Desi, exact cum anticipam, Mighty Mo s-a prezentat la Bucuresti cu niste sunculite care l-au pus in imposibilitate de a-l vana pe Morosanu prin ring, samoanul ne-a aratat totusi cat mai avem pana la nivelul care sa ne permita sa intram in lumea buna a K-1. Practic, vreme de 3 reprize Morosanu n-a putut decat sa fuga (cu destul succes) din calea pumnilor ca nite ciocane aruncati de oponentul sau, si sa loveasca destul de dureros la piciorul din fata al acestuia. In schimb, fara a rupe gura targului, Mighty Mo a aratat ca am exagerat cand l-am considerat pensionar venit sa faca turism, administrandu-i lui Morosanu o corectie serioasa in runda a doua. Corectie care, desi nesoldata cu knowck-down, ar fi trebuit sa ajunga totusi pentru o victorie la puncte.
Evident insa, pentru ca gala a avut loc in Romania, asa ceva nu se putea intampla. In urletele de „Rusine, Rusine” ale publicului, care completau vociferarile lui Mighty Mo, arbitrii au dictat extra round, un extra round pe care mult mai tanarul si mult mai suplul Morosanu si l-a adjudecat destul de cinstit la puncte.
Sincer, judecand retroactiv, Irimia era mult mai castigat daca negocia cu Mighty Mo un meci de MMA cu Lungu. Ar fi fost probabil primul adversar pe masura lui Lungu, si l-ar fi scutit pe Morosanu de o experienta destul de penibila. Pentru ca a incerca sa aplici tactica folosita de Kaoklai in victoria contra lui Mighty Mo, fara a reusi lovitura de KO, inseamna doar a-ti da cu firma-n cap.
Personal asteptam mai mult de la Morosanu, dar este posibil ca si tracul primului meci in fata unui adversar cu nume intr-adevar greu sa fi contat enorm.
Adrian Niculae - 100% jurnalism 
Problema mai grava arata asa: „Morosanu a picat testul cu cei mai slabi knockouteri candva aflati in prima liga (Goodridge, Mo)”. Morosanu expune cu asta o slabiciune clara: oridecateori va da de cineva cu „castana” grea si care nu loveste in reluare, tabloul cu curajosul Morosanu sau se va incheia rau, sau va fi substituit cu ce-am vazut la gala. A nu stiu cata oara, Moro nu e de vina. Se putea pur si simplu proceda altfel.
A doua problema: cata vreme nu boxa ca la carte, dar ciudateniile lui erau naturale si eficiente, Morosanu era mult mai periculos. Acum Moro tinde sa vrea sa intre in „kickboxing textbook”. With respect, pana la momentul actual chestia asta nu-i face bine.
a declarat la happy hour ca antrenorul lui ia sugerat sa fie tactic. Chiar daca nu a facut meci bun a stiut ce trebuia sa faca.
Ca pana la urma, vb lui: ROMANIA VREA NUMAI BATAIE SI LUPTE
@Amarfei: aici chiar exagerezi aiurea, in nici un caz nu poate fi pus Mighty Mo pe acelasi plan cu Goodridge si nici bagat in categoria „cei mai slabi knockouteri”. Vorba aia, i-a dat o bataie frumoasa lui Bonjasky 😆
In rest, absolut de acord cu faptul ca tentativa lui Morosanu de a practica un kickboxing ca la carte ii face mai mult rau decat bine, cel putin deocamdata.
Apropo de faptul ca i-ar fi cerut antrenorul sa lupte prudent, nu aici e problema. Si eu, care nu-s antrenor, am scris acum cateva saptamani ca in prima repriza nici nu trebuie sa incerce altceva decat sa-l alerge pe Mo in jurul ringului. Nasol a fost ca Morosanu a facut asta vreme de trei reprize :lol:, si cu toate astea la un moment dat a incasat cateva bucati urate.
