pierdut meciul cu Aerts in final 16 in 2008, si a vazut finala la TV? 😀

  28. question spune:

    Well ca sa scurtam discutia. Atribuie puncte, pls.

  29. question spune:

    Apropos, asta e sceneta cu „Arbitrul era prea departe”



    La cat ziceai ca a stat Kakuda, la 2 m? 2 m de cine, de camera?
    Dar sa revenim.
    Puncte per repriza la Bonjaski-Manhoef.

  30. optimvs spune:

    Hai mai lasa vrajeala ieftina :lol:, toate pozele pe care le-ai pus sunt de la a doua lovitura si dupa.

    Eu vorbeam de momentul in care japonezucul de 1 metru si un pic STRIGA STOP si intinde o mana asa, de la Videle :lol:.

    Vad ca despre traducerea din regulamentul pe care tu ar cam trebui sa-l stii pe de rost sau despre dreptul campionului de a se califica automat in finala nu mai zici nimic :D. Sa trecem la punctarea meciului.

    Eu vad clar prima repriza la Manhoef (un singur punct diferenta doar pentru ca a cam dat cu Bonjasky de pamant prin proiectari), a doua la egalitate, iar a treia la mustata a lui Bonjasky mai mult prin prisma faptului ca Manhoef se cam muiase si n-a mai fost activ in niste schimburi. Daca numaram loviturile clare din R3 ar fi si aici egalitate, dar se poate argumenta ca ale lui Manhoef erau cam blegi pe final. Verdictul ar fi fost fie Manhoef castigator, fie, in cel mai rau caz, extra-round.

  31. question spune:

    LOOL.
    Hai o prima concluzie. N-ai inteles nimic din criteriul „damage”.
    Explain pls., ce-ai inteles deci din notiunea „damage is first and most important” in materie de acordare de puncte.

    >>Hai mai lasa vrajeala ieftina 😆 , toate pozele pe care le-ai pus sunt de la a doua lovitura si dupa.

    Eu vorbeam de momentul in care japonezucul de 1 metru si un pic STRIGA STOP si intinde o mana asa, de la Videle>>>

    Deci sa inteleg asa: daca actiunea de foul e inceputa, degeaba se mai baga arbitrul de ajunge sa te tina si de maini, ai voie sa continui. Si este sigur-sigur fara voia ta ce faci. Cool.

    Le lamurim si pe astealalte dar sunt curios ce intelegi tu prin damage.

  32. optimvs spune:

    Eu zic sa nu mai folosesti o vreme constructii verbale gen „n-ai inteles nimic”, cel putin pana se mai uita faptul ca intelesesei fix pe dos un text din regulamentul K-1, text important pentru discutia de fata :lol:. Parerea mea.

    Eram sigur c-o sa incerci sa duci discutia spre cat damage au dat loviturile, pentru ca, exceptand situatiile clare, chestia asta e destul de greu de evaluat la un meci vazut la TV, chestie care iti permite sa faci recurs la autoritate stil „eu sunt arbitru cunoscut”.

    Realitatea e insa ca nici unul dintre luptatori n-a dat damage foarte evident, sa zici ca schipata adversarul, s-a ascuns dupa manusi printr-un colt in timp ce plouau loviturile pe el etc. Iar in conditiile astea, cum Manhoef a avut mai multe lovituri clare, decizia de a-l da castigator in 3 runde pe Bonjasky a fost ridicola. De altfel sunt sigur c-o sa-mi explici si ca toti aia din sala erau cretini si huiduiau pentru ca nu le place de Bonjasky sau sunt fanboy Manhoef (Sala fiind in Coreea 😆 😆 😆 )

    Apropo la obsesia ta cu meciul Bonjasky – Hari, cred ca a inteles toata lumea pana acum ce sustin: si anume ca un arbitru de un metru si un pic nu are ce cauta intre doi insi de aproape doi metri, si ca, oricum, daca tot a ajuns acolo, ar putea avea bunul simt sa nu strige Stop de la Cuca Macaii. Sau barem, daca tot a ajuns in contact cu luptatorii dupa ce aia isi cauta creierii cu calcaiul, sa aiba naibii forta sa-i desclesteze inainte sa se strige prin sala dupa targi.

  33. question spune:

    >>Iar in conditiile astea, cum Manhoef a avut mai multe lovituri clare>>

    Defineste deci si lovituri clare, pentru ca e logic ca ele intra in discutie deindata ce accepti „no damage”.
    Putem ignora total restul discutiei, inclusiv si mai ales perseverenta idee ca trebuie sa te tina arbitrul de mana ca sa recunosti situatia „luptator la podea, n-am voie sa lovesc”. Ironie maxima, cel care zice „n-am recunoscut situatia” e acelasi nene care, cand fundul lui nu era inca pe podea si a incasat-o de la Karaev, tipa cat il tineau bojocii „eram la podea, sunteti niste p**d*e sifilitice”.

    Dar sa revenim. Defineste lovituri conectate clar.

  34. question spune:

    @”N-ai inteles”. Se pare ca nu intelegi la ce parte a regulamentului ma refeream. Hai sa reluam.
    Regulamentul zice: „Daca primele doua reprize de meci sunt egale, a treia trebuie socotita decisiva”. Asta e partea de regulament care i-a justificat pe japonezi pentru prezenta decizie pentru ca ei au socotit primele doua runde egale, e treaba ta sa-i convingi de ce trebuia sa fie altfel. Iti semnalez insa ca au bune motive. N-am zis ca le am eu, eu incerc sa-ti arat cum judeca un om, chiar cand favorizeaza pe cineva, asa incat sa fie scutit sa spuna „mie mi s-a parut”, ceea ce-l descalifica din prima ca emitator de concluzii obiective. Pe mine nu ma platesc nici staff-ul lui Bonjaski nici al lui Hari/Manhoef. Mi se brehane sincer de ambele.
    Abia dupa aceea vine ce spui: „daca si a treia runda e egala (conform criteriilor majore), judecatorii trebuie sa reia meciul conform criteriilor de finete”.

