Cutremur de 8,8 grade pe scala Richter în Chile

27 februarie 2010

 Un cutremur  estimat la 8.8 grade pe scala Richter, a zguduit coasta chiliană a Pacificului în urmă cu câteva minute. Cutremurul a făcut prăpăd în Santiago de Chile, unde centrul istoric zace în ruine, podurile suspendate s-au prăbuşit, iar pământul s-a căscat în câteva locuri, înghiţind maşini şi oameni.

 Riscul producerii unui tsunami de proporţii colosale este foarte mare, dată fiind amplitudinea mişcării seismice.


Zmărăndescu, vânat de clanul Becali?

25 februarie 2010

 O să încep acest articol cu declaraţiile făcute de Cătălin Zmărăndescu acum câteva săptămâni, la emisiunea lui Măruţă, referitor la situaţiile prin care a trecut după ce a executat ordinul lui Becali de a-i sechestra pe hoţii care furaseră maşina oierului. Din păcate, cum nu urmăresc nici emisiunea lui Măruţă de la ProTv şi nici pe cea a lui Mădălin Ionescu de la Antena 1, dispun doar de fragmentele care au fost postate pe net, dar care sunt, cred eu, destul de edificatoare.

 După ce a relatat cum a fost săltat cu mascaţii şi în ce situaţie financiară a ajuns, Cătălin Zmărăndescu a recunoscut, de faţă cu fetiţa lui, că ajunsese în pragul sinuciderii:

   Sincer, la momentul respectiv, după ce am aflat de aceste declaraţii şi am văzut imaginile, am crezut că e vorba de un publicity stunt tip „Cinderella Man” făcut de Eduard Irimia în cârdăşie cu MediaPro. Cum însă aveam unele dubii că Zmărăndescu ar marşa la aşa ceva, am preferat să mai aştept niţel înainte de a scrie, şi bine am făcut.

 Imediat ce a devenit evident că, reintrat în lumea sporturilor de contact, Cătălin Zmărăndescu e pe punctul de a-şi relansa cariera, au început să apară, prin diferite fiţuici de scandal, articole despre datoriile imense pe care fostul director al firmei Zmărăndescu VIP Security SRL le-ar avea către diferite persoane.  Invitat într-o altă emisiune a lui Măruţă, Zmărăndescu şi-a prezentat punctul de vedere, destul de coerent pe ansamblu, chiar dacă, uneori, nu părea să spună (tot) adevărul:

 Ce a urmat a fost însă uluitor: mai întâi la Măruţă şi apoi în emisiunea Acces Direct de la Antena 1, proprietarul canisei Kris, pe nume Cristian Vătau, afacerist despre ale cărui isprăvi puteţi citi pe larg aici,  a susţinut că Zmărăndescu datorează 3,5  milioane de euro, că s-ar fi imprumutat „de ici de colo” cu sume curpinse între câteva zeci şi câteva sute de mii de euro „pe bază de prietenie” şi că acum refuză să returneze banii.  Cu tot aspectul lui de babyface, Măruţă a avut puterea să-l întrebe pe Vătau de ce-i cere lui Zmărăndescu banii datoraţi de firma la care acesta nu era nici măcar administrator, darmite patron, primind un răspuns penibil-grotesc pe care vă las să-l apreciaţi la Citește restul acestei intrări »


Steaua Bucureşti, buboiul bolşevic de pe obrazul fotbalului românesc

24 februarie 2010
"Tatăl" Stelei, sinistrul agent sovietic Emil Bodnăraş

"Tatăl" Stelei, sinistrul agent sovietic Emil Bodnăraş

 

 Gazeta Sporturilor, publicaţie condusă de stelistul fanatic Tolontan, a deschis discuţia despre trecutul bolşevic el lui Dinamo Bucureşti. Demers care, zic eu în calitate de rapidist cu bunic printre membrii fondatori ai clubului,  ar fi fost corect doar dacă s-ar fi referit la TOATE cluburile mari înfiinţate de comunişti după 1947, nu doar la Dinamo. Cum era însă de aşteptat, articolele din GSP, pe care le puteţi citi aici, aici şi aici s-au referit numai la Dinamo, de parcă Steaua Bucureşti ar fi altceva decât produsul violului comis de Armata Roşie asupra României.

