Zânul Cămătar – pentru că mereu ai loc de mai multe datorii

10 februarie 2010

 Ştiti reclama aia ineptă a băncii Transilvania, cu zânul cu bagheta de oţel inox? Ei bine, acum câteva luni, cineva a realizat o parodie absolut demenţială, care satirizează atât stupiditatea reclamei cât şi imbecilitatea românilor care-şi iau credite peste credite, fără a se gândi dacă le pot plăti. Că vorba aia, un calcul simplu care să-ţi arate costul real al creditului deja e rocket science.

 Enjoy 😆 : 

 Şi acum să detaliez un pic: nu, nu sunt comunist, nu cred că băncile sug sângele poporului 😆 .  Dar despre felul în care mentalitatea românească tip „ce, eu sunt mai prost ca vecinu’ ” a transformat o instituţie fundamentală a economiei capitaliste (banca comercială)  într-un soi de parazit al societăţii, într-un articol viitor.

Reclame

Local Kombat Budapesta, sub semnul grotescului

7 februarie 2010

 Gala Local Kombat Budapesta, care se dorea a fi evenimentul numarul 1 al începutului de an în artele marţiale din centrul şi estul Europei s-a dovedit a fi, din păcate,  un circ grotesc. Combinaţia dintre alegerea dezastruoasă a adversarilor pentru Moroşanu şi Atodiresei, pe de o parte, şi scandalul pilelor bagate de Eduard Irimia în văzul camerelor de luat vederi, la finalul meciului dintre Mihai Barbu şi francezul Phillipe Salmon, pe de altă parte, a afectat serios imaginea unei promoţii care se află la doar un pas de consacrarea în lumea mare a K-1.

 Începând cu sfârşitul, trebuie spus că, în ciuda reacţiei cel puţin bizare a publicului de la Budapesta, care a huiduit decizia (probabil din cauză că dorea să vadă un extra-round), Mihai Barbu a pierdut foarte clar finala piramidei de patru în faţa lui Phillipe Salmon.  Extrem de agresiv şi de rapid, francezul a punctat clar, indiscutabil, în primele două runde, câteva din loviturile de braţ trimise exploziv în faţa lui Barbu punându-l în vădită dificultate pe român. Este foarte adevărat că, în dorinţa de a face spectacol, francezul a făcut risipă de energie, a abuzat de flying knee şi, firesc, a terminat benzina în runda a treia, care i-a revenit românului. Din păcate însă, Mihai Barbu n-a avut nici el resurse să se ducă tăvălug peste adversar pe finalul meciului, şi era perfect normal să piardă lupta cu  2-1 la runde, mai ales că în cea pe care o câştigase nu-şi trimisese adversarul la podea şi nici nu-l pusese în vădită dificultate.

 Cum însă câştigătorul meciului urma să intre pe tabloul unui turneu serios de L-1 Max, care se va desfăşura la Minsk, Eduard Irimia a simţit nevoia să iasă la rampă şi să încerce, cu camera pe el, să obţină un extra round. Au urmat vreo trei minute de parlamentări penibile la masa arbitrilor, dar organizatorul galei K-1 Max din Belarus, prezent la faţa locului, i-a explicat jenat lui Irimia că totuşi nu merge chiar aşa.

(runda a patra, la care se face referire în titlul clipului, nu e de kickbox, ci de negocieri la masa arbitrilor 😆 ) 

 Restul galei a fost şi mai penibil decât evenimentele de la sfârşitul finalei: Moroşanu a avut parte de un samoan cu picioare de sticlă, care, după trei lowkick-uri încasate, deja fusese numărat odată şi nu mai putea păşi prin ring. Mai mult, bietul Pu’u  s-a autoaccidentat încercând să plaseze la rândul său o lovitură similară, provocând finalul unui „meci” absolut hilar.

 Lucrurile n-au stat mult mai grozav nici cu meciul dintre Ionuţ Atodiresei şi ungurul Piskoti Gergo. Lupta ar fi fost una din seria „să vedem dacă poate mânca bătaie un colos cu două capete mai înalt decât Citește restul acestei intrări »


De ce nu e Avatar nominalizat la Oscar pentru „cel mai bun scenariu”

4 februarie 2010

   Daţi click pe imagine pentru full size. De aici.

 Cu alte cuvinte, filmul lui James Cameron e un fel de Pocahontas vopsit albastru pe faţă.


Cianurile de la Roşia Montană şi jigodiile de presă

3 februarie 2010

Oricât de ciudat ar părea,  firma Roşia Montană Gold Corporation a făcut, până una-alta, un mare bine României: dacă vrei să ştii care sunt ziariştii cu mercurial (nu neapărat lipit în frunte), nu trebuie decât să te uiţi cine sunt ăia care fie scriu în favoarea proiectului cianuristic care vrea sa ne uşureze de câteva sute de tone de aur şi să ne arunce câteva firmituri, fie au uitat subit că există acest super-subiect de presă.

Băsescu a comis recent un abuz înfiorător, declarând la OTV că proiectul Roşia Montană va fi discutat în CSAT, „cu expertiza pe masă”. Aţi văzut vreun editorial necruţător al CTP-ului pe această temă? Sau i-a lăsat pe alţii să scrie ceva în Gândul, măcar să se întrebe retoric ce treabă are Consiliul Suprem de Apărare a Ţării cu problemele ecologice grave ridicate de proiectul cu cianuri, sau cu distrugerea unui sit roman unic în Europa? Ete na, e mult mai interesant să-i dai în cap lui Mutu, cu ciuda ăluia care n-a avut suficient talent pentru a face performanţă în sport.

Iar dacă până acum nu ştiaţi ce-i uneşte pe CTP şi Ciutacu (poreclit, în virtutea bunelor relaţii, „băiatul ăla cu ochi umezi” chiar de fostul său şef de la Adevărul), ei bine aţi ghicit: dorinţa de a nu scrie despre  Roşia Montană. Nasoale subiectele astea de pe urma cărora poţi, Doamne-fereşte, să faci gaură în buzunarul trustului sau să ratezi şpaga de la Gabriel.

Înţeleg că pe criza asta banii din contractele de publicitate oferite cu nemiluita de RMGC le fac multora cu ochiul, dar banii vin şi se duc, în timp ce siturile romane ar trebui să rămână unde stau de 2000 de ani. Iar ideea camioanelor cu cianuri care ar trebui să facă naveta pe serpentinele de la Roşia Montană, în stil „Salariul Groazei”, ar trebui să le dea fiori tuturor celor care mai au un dram de conştiinţă. Gazetărească sau de oricare ar fi ea.