    Revenind. Explica „lovituri conectate clar”.

  35. optimvs spune:

    Termina ca ma faci sa rad ca nebunul in fata calculatorului 😆 😆 😆

    Cum adica „nu intelegi la ce parte a regulamentului ma refer”? Ma refer la partea pe care ai citat-o tu aici, aia care zice negru pe alb „Daca nu este nici o diferenta intre luptatori in runda finala, arbitrii trebuie sa reanalizeze toate rundele pentru a determina castigatorul. Arbitrii trebuie sa ia in calcul micile diferenta care nu au fost reflectate in scorurile rundelor precedente.”

    Eu porneam discutia de la premiza ca prima runda a fost clar a lui Manhoef, lucru pe care l-ai aprobat si tu la un moment dat. Deci cum naibii putem fi in situatia de „primele doua runde egale” la care faci acum referire? 😆

    N-ai sanse s-o intorci asa, crede-ma 😀

    Dar, daca vrei, poti sa explici tuturor celor care citesc blogul asta cum vede un arbitru roman cunoscut prima runda a meciului de mai sus ca fiind egalitate. Eu unul astept cu interes. 😀

  36. question spune:

    O prima chestie. Nu vreau sa intorc nimic. Daca cineva vrea sa intoarca ceva, adresa corecta nu sunt eu.
    O a doua. N-ai explicat ce e aia „lovitura conectata clar” dar iti dau un prim hint:

    La momentul 5’30” al acestui clip se vede ceva ce multi au interpretat „la cald” ca o dreapta conectata de Manhoef. Pe slow motion se vede cu totul altceva, Manhoef a initiat atac cu stanga, Remy a incercat contra de lowkick si a interpus bratul la umarul drept al lui Manhoef. Se vede cum dreapta nu conecteaza pe nici un punct vital, rezultand de fapt un mutual push.
    Cand vrei sa argumentezi lovituri conectate clar, un prim lucru este ca trebuie sa revezi meciul. Judecatorii sunt mult mai aproape de ring decat spectatorii si pot vedea ceva ce din viteza si filmat pe camera nu se vede.
    Dar asta e numai „hai sa vedem arma vs. target”. Inca nu ai explicat ce e aia „lovituri conectate clar” (unele seturi de reguli K-1 adauga: „si in forta”). Cum judeci ca un pumn are conexiune reala si in forta pe tinta fata de unul care e expediat de protocol, atinge numai garda etc. Sau cum judeci „l-a lovit pe garda dar a fost in forta si a avut efect”. Second hint: in alte exprimari, K-1 spune „clean landed and effective shots”.

  37. question spune:

    In situatia de a gandi „de ce au dat japonezii primele doua runde egale” nu prea esti din cauza mea, ci din cauza lor. Asa au sunat cardurile: 10-10, 10-10, 10-9. Poti sa-i contrazici, dar, admitand ca vor sta de vorba, ei te vor intreba ce te intreb eu aici: argumenteaza damage sau argumenteaza clean landed shots. Shots, not touches.
    Daca nu argumentezi bine, ei iti vor replica simplu: In sportul pro nu se numara lovituri pur si simplu, daca vrei sistemul asta de judecata mergi la box olimpic pls.
    So then: ce e aia clean landed shots si cum se aplica la situatie.

  38. optimvs spune:

    Ai un stil foarte haios de a te invarti pe dupa corcodus :D. Toata lumea stie ce au dat japonezii, de-aia se si intituleaza postarea asta „Ruşinea Bonjasky, “învingător” contra lui Manhoef în huiduielile publicului”, iar „invingator” este in ghilimele.

    Treaba e ca aia care au huiduit in sala, eu, care am vazut meciul live la TV, si pana si tu, care ai vazut inregistrarea si ai zis apoi ceva de genul „i se putea da lui Manhoef repriza I”, am vazut cu totii altceva decat japonezii.

    Acum tu o dai in „hai sa vedem cate 10 slow motion pe faza” si sa nu maram ce e conectat clar si ce nu. Poate ca, la experienta pe care o ai, n-ar trebui sa-ti zic eu aici ca sunt destule faze care in slow motion nu mai arata a nimic, tocmai pentru ca se pierde dinamica, dar care, vazute live la fata locului, nu lasa loc de interpretare.

    Intre ce-au vazut mii de oameni aflati IN SALA si ce vede un arbitru in niste clipuri de rezolutie foarte proasta de pe youtube e diferenta si de calificare, dar si de informatie.

  39. question spune:

    Draga, eu inteleg o chestie. Tu nici in ruptul capului nu vrei sa discutam aici ce sunt alea „lovituri conectate clar”. Ca exista niste criterii mult mai interesante decat slow motion si ele sunt vizibile din fundul stadionului daca vrei sa te uiti si daca stii la ce. Nu eu am dat ceva dupa corcodus, vorbesti cu mine ca si cum ma cheama O Nari sau Kakuda.

    ….Intre ce-au vazut mii de oameni aflati IN SALA….

    Sute de milioane de oameni pana la Copernic vedeau soarele invartindu-se in jurul pamantului.