 Ca sa punem lucrurile în contextul mai larg al impactului bolşevismului asupra fotbalului românesc, se cuvine să ne ocupăm, aşadar, de înfiinţarea, prin repetate abuzuri, uneori comise cu pistolul pe masă, a clubului Steaua. De exemplu, printre suporterii care ţin cu Steaua „pentru că a luat Cupa Campionilor”, este ignorat cu desăvârşire episodul desfiinţării abuzive a clubului Casa Armatei Câmpulung Moldovenesc în 1953. Echipa, care funcţiona pe lângă liceul militar din localitate, a terminat sezonul 1952 pe locul 3 în Divizia A, iar în turul sezonului 1953 a bătut C.C.A.-ul (denumirea de atunci a Stelei) cu 2-1 şi s-a clasat pe locul 2 la jumătatea campionatului. Pauza de iarnă a fost însă definitivă pentru C.A. Câmpulung Moldovenesc: venit val vârtej la faţa locului, sinistrul Emil Bodnăraş, ministrul Apărării,  a plecat cu aproape tot lotul şi cu antrenorul Francisc Rónnay, pe care i-a dus direct la C.C.A. Apoi, pentru a muşamaliza acest scandalos abuz, l-a pus pe fratele său, Manole Bodnăraş, să scoată o hotărâre a Asociaţiei Republicane CCA  prin care, cu excepţia C.C.A. Bucureşti, toate formaţiile militare din ţară se desfiinţau. După câteva luni, preşedintele C.A. Câmpulung Moldovenesc murea, oficial de inimă rea. De notat că echipa din Câmpulung, deşi înfiinţată tot de comunişti, pornise cinstit din Liga a treia în 1948, câştigase play-off-ul de promovare în B în 1950 şi cîştigase divizia B în 1951 cu un avans de nouă puncte faţă de a doua clasată. 

 Nu trebuie însă uitat nici faptul că formarea clubului Steaua stă sub semnul unui abuz chiar mai grav decât în cazul lui Dinamo. În 1947 Emil Bodnăraş, pe atunci şeful principalului serviciu secret al ţării,  înfiinţa A.S.A Bucureşti, dar nu putea accepta ideea ca echipa lui s-o ia de jos, din liga a treia, cum ar fi fost normal. Aşa că, înainte de începutul campionatului, sinistrul membru al Politburo-ului sovietic  a desfiinţat, cu pistolul pe masă, la propriu, extrem de iubita Citește restul acestei intrări »


Băsescu a pierdut alegerile din PSD

22 februarie 2010

 Deşi a luat temeinic ţara în stăpânire după ce Geoană i-a oferit pe tavă al doilea mandat, prin vizita la Vântu, Traian Băsescu nu a reuşit să câştige alegerile din PSD. Şi asta nu pentru că n-ar fi încercat din răsputeri, dovada cea mai clară fiind şantajul cu probele obţinute de un serviciu secret, în urma căruia Cristian Diaconescu a fost silit să renunţe la candidatură în favoarea prostănacului.

 Numai că, de data asta, Băsescu n-avea cum să câştige: oricât de dezorganizaţi, şantajabili, corupţi şi avizi de putere ar fi pesediştii, adevărul elementar că Geoană a pierdut intenţionat nişte alegeri deja câştigate nu poate fi schimbat. Lucru care s-a tradus nu prin apariţia vreunei simpatii subite pentru „babyface” Ponta, ci prin refuzul de facto a peste jumatate dintre delegaţii de la congresul PSD de a-l realege pe prostănac a transforma partidul într-o anexa a PDL.

 Acestea fiind zise, e clar că Ponta, ginere de profesie, ca şi mentorul Citește restul acestei intrări »


Outsourcing your own job

17 februarie 2010

 The Onion strikes again. Enjoy 😆


Ghiţă vs Poturak şi Badr Hari vs Mourad Bouzidi, meciuri neinteresante pentru televiziunile româneşti

16 februarie 2010

 Ruşine maximă pentru televiziunile de sport (şi nu numai) din România: gala de kickboxing „It’s Showtime”  desfăşurată pe 13 februarie la Praga nu a avut parte de absolut nici o mediatizare, cu toate că fight cardul era  excelent, incluzându-i pe vicecampionul K-1 al ultimilor doi ani, Badr Hari, şi pe cel mai bun luptător român al momentului, Daniel Ghiţă.

 Practic, pentru a putea vedea meciurile, românii au trebuit să aştepte ca vreunul din telespectatorii din ţările unde gala a fost transmisă la TV să posteze înregistrările pe youtube. Şi asta doar din cauză că Daniel Ghiţă a ieşit de sub tutela lui Eduard Irimia şi nu mai luptă în Local Kombat, promoţia susţinută de grupul Media Pro, iar Antena 1 nu mai are bani să cumpere galele It’s Showtime, care anul trecut i-au adus totuşi o audienţă bună.