Mo a fost candva unde spui, insa accidentarile si faptul ca la varsta asta nu devine mai bun cu timpul l-au scos din prima linie. Tacticizarea meciului nu e o problema, si nici macar prelungirea lui la tatonari cata vreme mai faci si altceva. Moro insa are o deja o problema de imagine cu povestea asta si daca o ignora n-o sa o faca mai mica. Practic intr-un an de zile a avut doua meciuri terminate la KO cu niste insi necunoscuti si in rest meciuri rele, rau conduse, rau concepute. Discrepanta intre cati vectori de imagine i se ataseaza si ce contin ei si ce se intampla in ring e evidenta si oricat e de scuzat povestea fiecarui insucces din varii motive, nu-i face nici un bine. Si ramane valabil ce-am zis: examenul „trece sau nu de un KO guy” e deocamdata cu
„nu se stie”.
intr-adevar, mare diferenta intre morosanu care calca cu tractorul pozele adversarilor si morosanu care fuge pe miristea ringului ca sa nu incaseze vreo bucata de la mo. dar, in fond, stia el de ce fugea. in repriza a doua, mo era sa-l faca knock-out cu o lovitura care, daca nu ma insel, l-a lovit in… umar.
e clar ca trebuie sa-i faca spot a la ghita, cu postere scrise cu carioca, inimioare pe contur si urme de ruj pe hartie.
Eu nu l-as lua chiar asa la misto pe Morosanu, in fond nu stiu cati ar fi terminat pe picioare meciul cu Leko, daca incasau macar jumatate din cat a incasat el.
Bff, ai uitat cine i-a dat lui Leko nani recent. Stiu, stiu, nu mai e acelasi Leko, texte, sfaraieli. Dar lasand asta la o parte, parca mai era ceva. E ciudat sa fie pompate sute de minute de reclama in fundul unui luptator care de cam un an incoace arata in cazul cel mai fericit so and so. Oricare altul facea atatea chestii anapoda in LK era de mult out. Riscul e sa devina un one man show si acest one man sa nu faca fata intr-un fel sau altul.
Mai nou, oamenii au anuntat un meci Moro-Chalid. Chalid e oponentul lui Ghita in meci rezerva la K-1 Final GP. E clara strategia „haituirii” lui Ghita prin terti. Numai ca strategia asta risca sa nu iasa. Ghita poate aborda linistit niste adversari de care Moro nu se va atinge nici in vise. In plus, strategia razbunarii gen „ai plecat de la noi, aratam ca avem mai buni ca tine” e pur si simplu stupida. In loc sa arate ca au mai buni ca Ghita, arata ca i-a ofticat rau ca a plecat. 😀
Aia cu „e alt Leko” e o prostie. In schimb, e foarte adevarat ca Leko l-a luat foarte de sus pe Catinas (luptator tanar, fara palmares, venit sa lupte la Split cu favoritul gazdelor etc etc) si a fost taxat pentru asta. In timp ce meciul cu Morosanu l-a tratat foarte serios, banuiesc ca si prosteala cu papuselele a contribuit la asta 😆
In rest, observatia ta despre haituirea lui Ghita prin terti ar fi corecta, daca prin haituire intelegi mai degraba „antireclama” 😉
Dar e aberant sa sugerezi ca Ghita ar fi cu nspe clase peste Morosanu, chiar daca e un greu nativ. Intr-un meci intre cei doi, eu unul i-as da mai multe sanse lui Morosanu.
Man, Morosanu nu are nici macar o palida sansa, pentru ca ar trebui sa te intrebi „cu ce sa-i produca lui Ghita indiferent ce deranj inainte sa manance punishment masiv” si ai sa ai tabloul meciului. Ghita nu a fost invins niciodata de brawleri anarhici, e chiar ce-i convine sa faca cineva. Dar problema nu sta aici. Chestia e de orientarea promovarii si la ora asta se vad doua tendinte nasoale: Moro devine one man show si chiar si ce scapa pe alaturi de asta e rezumat mai mult sau mai putin la „sa-i depreciem cu orice se nimereste imaginea lui Ghita intr-un fel mai <>” De acord ca „bagat promovare de milioane de E in Ghita, cu care Ghita pleaca aiurea”, adaugat la „cand era in LK Ghita se tocmea la sange pe oponenti so and so cu exceptii care confirma regula” nu e ceva de natura sa-l fi facut simpatic pe Ghita. Dar cu tevatura asta se iroseste timp (read: expunere) care putea avea adrese mai viabile. A mai existat in LK o imensa iroseala de timp de promovare pe ideea mersului in K-1 si cand s-au trezit din febra nu mersese mai nimeni in K-1 si performantele de fapt scazusera. Caci din spate s-a vazut asa: oamenii mizau pe faptul ca apareau cu o promisiune in loc sa fie promovati pentru rezultate real time, sponsorii cotizau, ei n-au mai avut nici o incitare sa creasca in vreun fel. S-a produs o „scurtatura” inadmisibila pentru un mediu profesionist: promovare pentru ce-ar putea sa se intample. Pana si Iftimoaie, care era pe vremea aia pe val, s-a lasat pe tanjeala. Intr-o tara cu obiceiuri normale esti promovat pentru ce faci si eventual pentru un meci contractat cu acte in regula. K-1 a acceptat o exceptie (Sapp) scontand ca-l fac vector pentru ceva ce si-au dorit (cucerirea audientei in SUA), treaba n-a mers, si de la exceptia asta si-au torpilat si ei propria sandrama. As mai putea da exemple, dar cred ca am facut inteles ce voiam sa zic.