    Revin. Te-am scutit de definitia „damage” dar poate vrei sa-mi expui o intelegere, nu-i asa, informata si obiectiva, poate nu de dragul meciului astuia ci de dragul public education. Ce e aia „lovituri conectate clar” si ce criterii ai sa nu trebuiasca sa dai decizia dupa slow motion. Ce ti-am aratat eu pe clip este ca SI PE UN CLIP NECLAR SE VEDE CA POTI GRESI LA PRIMA IMPRESIE. Ca urmare, judecatorii trebuie intai sa excluda sursele de eroare. Sau, alternativ, sa elaboreze un sistem de a judeca accesibil si unui moron: nene, de unde stiu eu ca asta conecteaza clar. Hai, copacel. N-ar trebui sa fie asa greu.
    Hint: exista adineauri un sportiv in Ro acum retras, namely Iftimoaie, al carui box si cand iesea si cand nu prea iesea e un textbook lesson despre ce inseamna „conectat clar”.

  40. optimvs spune:

    Pe langa fanteziile homoerotice acum te crezi si Copernic :lol:. Ma rog, ca sa punem lucrurile la punct, niste sute bune de milioane l-au vazut invartindu-se in jurul Pamantului multi ani dupa ce-a murit Copernic :D.

    In rest ai dreptate ca nu vreau sa ne pierdem in tehnicalitati, iar motivul e foarte simplu: ajungem sa nu mai vedem padurea de copaci. Hai sa-ti explic rapid ce vreau sa spun cu asta.

    K-1 nu e turneul secret al taicutilor shaolin, desfasurat in subsolul manastirii de pe varful muntelui fermecat, si arbitrat de staretii care stau cu ochii inchisi si numara loviturile dupa zgomotul pasilor facuti de luptatori. Poate acolo ar fi mers discursul tau tip „inmanastirea de pe insula vrajita, al patrulea pas la dreapta inseamna lovitura conectata”.
    Din fericire, K-1 un show adresat maselor largi de amatori de arte martiale, iar una din principalele sale reguli nescrise e ca, intr-o lupta vizibil egala, se da extra round. Pentru simplul motiv ca mai vede publicul platitor din sala sau generator de bani din reclame de la TV ceva batai in plus. E, in contextul asta, cand intr-un meci dominat usor de unul dintre luptatori se da decizie pentru celalat dupa doar 3 runde, treaba pute rau.

    Postarea de fata de la asta a plecat, de la constatarea ca, din nou, japonezii l-au tras fortat in sus pe Bonjasky. A, ca prin chichitele unui regulament niciodata prea clar Bonjasky poate fi scos lejer castigator, asta era evident de la inceput. Daca te chinui sa demonstrezi asta, inseamna ca lupti din rasputeri sa castigi o cursa in care alergi singur 😆

  41. question spune:

    O prima chestie. Treaba ar fi trebuit sa puta mult mai rau la alte decizii, mult mai grosolane.
    A doua treaba: ne aflam in fata clasicei situatii „nu stiu si habar nu am dar nu voi recunoaste”.
    Intrebarea mea era clara si fara „fineturi”: avand in vedere ca rolul judecatorului este mai ales sa dea decizii in meciuri stranse, nu in meciuri unde a luat cineva doua down-uri sau e batut de nu mai misca, si avand in vedere ca in raport cu aceasta sarcina subiectul „lovituri conectate clar” (cu precizarea: in forta, ca sa nu ajungem la karate semicontact sau box olimpic) este o problema de maxima importanta;
    Mai avand in vedere si ca nu esti „public” ci ziarist, deci e bine sa depasesti etapa „sunt si eu unul pentru care K-1 e doar un show pentru prosti cu intelegere sumara”

    …Hai sa dezbatem un topic simplu. Ti-a fost simplu pe baza unei reactii a publicului sa zici „Bonjaski e de kkt, priviti rusinea K-1”. Ti-a fost simplu, la minime obiectii, sa insiram aici cearsafuri de text. Nu inteleg de ce ar trebui sa fie greu sa examinezi macar 6 minute (primele doua reprize) de meci si sa zici „nene, eu consider ca loviturile conectate clar sunt…” si „eu consider ca un criteriu de a judeca „lovitura conectata clar si nu touch-contact” este…”
    Altfel, sugestia care transpare e sa lasam publicul sa dea decizii prin ovatii sau prin vot pe sms, e si lucrativa in draci chestia.

  42. question spune:

    Apropos. Daca in spatele atitudinii de „stiu eu bine ce spun” se afla de fapt „nu cunosc criteriile de a defini o lovitura drept aterizata clar, exceptand ca lovitura ar produce incapacitare grava”, atunci zi asa: nene, nu stiu, ma depaseste. Te poate respecta lumea mai mult pentru asta.

  43. optimvs spune:

    Crede-ma ca devine foarte comic felul in care te faci ca nu intelegi ce sustin eu(sper ca asta e totusi situatia) : ca n-are rost sa scapam din vedere magaria macro comisa la Final 16 2009 bibilind la niste argumente micro despre cum degetul mic al lui Bonjasky a atins carliontul 256 al lui Manhoef.

    Dar, ca sa-ti iau din mana si paiul de care te agati de parca ar fi vesta de salvare, poftim: lovitura care conecteaza clar trebuie sa atinga direct, fara a fi deflectata din blocaj, si cu suficienta forta o parte vitala a corpului oponentului, sau sa provoace damage evident la articulatii samd.

    Acum, ca am depasit momentul, hai sa trecem si peste „bibilit stil soborul shaolin vs vot prin SMS” si accepta odata ideea ca in meciul asta s-a intamplat o chestie care contravine flagrant ideii de show destinat publicului larg pe care e cladita structura K-1.

  44. optimvs spune:

    Iar apropo de „Treaba ar fi trebuit sa puta mult mai rau la alte decizii, mult mai grosolane.” iti atrag atentia ca pe mine ma scandalizeaza cazul Bonjasky pentru ca, de foarte multi ani, „balerina” este invariabil favorizata de arbitri/organizatori.