 Revenind la gala propriu-zisă, Daniel Ghiţă a reuşit cu greu să-şi ia revanşa în faţa lui Poturak, un adversar extrem de incomod şi pe care doar lipsa promovării l-a făcut să nu aibă un statut mai bun în circuit în momentul de faţă.  Din pacate, nu se prea poate spune că Ghiţă si-a confirmat statutul de luptător de final 16 K-1, meciul fiind unul de uzură, în care  românul şi-a arătat destul de clar limitele în privinţa loviturilor de braţe.

 Cum era de aşteptat, meciul dintre Badr Hari şi Mourad Bouzidi, în care marocanul şi-a pus în joc centura de campion „It’s Showtime” câştigată anul trecut în faţa lui Semmy Schilt, a avut o singură direcţie. Badr Hari şi-a dominat clar adversarul, a fost Citește restul acestei intrări »


Bond, indian Bond

15 februarie 2010

 V-aţi întrebat vreodată cum arată cel mai prost film de acţiune făcut vreodată? Nu, „Supravieţuitorul” lui Sergiu nu este nici măcar pe-aproape 😆 . Ca în orice domeniu, dacă vrei să găseşti ceva cu adevărat prost, trebuie să cauţi mult mai la est de România.

 Urmăriţi cu răbdare această secvenţă din filmul indian Alluda Mazaaka…!, produs nu prin 1960, cum s-ar putea crede din imagini, ci în 1995.

 Şocante sunt nu totala lipsă de credibilitate a scenelor de acţiune sau ridicolul desăvârşit al anumitor momente, ci mijloacele colosale de care a dispus regizorul pentru a produce această mizerie. Pe parcursul a cinci minute îşi rup gâtul vreo zece cai, sar în aer nşpe maşini, sunt distruse magazine etc etc. OK, vorbim de India, totul e mult mai ieftin, dar un cal capabil să alerge nu cred că-i gratis nici acolo.

 Aş fi foarte curios să ştiu cât a fost bugetul total al acestui film, pentru că, dacă în India se pot turna asemenea scene la un cost rezonabil, pare de neînţeles de ce se mai fac trucaje pe computer în loc să pui 100.000 de indieni să-şi dea live cu barda-n cap.


Zânul Cămătar – pentru că mereu ai loc de mai multe datorii

10 februarie 2010

 Ştiti reclama aia ineptă a băncii Transilvania, cu zânul cu bagheta de oţel inox? Ei bine, acum câteva luni, cineva a realizat o parodie absolut demenţială, care satirizează atât stupiditatea reclamei cât şi imbecilitatea românilor care-şi iau credite peste credite, fără a se gândi dacă le pot plăti. Că vorba aia, un calcul simplu care să-ţi arate costul real al creditului deja e rocket science.

 Enjoy 😆 : 

 Şi acum să detaliez un pic: nu, nu sunt comunist, nu cred că băncile sug sângele poporului 😆 .  Dar despre felul în care mentalitatea românească tip „ce, eu sunt mai prost ca vecinu’ ” a transformat o instituţie fundamentală a economiei capitaliste (banca comercială)  într-un soi de parazit al societăţii, într-un articol viitor.


Local Kombat Budapesta, sub semnul grotescului

7 februarie 2010

 Gala Local Kombat Budapesta, care se dorea a fi evenimentul numarul 1 al începutului de an în artele marţiale din centrul şi estul Europei s-a dovedit a fi, din păcate,  un circ grotesc. Combinaţia dintre alegerea dezastruoasă a adversarilor pentru Moroşanu şi Atodiresei, pe de o parte, şi scandalul pilelor bagate de Eduard Irimia în văzul camerelor de luat vederi, la finalul meciului dintre Mihai Barbu şi francezul Phillipe Salmon, pe de altă parte, a afectat serios imaginea unei promoţii care se află la doar un pas de consacrarea în lumea mare a K-1.

