Iftimoaie şi Zmărăndescu, victorii comice în gala Local Kombat de la Split

28 Martie 2010

Mi-e greu să înţeleg ce a gândit promotorul Eduard Irimia când a ales adversarii pentru Iftimoaie şi Zmărăndescu, dar un lucru este cert: rezultatul a fost unul comic-grotesc, cu „meciuri” de nici măcar o rundă şi victorii care, practic, nu valorează nimic. Lucru cu atât mai neplăcut cu cât cei doi sportivi români au dat impresia că sunt bine pregătiţi, capabili să ducă meciuri cu adversari care să-i „bage în priză” pentru super-fight-urile mult mai serioase din cadrul Grand Prix-ului K1- de la Bucureşti.

 Nu a fost însă nici pe departe cazul: Zmărăndescu s-a trezit în ring cu un bosniac care n-a dat impresia că are vreo legătură cu MMA-ul, fiind incapabil de vreo defensivă în faţa unei proiectări violente, care a decis practic meciul. Ajuns în control lateral, Cătălin i-a mai dat şi doi  pumni în ceafă bosniacului iar arbitrul a oprit lupta. A urmat un moment desprins practic din desenele animate, cu doctorul care, în loc să-i acorde îngrijiri medicale luptătorului care zăcea la podea, i-a dat o valiză în cap.  După care Cătălin Zmărăndescu a fost declarat învingător, spre nedumerirea celor care ştiu că în MMA loviturile în ceafă sunt, totuşi, interzise. Sigur, e posibil ca organizatorii să fi stabilit pentru această gală alte reguli decât cele folosite în UFC, caz în care poate n-ar fi stricat să le şi comunice comentatorilor. 

 Ionuţ Iftimoaie, revenit la o formă fizică decentă, a luptat cam o jumătate de rundă cu un adversar care avea nevoie disperată de sutien. Evident, meciul, dacă i se poate spune aşa, s-a încheiat rapid, după ce românul şi-a trimis oponentul de două ori la podea. N-am observat ca Iftimoaie să fi încasat vreo lovitură semnificativă în timpul scurt petrecut în ring şi, la fel ca şi în cazul lui Zmărăndescu, deplasarea la Split a fost cu desăvârşire inutilă din perspectiva pregătirii pentru GP-ul K-1 de la Bucureşti. Unde Iftimoaie va lupta contra lui Ray Sefo, sportiv ajuns la 39 de ani, dar cu o experienţă şi un palmares net superioare oricărui luptător român.

 De altfel nu numai aceste două meciuri au stat sub semnul penibilului: main eventul, lupta de MMA dintre Bob Sapp şi un oarecare austriac de care n-a auzit nimeni, a fost o şuşă cel puţin la fel de penibilă. Pufăind ca o locomotivă, colosul Sapp a încercat să-şi răpună adversarul (cu un cap mai mic decât el) printr-un procedeu inedit, ceva între fagocitoză şi sugrumare 😆 . Aflat într-o formă fizică deplorabilă, Sapp a fost salvat de faptul că adversarul nu i-a mai putut suporta greutatea, şi a fost declarat învingător, în huiduielile sălii.  Sincer, se pare că Irimia a nimerit-o renunţând la el pentru Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Coincidenţele istoriei?

26 Martie 2010

 100% adevărat:

 Anul 1981

1.. Printul Charles se căsătoreşte
2. F.C. Liverpool câstigă Cupa Campionilor Europeni
3. Un lunetist turc, Mehmet Ali Agca, posibil lucrând pentru KGB, încearcă să-l asasineze pe Papă, rănindu-l grav.

Anul 2005

1. Printul Charles se căsătoreşte a doua oară
2. F.C. Liverpool câstigă Champions League (fostă Cupa Campionilor Europeni )
3. Papa moare

Concluzie: dacă prinţul Charles se mai căsătoreşte încă o dată iar Liverpool ajunge iar în finala Champions League, ar fi bine să-l anunţe cineva pe Papă…


Cea mai tare reclamă bancară

24 Martie 2010

Ideea, pentru cei care nu inteleg engleza, este că banca HSBC, spre deosebire de alte bănci, reprezentate de englezul din reclamă, cunoaşte specificul local în toate zonele unde are sucursale. Iar exemplul dat este că, la chinezi, dacă goleşti farfuria înseamnă că-i baţi obrazul gazdei că a pus porţii mici, în vreme ce la englezi, dacă nu goleşti farfuria înseamnă că nu ţi-a plăcut mâncarea.

 Spotul mi se pare excepţional, mai ales dacă-l comparăm cu reclamele inepte ale băncilor de la noi.


Emil Boc – CV de securist

23 Martie 2010

Emil Boc purtand uniforma cu "hamuri" a Securitatii

 CV-ul oficial al lui Emil Boc, postat pe site-ul Guvernului României, nu cuprinde nici o dată de dinainte de 1989. Lucru aparent normal, dacă ne gândim că actualul premier e născut în 1966, avea 23 de ani la Revoluţie, şi a absolvit Facultatea de Istorie şi Filosofie din Cluj în 1991 (pe vremea lui Ceauşescu armata se făcea înainte de facultate). Cu alte cuvinte, un cititor neavizat ar putea crede, studiind mica biografie scoasă la vopsea de Emil Boc, că avem de-a face cu un om ridicat după 1990, nepătat sub regimul comunist.