Eu zic ca ajunge un singur croseu de-ala din fundul gradinii 😆 . Repet, Ghita, cu toate ca are o alonja de greu adevarat si o tehnica la care Morosanu abia daca poate visa, mi se pare „moale”, fara zvac, chestie cae, de la un nivel in sus, conteaza enorm. E drept ca, daca sta inteligent la cutie si-l nenoroceste pe Morosanu cu lovituri de picior, meciul e jucat. Dar pentru asta ar trebui ca Morosanu sa intre in jocul lui.
Referitor la partea de promovare, am asa o impresie ca nu-i nevoie sa se straduiasca nimeni prea tare sa-i deprecieze imaginea lui Ghita, se descurca si singur foarte bine. 😆 Cred ca si daca o sa ma uit de zece ori la clipul ala de promovare cu care s-a dus in Coreea, o sa ma buseasca rasul de fiecare data.
In mod normal, daca vrea intr-adevar sa-i faca rau lui Ghita, Irimia ar trebui sa-l provoace public la un meci cu Catinas (care l-a batut pe Poturak, care l-a batut pe Ghita etc etc).
@Ghita „lent” eu zic sa te mai uiti pe la meciuri. Daca croseul ala era asa usor de prins, stay cool ca-l mai prindeau cativa. Dar povestea incepe sa fie alta. Asa cum Ghita a avut candva cecuri in alb pentru o simpla declaratie „ma duc in Japonia” (tinand cont ca au inceput in 2004, s-a dus, ce-i drept, dar a durat… cam mult) la ora asta exista tendinta clara de a-i da scuze lui Moro la orice, oricum, oricat e de nasol. Nimeni nu vede ceva din perspectiva sportiva, toata lumea se pricepe la tactica, totul e explicabil conform unei teorii intelepte sau alteia. In toata atmosfera asta, tocmai s-a dus dreq (cum s-a intamplat si cu Ghita pe vremea cand primea el cecuri in alb) un factor dur de motivatie din LK: pe vremuri, daca sfecleai un singur meci, trebuia sa fii atent tare ce faci cu urmatorul, ca jar mancai. Acum am si eu o intrebare simpla: de vreme ce testele tehnice n-au mers si meciurile arata de la „ucis victima facila” la „huo de la public si incercari penibile de spalat imaginea la Maruta”, are cineva intentia sa schimbe ceva? Ca asa cum merg lucrurile acum mai e un pic si o sa-l aduca pe Maruta sa se bata in locul lui Moro.
Eu zic c-am vazut destule meciuri ale lui Ghita, inclusiv unele terminate destul de prost in fata unor adversari nu foarte inspaimantatori. Dar, intr-adevar, nu asta e problema.
Din pacate n-am vazut emisiunea de la Maruta, ca nu ma uit la asa ceva.
Pai au elaborat o teorie care tine foarte rau, si anume ca dusmani ai lui Moro ar fi pus oameni in sala sa-l ia cu huo. Exista doua fisuri aici. Prima este ca in prima parte a meciului sala ii scanda numele lui Moro. Deci au fost niste dusmani foarte subtili, cu un plan foarte bine calculat lol. A doua chestie, mai simpla, e ca, daca dusmanii lui Moro au influenta cat sa convinga atata lume sa plateasca un bilet (eventual plus mersul la Arad, plus intorsul) numai ca sa dea cu huoo, ne-am ars. O sa-l cumpere pe Irimia cu LK cu tot cu banii jos. 😀
Gluma la o parte, chestia e aia de-o zisei. A mai fost o etapa de cecuri in alb in LK prin 2005-6, si tocmai reintram in ceva similar. Cu aceleasi scuze ca atunci – ca „reitingu” ca alea-alea.