    Orice om care a facut la viata lui vreun sport de performanta stie ca, pe o perioada lunga, ai toate sansele sa fii si ajutat si defavorizat de arbitri, cu sau fara intentie. Cand insa cineva, aflat oricum la varf, este sustinut neconditionat de arbitraje/organizatori pe termen foarte lung, treaba incepe sa puta. Rau.

  45. question spune:

    Finally, dupa multe multe multe pertractari si „stiu eu ca stie toata lumea” am ajuns la niste criterii. Nu-s perfecte, dar sa zicem ca-s acceptabile. Urmeaza un ultim bolovan greu de incercare: le stii cumva si pe alea „de departajare”?

    >degetul mic al lui Bonjasky a atins carliontul 256 al lui Manhoef.>>

    Nope, uite cum e chestia. „Eu am facut review la runda cutare si am identificat x lovituri conectate clar de la cutare si y de la cutare”. Ca daca nu stau lucrurile asa, rezulta un text simplu: eu, pe baza audientei blogului meu si a prestantei personale, precum si pe baza unor huiduieli din sala, l-am declarat pe Bonjaski un rahat, o rusine si alte alea-alea dar nu m-am ostenit sa revad meciul.
    So then, o osteneala de examinat 3 minute de meci de 3 ori. R I in mod special are atat de putina actiune incat nici nu e o osteneala. Let’s see how you see.

  46. optimvs spune:

    „Nu-s perfecte, dar sa zicem ca-s acceptabile. ”

    Vai, mersi maestre, ce piatra mi-ai luat de pe suflet 😆

    Din pacate, desi ti-am facut pe plac asa, mai mult pentru a debloca discutia din coltul in care ii sapai o groapa cu tarnacopul, tu insisti in a te face ca nu pricepi fondul problemei: pur si simplu nu conteaza daca mie imi iese 10-9 pentru Manhoef in prima repriza si tie 10-10. Ideea de baza e ca, in conditii de lupta sensibil egala, departajabila doar prin despicarea firului in 4 (cum tot insisti tu sa facem 😆 ), cutuma/obiceiul pamantului din K-1 zice ca se da extra round. Simplu, clar, iar exemplele sunt la tot pasul, s-a dat E.R. si inca un E.R. pana si in gala asta, la plictiseala aia cumplita Teixeira – Jaideep. Cand arbitrii ar fi avut toate motivele sa se agate de singura lovitura mai de Doamne-ajuta a lui Teixeira scuteasca lumea de chinul de a privi doi luptatori care-si dadeau ocoale in ring sperand fiecare probabil ca-si scranteste celalalt piciorul de la calcat stramb, ca altceva n-avea ce sa se intample.
    De fapt, tu faci misto de boxul olimpic, dar ai vrea sa faci acum exact ce fac arbitrii de acolo, cand numara sau nu numara vreo jumatate de pumn ca sa le iasa socoteala.

  47. optimvs spune:

    Pe cuvant daca stiu ce sa fac, mi-e cumva mila de munca pe care ai depus-o cu numararea loviturilor la alea 3 comentarii pe care le ai in asteptare, ar fi cumva urat din partea mea sa le sterg.

    Pe de alta parte, ti-am explicat clar, ca la scoala generala, in comentariul de mai sus, de ce e irelevant sa incercam sa ne uitam ca pe o reluare vazuta pe youtube lovitura X pare moale, iar pe alta reluare, la fel de proasta calitativ, pare ca-i misca aluia putin capul.

    Raspunde intai logic la intrebarea „de ce nu s-a dat extra-round, cand asa se procedeaza traditional in K-1 la meciuri echilibrate? (dintre care unele chiar se pot atribui prin puncte mai clar decat asta) Si pe urma, in limita timpului disponibil, numaram si cornerele, pardon, loviturile, pardon, puricii din reluarile de pe youtube.

  48. question spune:

    Bah eu cred ca tu ai asa un wishful thinking ca nu intelegi. K-1 oricat ar dori una lume mai din topor, are niste criterii clare in pana mea, pana si o manarie se face tinand cont de niste explicatii. Aici situatia arata asa: daca te uiti la runda finala, maaarele Manhoef a fost sac de box, aproape n-a conectat nimic. In RII – pumni de protocol si in rest il toca Bonjaski la copane. Stiu, cand esti incins la cap de dorinta sa piarda cineva un meci, plus ca habar n-ai de reguli, meciul ala ajunge sa fie in loc de zi noapte. Dar, totusi… fa-ti o favoare. Numara loviturile. N-ar trebui sa fie greu.

    in comentariul de mai sus, de ce e irelevant sa incercam sa ne uitam ca pe o reluare vazuta pe youtube lovitura X pare moale, iar pe alta reluare, la fel de proasta calitativ, pare ca-i misca aluia putin capul.

    >>Raspunde intai logic la intrebarea “de ce nu s-a dat extra-round, cand asa se procedeaza traditional in K-1 la meciuri echilibrate? (dintre care unele chiar se pot atribui prin puncte mai clar decat asta) Si pe urma, in limita timpului disponibil, numaram si cornerele, pardon, loviturile, pardon, puricii din reluarile de pe youtube.>>>

    Eu ti-am raspuns perfect logic. Numara loviturile. Pe ce vrei sa-i dea omului tau extra-round ? Pe „asa a decis sala” ? Pe „mi se pare mie” ? 😀

  49. optimvs spune:

    Pentru cine a urmarit dialogul (daca i se poate spune asa 😆 ), faptul ca tu ma faci pe mine incins la cap cred ca-i cel mai comic dintre toate.