 Începând cu sfârşitul, trebuie spus că, în ciuda reacţiei cel puţin bizare a publicului de la Budapesta, care a huiduit decizia (probabil din cauză că dorea să vadă un extra-round), Mihai Barbu a pierdut foarte clar finala piramidei de patru în faţa lui Phillipe Salmon.  Extrem de agresiv şi de rapid, francezul a punctat clar, indiscutabil, în primele două runde, câteva din loviturile de braţ trimise exploziv în faţa lui Barbu punându-l în vădită dificultate pe român. Este foarte adevărat că, în dorinţa de a face spectacol, francezul a făcut risipă de energie, a abuzat de flying knee şi, firesc, a terminat benzina în runda a treia, care i-a revenit românului. Din păcate însă, Mihai Barbu n-a avut nici el resurse să se ducă tăvălug peste adversar pe finalul meciului, şi era perfect normal să piardă lupta cu  2-1 la runde, mai ales că în cea pe care o câştigase nu-şi trimisese adversarul la podea şi nici nu-l pusese în vădită dificultate.

 Cum însă câştigătorul meciului urma să intre pe tabloul unui turneu serios de L-1 Max, care se va desfăşura la Minsk, Eduard Irimia a simţit nevoia să iasă la rampă şi să încerce, cu camera pe el, să obţină un extra round. Au urmat vreo trei minute de parlamentări penibile la masa arbitrilor, dar organizatorul galei K-1 Max din Belarus, prezent la faţa locului, i-a explicat jenat lui Irimia că totuşi nu merge chiar aşa.

(runda a patra, la care se face referire în titlul clipului, nu e de kickbox, ci de negocieri la masa arbitrilor 😆 ) 

 Restul galei a fost şi mai penibil decât evenimentele de la sfârşitul finalei: Moroşanu a avut parte de un samoan cu picioare de sticlă, care, după trei lowkick-uri încasate, deja fusese numărat odată şi nu mai putea păşi prin ring. Mai mult, bietul Pu’u  s-a autoaccidentat încercând să plaseze la rândul său o lovitură similară, provocând finalul unui „meci” absolut hilar.

 Lucrurile n-au stat mult mai grozav nici cu meciul dintre Ionuţ Atodiresei şi ungurul Piskoti Gergo. Lupta ar fi fost una din seria „să vedem dacă poate mânca bătaie un colos cu două capete mai înalt decât Citește restul acestei intrări »


De ce nu e Avatar nominalizat la Oscar pentru „cel mai bun scenariu”

4 februarie 2010

   Daţi click pe imagine pentru full size. De aici.

 Cu alte cuvinte, filmul lui James Cameron e un fel de Pocahontas vopsit albastru pe faţă.


Cianurile de la Roşia Montană şi jigodiile de presă

3 februarie 2010

Oricât de ciudat ar părea,  firma Roşia Montană Gold Corporation a făcut, până una-alta, un mare bine României: dacă vrei să ştii care sunt ziariştii cu mercurial (nu neapărat lipit în frunte), nu trebuie decât să te uiţi cine sunt ăia care fie scriu în favoarea proiectului cianuristic care vrea sa ne uşureze de câteva sute de tone de aur şi să ne arunce câteva firmituri, fie au uitat subit că există acest super-subiect de presă.

Băsescu a comis recent un abuz înfiorător, declarând la OTV că proiectul Roşia Montană va fi discutat în CSAT, „cu expertiza pe masă”. Aţi văzut vreun editorial necruţător al CTP-ului pe această temă? Sau i-a lăsat pe alţii să scrie ceva în Gândul, măcar să se întrebe retoric ce treabă are Consiliul Suprem de Apărare a Ţării cu problemele ecologice grave ridicate de proiectul cu cianuri, sau cu distrugerea unui sit roman unic în Europa? Ete na, e mult mai interesant să-i dai în cap lui Mutu, cu ciuda ăluia care n-a avut suficient talent pentru a face performanţă în sport.

Iar dacă până acum nu ştiaţi ce-i uneşte pe CTP şi Ciutacu (poreclit, în virtutea bunelor relaţii, „băiatul ăla cu ochi umezi” chiar de fostul său şef de la Adevărul), ei bine aţi ghicit: dorinţa de a nu scrie despre  Roşia Montană. Nasoale subiectele astea de pe urma cărora poţi, Doamne-fereşte, să faci gaură în buzunarul trustului sau să ratezi şpaga de la Gabriel.

Înţeleg că pe criza asta banii din contractele de publicitate oferite cu nemiluita de RMGC le fac multora cu ochiul, dar banii vin şi se duc, în timp ce siturile romane ar trebui să rămână unde stau de 2000 de ani. Iar ideea camioanelor cu cianuri care ar trebui să facă naveta pe serpentinele de la Roşia Montană, în stil „Salariul Groazei”, ar trebui să le dea fiori tuturor celor care mai au un dram de conştiinţă. Gazetărească sau de oricare ar fi ea.