Eu n-as elimina complet din calcul tampenia romanului dispus sa toace niste banuti ca sa-i faca bucata „dusmanului” 😆
Sigur, la prima vedere pare o teorie ridicola, dar daca stii ce faci, ajung 4-5 oameni bine imprastiati in sala, si un moment propice. Instinctul de turma functioneaza fara gres cand e vorba de dat cu huo la adapostul anonimatului. Nu trebuia decat un securist mai batran, care sa stie cum se fac de-astea 😆
Sa facem un experiment imaginativ. Sa presupunem ca cineva ar fi vrut sa provoace sala sa huiduie la Ghita, la Sora, la Catinas, la Ciobanu. O sa rezulte cu claritate o chestie: nu prea ies motive. Dar lumea care vorbeste asta n-a vazut ce-am vazut eu, au dat cu huoo spontan si motivul a fost simplu: meciul asta intr-o gala K-1 normala lua vreo 2-3 cartonase galbene de no-combat. Sa ne intelegem bine, n-am nici o problema subiectiva cu/contra lui Moro, din contra. Problema asta a fost creata de un orizont de asteptare care lui nu-i corespunde, timp in care Moro avea numeroase alte alternative de a face o treaba.
Daca o dam in scenarita sa zicem ca motive se gasesc. Problema ar trebui sa fie alta, si anume ca, intr-adevar, meciul a fost de huiduit.
meciul a fost prea slab. moro a fost huiduit pentru ca, in 3 reprize, nu cred ca a atins figura adversarului macar cu un pumn. a fost jenant. il lovea pe mo numai la picioare, sperand sa-l avarieze, pentru ca e gras, apoi fugea iepureste. vai mama lui. iar intr-un meci ghita-moro, ghita il spulbera in prima runda pe moro, fara nici un dubiu.
Cum l-a spulberat si Goodridge, nu? 😆
Goodridge e cu 12 ani mai batran decat Ghita! Dar ai dreptate: daca il duc pe moro la Ana Aslan, ii face knock-out pe toti mosuletii care se invart cu cadrul metalic prin curtea institutului. Fara discutie. Din prima runda.
Eu cred ca Moro poate mai mult si poate face lucruri mai bune in sport decat „meci impotmolit cu un adversar spre pensie dar care are 30 kg in plus la cantar”. Cred ca Moro a picat pe versantul prost al unei campanii de promovare „investitie minima, scandal maxim, rating garantat” care acum produce reactiile adverse inevitabile: campania a recrutat prin insusi felul cum a fost conceputa fani din categoria „ragaitor de bere”, fanii astia au un orizont de asteptare total anapoda fata de cine e Moro si ce poate. In loc sa fie tratata ca o imprejurare normala (recent publicul belgian a fluierat copios It’s Showtime pentru un incident idiot, o taietura care a intrerupt la numai 20 de secunde de gong meciul vedeta), in loc sa fie gandita situatia in termenii „Moro e deja cunoscut in Japonia, e un luptator care a dovedit potential”, treaba a ajuns „hai sa dam scuze credibile unui public construit sa nu inteleaga diferenta intre croseu si lowkick” si „daca nu ne serveste ca sa-l flocaim la mica razbunare pe Ghita, Moro e o investitie prea scumpa”. Sau ma rog, alte chestii de genu’.
Nu stiu cum sa-ti zic, tu ai vazut vreo campanie ca lumea facuta de Irimia si Media Pro? 😆
Competentele oamenilor lui Sarbu se termina la promovat abramburici, la genul de show facut de Vacanta mare samd. Iar Irimia am impresia ca pur si simplu nu dispune de fondurile necesare aducerii unor adversari de prima mana pentru luptatorii romani. Poate ca stie ce-ar fi de facut, dar n-are cu ce, si in mod cert nu de la falitul Sarbu o sa scoata fondurile necesare.