    Logica asta, bat-o vina, te dribleaza ca Maradona pe fundasii englezi, la faza cu driblingul pornit de la mijlocul terenului. Ce se intampla aici e ca si cum noi am negocia vanzarea unei parcele de padure, eu as spune „hai sa masuram suprafata” iar tu ai zice „lasa mosule, numaram intai copacii si pe urma mai vedem”.

    Treaba e clara, nu s-a dat extra round la un meci foarte echilibrat, desi cutuma K-1 e ca se da extra-round la orice aduce cat de cat a echilibru, ca sa se bucure platitorii. Coroboram asta cu nenumaratele avantaje pe care i le fac arbitrii/organizatorii lui Bonjasky in ultimii ani, si ajungem la „rusinea Bonjasky”. Dar tu nu si nu, vrei sa numeri neaparat copacii, asta desi acum vreo doua zile recunoscusesi cu jumatate de gura ca tu, daca erai acolo, dadeai extra-round :lol:.

  50. question spune:

    >>>desi cutuma K-1 e ca se da extra-round la orice aduce cat de cat a echilibru>>>

    With respect. Nu negociem nimic. Exista niste criterii, si criteriile alea spun asa: la coada meciului, daca erau cu adevarat eficiente loviturile la corp si la cap care se poate argumenta ca trebuiau sa-i aduca puncte lui Manhoef, atunci Bonjaski trebuia sa n-aiba suflu si/sau sa-si piarda ceva din coordonare. N-am inteles ce fel n-avea suflu Bonjaski dupa „eficientii” pumni ai lui Manhoef de vreme ce i-a ars lovituri cu tibia pe garda de l-a lipit pe corzi. N-am inteles nici in ce fel trebuiau punctati pumni pe garda sau stersi la figura de vreme ce Manhoef, cu ei cu tot, nu si-a putut opri adversarul sa escaladeze agresiunea. Si da, eu as fi dat extraround pentru ca aproape sigur Manhoef si-ar fi luat KO sau oricum punishment vizibil dincolo de indoiala, si tot ar fi existat proteste ca nu trebuia extra-round, ca a castigat meciul inainte, blaaa-blaaa.
    Exista situatii de extra-round si legitime si controversate in toata istoria K-1. Din pacate, meciul asta a dovedit o chestie – ca Bonjaski nu mai e chiar in forma, si inca una – ca Manhoef n-are ce cauta la grei, desi s-a straduit cu curaj. Afara de un pumn norocos, il tradeaza gabaritul prea mic si alonja inca mai mica fata de ce e nevoie. Bonjaski, cu toate favorurile imaginabile, daca trece de Zimmerman va avea cel mai probabil de-a face cu Schilt, si cu Schilt i s-a mai infundat de doua ori rasunator de rau. Next to which, Bonjaski e un baiat care stie sa joace in interiorul regulilor. N-au decat rivalii sa ia nota si sa-i faca probleme pe teritoriul asta. Bonjaski n-a fost niciodata de neinvins. S-a vazut cand i-a dat Leko neve-uri la primul meci, cand l-a trosnit Mirko cu un picior pe garda si era deja in la-la land etc. etc. Iar in privinta favorurilor, explica-mi si mie prin ce turnee de calificare au ajuns Manhoef si Hari in Japonia, ca nu e clar deloc.

  51. optimvs spune:

    Nu e vorba de nici o negociere, si nici de numarat copacii din padure, e vorba de puterea precedentului in stabilirea cutumei acceptate de comunitatea in discutie.

    De altfel, cand spui ca si tu dadeai extra-round, deja nu vad despre ce mai discutam. 😉

    P.S. La intrebarea retorica despre felul in care a ajuns Manhoef la final 16 te-ai cam facut de ras, parerea mea ;). Totusi isi castigase meciul in piramida de la Tokyo, faptul ca s-a accidentat nu e vina lui, mai degraba a fost norocul lui Ghita :D.
    Asa, daca acceptam ideea promovata in ultimii ani, ca si campionul en titre trebuie sa se califice, ne putem intreba cu spor ce cauta Bonjasky la final 16? :lol:. A, uitasem, l-a furat cu spume pe „vitamina”, candva, prin martie :lol:.

  52. question spune:

    Nope, uite cum e chestia. Pana la Karaev si Hari nici un sportiv nu ajungea nici in final 16 si cu atat mai putin in turneul final fara sa castige un turneu de 8. Sistemul era draconic. Prindeai un WGP (Las Vegas, Bercy, Olanda, Scandinavia, Oceania) si atunci eventual ajungeai in final 16. Alternativa erau galele de recalificare, unde finalistii sau cei cu prestatie buna erau primiti pentru o a doua sansa (turneul castigat de Ghita a fost un „repechage”) dar si acolo dadeai de obicei de nume mari. Le Banner a fost exceptia, prinzand un turneu relativ slab la Nagoya, castigat rapid cu 3 KO-uri. Daca nu erai considerat de prima linie, mergeai in turnee regionale (Budapesta pana acum doi ani era regional, Oktagon Milano idem, Cehia, uneori Rusia etc.) Castigai acolo 3 meciuri si obtineai : daca aveai prestatie buna – un superfight de calificare, dar de obicei tot cu un concurent dur; daca nu, atunci te bagau intr-un WGP si luai treaba de la capat. Gur a castigat bunaoara 4 turnee de 8 ca sa vada Japonia.
    Odata cu esecul experimentului Sapp, japonezii au inteles ca au facut o greseala supunand luptatori buni dar inca in crestere unor rigori care mai degraba le prapadeau cariera (au fost destule cazuri cand castigatorii de WGP se accidentau asa crunt incat degeaba mai erau castigatori). Ca urmare, Karaev a avut un prim favor, aparut in Final 16 „out of nowhere”. Lui Hari i s-a montat un meci cu Gary Turner, de care am povestit ca a fost o manarie crunta la arbitraj, a fost declarat castigator, si cu acest pasaport precar a sarit direct in Japonia. Ignorandu-se total lectia crunta data de Graham, Graham ramane out of Japan, Hari cand isi repara falca ramane inside Japan. Ok, Hari si-a luat revansa la Graham, dar omul a intrebat altceva: „am un scor 1-1 cu baiatul asta, eu nu meritam nici o sansa?” Urmatorul pas a fost ca unele vedete au avut bonusuri de promovare la sportivi scoliti de ei. Slowinski a intrat in circuitul mare pe „barba” lui Hoost, antrenorul lui de atunci. Hoost insa a facut o greseala, a acceptat meci cu Schilt, Slowinski a luat asa o papara ca s-a cam fracturat psihic. In mijlocul acestor favoruri din toate directiile, Bonjaski a castigat legitim si ok turneul WGP Olanda, a avut un meci de „intrare” in circuitul mare cand i-a dat un rasunator TKO lui Sefo, restul traiectoriei a fost cat se poate de legitim. Ce i se imputa lui Bonjaski: asa-zisa „infrangere” de catre Hari in 2007, un meci cand nici macar Hari n-a protestat la decizie, intrucat avea picioarele facute praf de lowkick la runda 3. Ca n-a binevoit, dupa foul-uri strigatoare la cer si pentru care regulile sunt clare, ca o fi fost lovit destul sau nu, sa reia un meci. Si ca vaaai l-a invins Manhoef, baiatul invins odata de Bonjaski exact la calificarea lui si a doua oara pus la podea rece anul trecut la Amsterdam. In contrapartida, Bonjaski s-a batut cu Leko si a pierdut, cu Mirko si a pierdut, cu Schilt si a luat doua mame de bataie (nici acum nu se intrevede altceva) si a fost „beneficiarul” a 2 ture de extra-round inutile cu Musashi dupa ce Musashi a avut un traseu „pavat” pana la meciul de finala. Despre ce merite are Manhoef nici nu e cazul sa discutam. Manhoef a dat chix cam cu toate numele mari si a reusit cate un upset ici si colo cand putea conecta o bomba. Hari pana una-alta n-a castigat nici un turneu, nici macar de samanta. I s-a fabricat un titlu „ad-hoc” la -100 kg, ca sa aiba japonezii un pretext sa-l salte, meciurile asa-zise de titlu au fost de mai mare rasul. Nu zice nimeni ca Hari nu se bate (si) ok cand il tin nervii, dar grijile lui ar trebui sa fie altele pentru ca Bonjaski nu e nici pe departe singurul ins care i-a facut probleme. Turneul actual s-a tras la sorti, nu exista nici o discutie fezabila de favorizarea cuiva, fiecare a avut dreptul sa aleaga ce-a considerat mai bine. Now let’s see. Daca Hari nu mai vine cu reteta de pana la Schilt, care il facea periculos dar previzibil, are toate sansele. Daca nu, o sa mai stea pana creste. E unul din cei mai tineri, si din segmentul lui de varsta e probabil cel mai bun. Ok, a avut destul noroc, si favoruri nu mai zic. Ciocul mai mic, interlopeala mai putina, munca mai multa. Leko si Mirko au fost scosi din circuit pe „asa vrem noi ca nu ne mai place mutra managerilor vostri” si n-a mai zis nimeni nimic…

  53. question spune:

    >>>totusi isi castigase meciul in piramida de la Tokyo, faptul ca s-a accidentat nu e vina lui, mai degraba a fost norocul lui Ghita>>>

    Si Ustinov castigase cu Wallis la Las Vegas si s-a taiat la tibie, si nu i s-a conces nici o umbra de favor, desi afara de Ignashov (ex-partener de antrenamente…) nu-l invinsese nimeni de ani de zile si neinvins a ramas pana azi, cand s-a acrit si s-a mutat la box pro for a better living. Si multi altii au castigat primul meci sau chiar primele doua si nimeni n-a zis „hai in Japonia like this, ca ne place fata ta”. Istoria cu „Manhoef putea castiga dar a avut Ghita noroc” e istoria oricarui turneu: daca n-ai noroc, nu treci. De asta urasc toti antrenorii, oricat de consacrati, formatul asta: iti paveaza sansa uneori orice altceva decat meritele proprii, desi, desigur, ca sa ajungi sus trebuie sa fii bun, extrem de bun. Manhoef, cu sansa sau nesansa cu tot, nu a castigat mai nimic important. Afara de faptul ca echipa lui (cu Hari cu tot) e manageriata si sustinuta de un promotor important pentru japonezi, Manhoef are un singur merit: e baiatul mic de stat care poate face cate un upset sonor. Asa. Si?

  54. question spune:

    Last:

    >>>a si campionul en titre trebuie sa se califice, ne putem intreba cu spor ce cauta Bonjasky la final 16?>>>

    Si campionul en titre trebuie sa sustina final 16, desi decizia asta s-a dat special contra lui Schilt si nu a fost re-enforced oficial, practic japonezii au lasat lucrurile in suspensie. Dintotdeauna, cei 8 din turneul final de anul trecut au liber direct in FE anul curent. Exceptia de anul acesta a fost Saki, care a fost in turneul final anul trecut, dar e accidentat si nu si-a putut disputa sansele in Final 16. Deci Bonjaski, ca oricare din cei 8 de anul trecut, avea toate motivele sa fie in F16.

  55. optimvs spune:

    Eu zic sa depasesti odata discutia despre primul meci Bonjasky – Hari 😆 . Nu stiu unde ai avut tu contre pe tema asta de-ai ramas asa marcat, dar eu n-am discutat subiectul asta si nici n-am de gand, pentru simplul motiv ca sunt altele mult mai clare de care a profitat Bonjasky.