 Cum însă aici, la porţile Orientului, secretele sunt foarte greu de păstrat, se ştie de multă vreme că, în facultate, micul carierist Emil Boc a deţinut funcţiile de vicepreşedinte şi preşedinte al Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti al Universităţii „Babeş-Bolyai”, respectiv al Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România, filiala Cluj între 1987 şi 1989. Şi, recent, s-a aflat un alt episod din trecutul actualului premier,  episod care explică pe deplin fulminanta ascensiune politică a lui Emil Boc în structurile Partidului Comunist: junele Boc si-a efectuat stagiul militar, din septembrie 1985 în iunie 1986, la o unitate a trupelor de Securitate – UM 0412, de la Feteşti, Ialomiţa. Din acea perioadă provine şi fotografia de mai sus, în care Boc poartă celebra uniformă „cu hamuri” a Securităţii.

 În acest moment, se cuvine a fi făcută o menţiune: trupele de securitate aveau Citește restul acestei intrări »


Mile Cărpenişan a scăpat de gloanţe şi a murit din cauza unui furuncul

22 Martie 2010

  Destin cumplit de nedrept pentru fostul reporter special al Antenei 1: la numai 34 de ani, Mile Cărpenişan a murit absurd, cu zile, din cauza unui banal furuncul. Omul care transmisese în direct din atâtea zone de conflict, uneori cu gloanţele şuierând pe la ureche, a decedat azi, după câteva zile de suferinţă, ca urmare a şocului septic şi a unui blocaj renal. Deşi a fost resuscitat de cinci ori în noaptea de duminică spre luni, Mile nu a mai putut face faţă infecţiei generalizate şi a încetat din viaţă astăzi, cu puţin timp în urmă.

 Ca o supremă ironie a sorţii, ultimul proiect al lui Mile Cărpenişan, derulat în urmă cu doar câteva săptămâni, a fost campania de strângere de fonduri pentru salvarea unui tânăr bolnav de leucemie, ocazie cu care şi-a scos la licitaţie chiar casca de corespondent de război pe care o purtase în Irak.

 Nu este momentul să scriu acum, sub imperiul emoţilor provocate de această moarte cumplită, dar cred că sfârşitul absurd al lui Mile Cărpeişan ar trebui să deschidă o dezbatere serioasă despre actuala stare a sistemului medical românesc. Sistem în care un om de 34 de ani moare din cauza unui furuncul…


Vântu în puşcărie şi Popa la Jakarta, SF-uri marca Băsescu?

18 Martie 2010

 Aţi remarcat cum imensa vâlvă provocată, chiar înaintea turului II al alegerilor prezidenţiale, de presupusa arestare a lui Nicolae Popa la Jakarta s-a stins subit după realegerea lui Băsescu, de parcă ar fi turnat cineva o găleată de apă rece într-un ceaun care a dat în clocot?  Aţi mai auzit ceva de extrădarea lui Popa, individ despre care Băsescu a spus hăhăind, în timpul dezbaterii cu prostănacul, că „pe mulţi va popi Popa ăsta”?

 Singura ştire despre Popa, dacă î se poate spune aşa, a fost fumigena aruncată de Dan Diaconescu, noul aliat al lui Băsescu, care a declarat că a plecat în Extremul Orient să facă un interviu cu Popa la Jakarta şi o anchetă la Singapore, cu diplomatul acuzat că a călcat doi localnici cu maşina. Asta se întâmpla prin februarie, acum suntem pe 18 martie şi nimeni n-a văzut interviul, nimeni nu suflă vreo vorbă despre ce mai face Popa pe la Jakarta, cum mai merge cu extrădarea, etc. Motiv pentru care ne putem întreba, pe deplin justificat: a fost măcar arestat Popa la Jakarta, sau totul n-a fost decât o fumigenă aruncată de oamenii lui Blaga din Citește restul acestei intrări »


De ce face Invictus săli goale în România?

16 Martie 2010

 Sâmbătă, de la ora 14.40, la The Light Cinema, subsemnatul şi soţia am fost singurii spectatori din sala în care rula cea mai recentă peliculă regizată de Clint Eastwood, Invictus. Nu am de gând să fac cronica acestui film superb, în care Morgan Freeman străluceşte în rolul unui Nelson Mandela ajuns, prin forţa împrejurărilor, salvatorul echipei de rugby a Africii de Sud, fost simbol al apartheidului. Ce simt acum nevoia sa discut este motivul pentru care duminică, în linii mari de la aceeaşi ora, în Hollywood Multiplex, o mizerie atroce ca „From Paris with love” umplea sala.

 După două decenii de tranziţie buimacă spre nicăieri, românii par a se fi transformat dintr-un popor într-o populaţie. Mai exact o populaţie imbecilizată de şocul trecerii subite de la comunismul paternalist în care fiecare avea asigurate un loc de muncă, o casă şamd la un capitalism primitiv în care omul valorează ceva doar atâta vreme cât îl poţi stoarce ca pe o lămâie. În plus, o populaţie lipsită de orice identitate, din cauză că valorile promovate de regimul naţional-comunist al lui Ceauşescu ajunseseră să fie respinse „la pachet”, judecând cu maţele nu cu mintea.

 Aşa se face că, după cei 20 de ani prezişi de Saul Bruckner (mai cunoscut sub numele de împrumut Silviu Brucan), în loc de filme cu Mircea cel Bătrân avem, la ore de maximă audienţă, atrocitatea ţigănească numită State de România, în loc de Citește restul acestei intrări »