Nu poti contesta o chestie: ratingul productiilor merge. Asta mi s-a spus si mie pe toate vocile, culmea, de catre insideri altfel cu vederi sportive inca mai stricte decat ale mele, tocmai am „pe rol” o controversa d-asta cu un amic. Problema nu sunt fondurile, sau nu pe primul plan. Problemele deriva din doua chestii: in sporturi individuale exista o mare doza de imprevizibil si asta genereaza chiar si celor mai buni promotori crampe mentale si calcule atat de anapoda incat, in momente ulterioare de luciditate, ei insisi rad de asemenea prostii. Ailalta chestie e mai simpla – teoria veche „merge si asa”. Exista o doza destul de mare de inertie. Culcatul pe o parte permite un cumul de greseli care in mod normal n-ar trebui sa se intample. As simple as such. Exemplul meciului asta e ilustrativ. Pana si unii fani au tins sa zica „publicul n-a avut dreptate sa-l huiduie”. Asta suna ciudat rau pentru un show. Dar mie mi-au aparut semnale de alarma la o contorizare simplutza care-mi spune: nu e nici pe departe un incident izolat, se intampla de 5 gale incoace la cate un meci. Evident imi vin ironii in cap – prima fiind ca se investeste mult, inclusiv timp de promovare (adica bani) in cosmetizarea unor greseli, in loc sa nu fi fost facute pur si simplu.
Ce ma tem eu ca se intampla arata insa mai nuantat. Stim toti ce e aia conduita de esec. Cand insuccesele devin un fel de „cocomarla putin explicabila” ele in realitate pot fi al naibii de explicabile. Carter Williams a fost daramat uman de asa ceva – s-a vazut ridicat prea sus, prea repede. Ignashov de asemenea, Iggy macar si-a revenit partial. Necazul la noi e ca nu avem asa multi luptatori buni incat sa ne permitem sa mergem pe „principiile” (lipsa lor…) din tari mai bazate. Lasand la o parte orice resentimente personale, orice prejudecati pe care le-as putea avea, sper ca Moro sa nu sufere de boala asta. A facut multe chestii foarte de lauda, asa incat sa nu o merite.
Inteleg ca refuzi sa iei in calcul ipoteza huiduielilor provocate „artificial”? 😆
Yeah sure. Si la Goodridge tot asa. Eu nu inteleg de ce e asa greu de acceptat o idee „un meci bun nu poate fi luat cu huo”. Sa zicem ca au venit dusmanii lui Moro cu 12 autocare de huiduitori. Ce urma sa ia cu huo daca meciul era ok ? Cealalta intrebare, multa lume se comporta ca si cum meciul asta e pamantul sfant al Ardealului sau nush ce alta cauza nobila. Sa presupunem ca nu Moro si Mo ci doi luptatori romani sau doi straini ar fi avut aceeasi prestatie. Pariu ca toata lumea, de data aia fara exceptie ar fi iesit cu huoo, ce faceti, va bateti joc de noi, ce e fugareala asta. Iar ipoteza adusului de nene sa dea cu huo nu trebuie sa o accept eu sau nu. Daca mai vin multe meciuri d-astea sa vezi cata lume o sa inceapa s-o si laude, nu numai s-o accepte 😀
Apropos. Desi Ceausescu ne obisnuise cu autocritica, sau poate tocmai de aceea, exista inca o imensa crampa mentala la noi sa recunoasca cineva „ok, nene, a fost o greseala, am sfeclit-o”.
Mai, aici sunt doua lucruri diferite de discutat:
1. Daca meciul era de luat cu huo (macar pe alocuri)?
2. Daca au existat in sala oameni veniti strict cu scopul de a huidui :lol:?
La 1 amandoi am zis ca era pe ici pe colo, prin punctele esentiale 😆 , deci pana nu apar pe-aici rudele lui Morosanu treaba e lamurita.
La 2 eu zic ca nu-i exclus sa fi fost, dat fiind faptul ca in Romania tacaneala e mare, iar domeniul kickboxingului nu face deloc exceptie. Sigur, asta nu inseamna ca ipoteticii „aia” aveau ce face daca publicul urla de entuziasm la un super-meci. Dar genul asta de manevra prinde perfect la un meci/spectacol/whatever mediocru, la care publicul e usor nemultumit, dar nu cat sa faca urat. E, in stadiul asta, daca ai cativa „catalizatori” 😆 in sala, declansezi pe loc reactia in lant :lol:.