    Ultima perla inaintea fazei cu Manhoef fiind meciul „castigat” la puncte contra lui „anabolic gorilla” Overeem, cand Bonjasky si-a luat down clar in prima repriza dar n-a fost numarat, ca de, el el Bonjasky ;).

    P.S. Mi se pare uluitor ca zici „asa, si?” apropo de un luptator care se poate bate de la egal la egal cu adversari tehnici si care-l depasesc in inaltime cu peste 20 de centimetri…

  56. question spune:

    Nope, uite cum e chestia. Punandu-ma in pantofii japonezilor uite ce rezulta: Lui Manhoef i s-au tolerat in meci foul-uri clare, adica body slam, cu o intentie clara: daca dai box la corp si nu esti eficient, dar ti se tolereaza sa-ti bufnesti adversarul cu trunchiul de podea, poti crea impresia ca e gas out din procedeele la corp, nu din foul. Arbitrul de fapt a inchis ochii la repetate slam-uri, clar cu intentie, cu un mesaj clar: Remy are reputatie ca acuza foul-uri, sa trecem peste cele care nu sunt extrem de clare. Manhoef a avut cu asta o jumatate de cec in alb, mai ales ca fazele astea au diminuat atacurile de picior pe care le primea. Cu asta cu tot, Manhoef devine ineficient defensiv in RII si incaseaza lovituri clare, mai ales lowkick, dupa care in RIII e pedepsit cu tot arsenalul si nu mai raspunde la lovituri. Singura speranta de a da draw e sa te cramponezi sa-i acorzi lui Manhoef prima repriza cu 10-9 si sa anulezi complet loviturile conectate de Bonjaski in RII incat RII sa iasa 10-10. Asta inseamna de fapt inca o concesie, pe langa tolerarea unor procedee clar interzise de reguli. Intrebarea fireasca fiind: sigur, japonezii au mai facut concesii mari unora, si lui Bonjaski vs. altii (ma mir ca nu a fost pomenit meciul cu Hoost, un meci intr-adevar foarte controversat intre toti judecatorii si cunoscatorii), si altora vs. Bonjaski (Musashi…). Intrebarea corecta era insa: ok, ii acordam lui Manhoef un bonus (sansa sa puncteze mascand faptul ca efectul provine din procedeu ilegal, nu din cel legal) si inca un bonus (ignoram ca nici cu astea cu tot nu a putut opri instalarea arsenalului lui Bonjaski). Asa. Si urmeaza: Manhoef intra in Final 8, si ce va face el acolo – simplu, iar isi ia omor cu rara exceptie ca mai prinde un croseu norocos. Pariul asta e prea subtire date fiind circumstantele. Daca omul se descurca ceva mai bine, poate. Daca nu, nu-i plange nimeni de mila.

  57. optimvs spune:

    Meciul cu Hoost nu l-am pomenit pentru ca, la batranete, Hoost nu-mi mai placea nici cat Bonjasky. Omul pur si simplu nu s-a retras la timp, si se tinea la un nivel inalt profitand in exclusivitate de marea lui experienta, care-i permitea sa practice un stil ultra-obstructionist. Dar da, ca parere cinstita, si acolo s-a furat pentru Bonjasky :D.

    In rest, fara sa vrei, ai definit foarte bine motivul pentru care Manhoef a fost furat in meciul cu Bonjasky: campionul en titre este in mod cert better business. Atat.

  58. question spune:

    Mai adauga si ca ai scris mare si lat in articol „Bonjaski n-a conectat nici o lovitura clara”. Ma tem ca, in ciuda incitarilor directe sa ma pronunt, nu e nevoie sa ma pronunt tocmai eu. E suficienta examinarea cat de cat in cunostinta de cauza a reluarii. Si da, campionul en titre e better business, e loc comun. Daca Manhoef avea „what it takes”, Remy nu e catusi de putin invincibil.
    @Hoost: meciul Bonjaski-Hoost a fost foarte strans, atat de strans incat alaturi de inca putine altele e in topul listei de arbitraje cu „nu se stie”. Meciul, spre creditul amandurora, a fost un recital tehnic de ambele parti atat de complicat incat e si la capitolul acesta dificil de inteles pana si pentru insideri cu experienta. Situatia insa a fost atat de urata incat Vos (antrenorul titular al lui Hoost), dupa meci, s-a dus la margine la meciul urmator, Bonjaski-Botha, si ii striga sudafricanului Botha ceva foarte jenant si pentru nu tocmai albul Hoost: „beat the tar out of the crow”. 😀
    Talentul special al lui Remy, care-l face detestabil de atata lume, se cheama asa: Remy are multe defecte genetice (unele putin cunoscute de public) si are si ceva accidentari (episodul Remy blocand lowkick de exemplu este rar, pentru ca are probleme inca din adolescenta, de la fotbal, cu una din tibii) DAR acelasi Remy e soiul care joaca la sange si la milimetru in interiorul regulilor. E ca un fotbalist obisnuit sa joace la offside, enerveaza pe toata lumea. Asta nu-i poate face insa nici meritele mai mici, si nu-l poate nici expune ca fiind subiect special de favoruri. Alaturi de manariile majore din K-1 baiatul asta e mic copil. O sa citez una pe care am tot citat-o si nimeni nu o ia in seama: Masato se bate cu Kyshenko, ia knockdown… si se trage de timp 16 secunde interminabile. Pai in my chicken (haha), asta e KO LEGITIM si fara vreo urma de dubiu de cand e sportul. Toaaaata lumea pusa pe scuze a zis domleee staaai ca s-a ridicat, ca s-a batut ca eroul, ca spiritul de samurai, ca frectii. C’mon. Era KO. Numaratoarea a fost deliberat intarziata si deliberat prelungita sub pretextul „verificarii tonusului” (cititi: pauza „bonus”) Si fara asta, Kyshenko conectase masiv tot meciul, se vede Masato schiopatand din prima repriza de la lowkick. Stai ca nu-i asa, ca a conectat si Masato pumni. Se vede ce fel de pumni la o reluare: conecteaza doi si de ranit ce era de ei Kyshenko ii sare imediat cu genunchiul in piept, nici nu mai e nimic de comentat. Masato e un singur exemplu, sunt si altele. Ca urmare, o fi Bonjaski mai in fata pe lista, dar titlul articolului e de departe prea dur. Bonjaski n-a castigat nici o finala de turneu (facuta si aia turneu de 4 in loc de 8 ) cu doua numaratori luate, ultima de KO. Ca urmare, rusinea maxima e ce se intampla cu aceste meciuri, unde de fapt se calca nu reguli „la mica discutie” ci tot sportul pe fata…