Intram in teoriile conspiratiei. In primul rand, sa procedam prin eliminare. Cine sa fie dusmanul ala de moarte al lui Moro care sa fi adus galerie, mai si platind, mai si asumandu-si riscul sa nu iasa meciul rau si sa se auda doar ei. Respect Gym? Moah, crede-ma, suntem tipi pragmatici. Daca am fi avut banii aia, i-am fi dat fighterului nostru si ne-ar fi durut in basca de Moro. Sora? Sora a venit cu Lungu si dintr-o intamplare, intrucat Lungu era racit, am stat cu grupul lor o gramada de timp, n-aveau oamenii nici o treaba. Ghita? Hhh. Ghita tocmai s-a scos cu o imagine buna, nu mai are treaba cu Local Kombat si believe me, Moro ia omor penal nu numai de la Ghita, la etapa asta e discutabil daca nu ia idem si de la Catinas si de la alti cativa grei. Interesul lui Ghita e sa-l lase sa mearga cat mai departe, pentru ca se va vedea ca acest „departe” nu e asa departe. Deci cine sa-l fi vrut sapat pe Moro? Poate Irimia, loool.
Stii, eu cred ca romanii, cand indoapa cu wishful thinking pe cineva care are merite, dar nu la nivelul supracompensarilor de frustrati idioti „geanta latrina” incep sa nu mai poata vedea ca lumea. Nu e primul meci nasol. Nu e al doilea. Face parte deja dintr-o regula. Nu e nici macar vina lui Moro. Face parte din regula ailalta: cand umfli omul prea rau il apuca raul de inaltime.
Pai ti-ai raspuns singur la intrebare 😆 . Nu trebuia sa aduca nimeni aplaudaci (sau ma rog, huiduiaci 😆 ) cu autobuzele. Ajungea ca o parte a celor care sunt oricum prezenti la asemenea gale sa fie intelesi intre ei. 😀
Ok, poate, dar in fond irelevant pentru problema de fond. Dupa mine asta arata asa: trebuie schimbat ceva sau nu. Si raspunsul e „sigur da”. Daca nu, riscul este sa nu mai trebuiasca sa aduca nimeni nici o galerie ostila, ca se vor constitui „ad hoc” 😀
Asta era clar oricum. E greu sa faci atmosfera negativa in sala daca meciul este excelent.
Atmosfera din jurul ultimelor gale m-a intristat dintr-un motiv. In prima parte a LK a trebuit depasita o crampa mentala (dupa mine sugerand atat prostie cat si lipsa de familiarizare cu sportul) care spunea „romanii n-au voie sa piarda cu straini”. Crampa asta a fost sinistra si un singur efect rau din numeroase a fost plafonarea meciurilor unor luptatori care s-a vazut ca n-ar fi trebuit sa aiba complexe. In orice caz, era o prostie, pentru ca nici cel mai tampit om care urmareste sport de lupta si nu pro-wrestling stie ca in sporturile astea sooner or later pierzi, exceptiile rarissime confirma regula. Dupa ce s-a vazut ca poti pierde si n-ai nici pe dracu si publicul te iubeste pentru cine esti daca esti luptator ca lumea (Atodiresei, Morosanu insusi) totul incepuse sa intre intr-un fagas ok. Si brusc, iar crampa. Culmea, la Moro. Si nu e singurul. Eu am fost backstage si am vazut inca mai explicita chestia asta, n-as zice teama, la nivelul la care ai peste 20 de meciuri nici un luptator nu e „fricos” (n-ar fi trecut nici de primele 10, cu adversari oricat de slabi), e vorba de un veritabil handicap mental autogenerat. Rezultatul de imagine e ca Moro, omul care zicea (si se executa ca atare) „mie nu mi-e frica de oameni de care alti grei nu vor sa se atinga” (ceea ce i-a cucerit un capital meritat de simpatie desi el ca performanta sportiva nu era vreun geniu) a ajuns omul pentru care se dau scuze complicate. Si am tendinta sa anticipez o chestie: publicul nu a fost construit sa auda complicatii. Nisa care-l aplauda a fost construita pe chestii simple, ca sa nu zic ca unele erau si vulgare. Nu cred ca poate suferi o mutatie spontana la „public de cunoscatori pe care-l iei cu zaharelul si-i explici din reguli”.
In plus, toata lumea sufera de mitul socialismului invincibil (ca eu cred ca de acolo a plecat). Nu e voie, nu e frumos, nu da bine la CV sa ai un moment nasol. Da de ce, dom’le. Zambidis cand s-a certat a doua oara cu antrenorul a avut un meci asa stupid condus cu Buakaw ca a zis el insusi „nene, am fost un prost” si s-a umilit destul de rau in fata antrenorului (el insusi un nene destul de orgolios) ca sa-l primeasca inapoi. Bonjaski dupa plecarea de la Manaart n-a mai fost Bonjaski dinainte, cu Ignashov insusi se stie. Ei bine, nu. La noi nu se poate admite ca „situatia de azi nu reflecta automat viitorul”. Nu se pot vedea lucrurile in perspectiva. Nimeni nu gandeste pe termen lung, important e sa transformam Calugareni (dupa care Mihai Viteazu, cu tot respectul, si-a parasit tronul) drept o maaaare victorie. LOL. Aproape nu mai e nimic de zis…
Mai, ti-am mai zis eu cu istoria asta… 😆
Calugareni a fost o victorie uriasa, soldata cu pierderi de ordinul a 15:1 pentru turci. Disproportia de forte fiind enorma, Sinan a putut totusi avansa si ocupa Bucurestiul si Targovistea, dar patania de la Calugareni l-a facut sa evite sa mai atace armata lui Mihai Viteazul de pe pozitii nefavorabile, chestie care, pana la urma, i-a fost fatala. Mihai a primit intariri din Transilvania si de la Habsburgi, dupa care i-a batut mar pe turci la Targoviste, Bucuresti si Giurgiu.
Asadar comparatia e total gresita, dar fondul problemei ramane: vopsirea in castigatori a luptatorilor romani batuti la puncte in galele LK.
Acu’ daca vrei sa ne certam pe definitii, hai. Depinde ce numim „batalia de la Calugareni”. Daca „batalie = strict confruntarea cu avangarda”, atunci romanii au castigat o victorie zdrobitoare si Sinan era intr-adevar sa-si piarda viata sau sa cada prizonier, fiind salvat, spune o cronica turca „de un veteran din Rumelia” (= fostele teritorii europene bizantine pana la frontiera cu actuala Bulgarie). Daca insa consideri ca „angajare cu avangarda” nu inseamna toata batalia (intrucat practic turcii au continuat pur si simplu inaintarea), atunci Calugareni devine „victorie de o zi soldata cu infrangere a doua zi”. Pana si prin uzantele Evului Mediu, se considera victorioasa armata care „pastra campul” iar pierderile erau raportate mai degraba la aspectul strategic decat la numere in sine.
Revenind la discutia initiala: sindromul e mai nou decat Calugareni si eu cred ca tine de epoca planurilor cincinale. Din asta romanii au dezvoltat un fel de conduita de negare care are o fraza scurta si tampita in subtext „nu vom recunoaste cu nici un chip ca suntem asa jegosi”. Inainte de interventia frazei asteia, romanii nici nu sunt „asa jegosi”. Devin imediat cand le intra fraza in cap. 🙂
Zau, nu te contrazice cu mine pe teme de istorie :D.
Teoria ca Mihai Viteazu ar fi luptat doar contra avangardei e una din cele mai aberante pe care le-am auzit vreodata. Daca ar fi adevarat ar insemna ca:
1. Sinan Pasa lupta in avangarda la venerabila varsta de 89 de ani 😆 😆 😆
2. Hasan Pasa, guvernatorul Rumeliei, comanda un flanc al avangardei 😆
3. Ienicerii, trupa de elita a turcilor, luptau in avangarda 😆
Realitatea e ca batalia de la Calugareni a INCEPUT cu respingerea avangardei otomane de catre Mihai Viteazul, a continuat cu un succes de moment al trupelor de elita turcesti, care i-au impins pe romani spre satul Calugareni, concomitent cu o dubla manevra de invaluire efectuata de cavalerie, si s-a sfarsit cu o victorie spectaculoasa a trupelor romane, conduse personal de Mihai Viteazu, care i-au aruncat pe ieniceri cu tot cu Sinan Pasa in Neajlov.
Faptul ca Mihai a parasit campul de lupta se explica prin faptul ca trupele sale erau prea putin numeroase pentru a putea profita de victorie si a pune pe fuga armata tuceasca. Dupa bataia mancata in prima zi, turcii intelesesera destul de bine topografia locului, stiau pe unde pot fi traversate mlastinile Neajlovului, si ar fi avut mari sanse sa castige o a doua batalie, daca aceasta ar fi avut loc tot la Calugareni.
Asta nu inseamna ca n-au mancat o bataie cumplita, bataie care a influentat decisiv mersul ulterior al campaniei.