  59. optimvs spune:

    Cat de rau mi-a parut mie de Botha la meciul ala 😆 . Il snopise pe Bonjasky, dar s-a lasat purtat de val pe final si a luat downul ala din nimic, dupa care, evident, arbitrii si-au facut datoria si l-au vopsit pe Bonjasky castigator, de parca numai downurile se numara intr-un meci.

    Ideea e urmatoarea: articolul nu se intituleaza „Bonjasky, CEA MAI MARE rusine din K-1”, asa ca faptul ca se pot da exemple de alte rusini mai mari e pur si simplu irelevant. Oricum, repet, „rusinea Bonjasky” nu e formata dintr-un singur incident grav, ca ala cu numaratoarea, ci din zeci de incidente mai maruntele, intinse pe o luuunga perioada de timp. Aici e tot spilul.

  60. question spune:

    Bonjaski a marcat o schimbare efectiva de epoca in K-1. Daca privesti inainte de el, scena de linia 1 era facuta din Hoost, un om cu niste performante incredibile (mai ales ca toata cariera el a fost un bolnav cronic de piele, cu episoade atat de nasoale ale bolii incat a pierdut si cate un an intreg), plus (marea majoritate) niste knockouteri extrem de duri si marea majoritate si foarte masivi, sau deveniti foarte masivi (Aerts, Bernardo, Le Banner, Sefo, Hunt). In jurul lor erau niste tehnicieni foarte periculosi (Hug, Leko, Mirko) prin trucuri desi nu erau prin masivitate si cativa gatekeepers foarte puternici ( Filho, Greco, Abidi etc.). In scena asta situatia era foarte clar transata. Nu se cunosteau asa bine intre ei la inceput si de asta bataia escalada rapid la situatii de KO; ulterior, cand s-au mai cunoscut si adaptat, se ducea oricum la KO sau down sau meciuri ultra-dure pentru ca asa erau timpurile, experienta „ce se intampla cand ai 3 meciuri unul dupa altul” era redusa etc. Bonjaski si ce a urmat au marcat era tacticienilor unde confectia antrenorului e la fel de importanta ca sportivul insusi. Eu am urmarit ca tot omul secvente de antrenament cu Bonjaski si acolo se vede o chestie dificil de vazut: Manaart a acoperit cu mare grija si cu multa munca o gramada de defecte, cel mai vizibil fiind ca Bonjaski nu are explozie in brate din genetica, poate face orice cu oricine. El a venit cu confectia asta pe o scena cu veterani in declin si peste faptul ca K-1 a comis incredibila eroare cu bagat in circuit malaci atalent (Sapp e cel mai mic exemplu, nenorocirea maxima a fost ca au crezut ca poate face oricare ce a facut Sapp si au urmat Butterbean, Montanha Silva, Predator si altii din aceeasi faina). Ca urmare, el a fost favoritul la a specula decizii contra unor insi care de multe ori habar n-aveau ce e aia regulamentul. To his credit, vasta majoritate a deciziilor au fost legitim acordate. Bonjaski insa nu a reusit niciodata sa provoace adversarilor damage masiv din putine lovituri sau putine situatiit tactice, exceptiile confirma regula. Speculeaza orice aduce puncte in litera regulilor aplicata la sange si, evident, daca cineva protesteaza, omul poate raspunde senin „n-aveai decat sa nu ma lasi sa-mi fac treaba in orice fel te pricepeai asa incat sa fie mai clar ca ai invins tu”. Daca vrei un meci manarit „in earnest”, momentul cel mai nasol pentru Bonjaski a fost Predator. Predator e un nene din wrestling, cat o magazie si cu ceva talente derivate din studiul acrobatiilor de acolo (deloc usor de facut). Predator i-a facut un meci extrem de greu. Un ziarist, la afterparty, i-a zis „Remy, de fapt ai cam pierdut meciul asta”. „Stiu”, a zis Bonjaski cu ceva amaraciune. A fost momentul cel mai jos din cariera, si, fie din cauza racii ramasa intre ei, fie pentru ca are si dreptate tinand cont de evolutie, Manaart a comentat ca revenirea lui Bonjaski de dupa caderea asta s-a facut „cu frana de mana trasa” pentru ca Bonjaski e ultra-dificil de antrenat si succesorii lui Manaart evident n-au acelasi orizont de actiune. Cu toate astea, Bonjasku are si victorii clare si infrangeri clare care consacra si un mod in care castiga si unul in care pierde. Pentru situatia actuala cred ca ele conteaza mai mult, mai ales ca a atins pragul la care nimeni nu devine mai bun cu varsta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: