Greva „pe bucăţi”, o armă ineficientă împotriva regimului Băsescu

31 mai 2010

 Sindicaliştii care îşi închipuie că vor zgâlţâi guvernul Boc, şi, implicit, regimul Băsescu, prin mici greve de o zi, făcute ici-colo, în sectorul bugetar, dau impresia unor copii care cred că pot să doboare avioane cu praştia.  Oamenii ăştia pur şi simplu nu înţeleg că regimul Băsescu nu reprezintă altceva decât mâna grea a Securităţii, care a ieşit din mormântul sinistrei Elena Ceauşescu pentru a înşfăca România.

 În aceste condiţii, greva pe bucăţele are cam aceleaşi sanse de izbândă ca şi revolta muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987, şi asta din acelaşi motiv: un regim anti-uman, al cărui singur scop este perpetuarea la putere, nu poate fi zgâţâit cu adevărat decât de mişcările care-l pot alunga prin forţă. Cu alte cuvinte, câtă vreme nu se atinge „masa critică” de grevişti, iar ţara nu riscă să fie pusă pe butuci, sau câtă vreme nu ies în stradă sute de mii de oameni dispuşi să-şi rişte libertatea pentru a alunga căpuşele din fruntea ţării, un individ ca Băsescu îşi va vedea calm de treabă, aplicând cu rânjetul pe buze politica lui „divide et impera” împotriva sindicatelor.

 Problema este cu atât mai gravă, cu cât regimul Băsescu pare complet incapabil de a se opri din furăciuni, măcar până ieşim din criza economică. În vreme ce bugetarilor şi pensionarilor li se cere să accepte veritabile „curbe de sacrificiu”, camarila pedelistă are în continuare Citește restul acestei intrări »


„Băiatul rău” Badr Hari se retrage temporar din competiţiile de kickboxing

30 mai 2010

 Vrând să le dea un răspuns pe măsură celor care s-au grăbit, după descalificarea de ieri seară, să afirme că marocanul e doar un „repetent” care nu înţelege ideea de sportivitate, Badr Hari a emis azi un comunicat de presă în care declară că se auto-exclude, pentru un interval de timp nedefinit, din competiţiile de kickboxing:

„În timpul meciului disputat împotriva lui Hesdy Gerges în Amsterdam Arena am făcut aceeaşi greşeală (ca şi în meciul cu Bonjasky din 2008 – nota mea)  pentru a doua oară în carieră.

 Din această cauză, am pierdut meciul pe care doream să-l câştig. Am ajuns la concluzia că ar fi mai bine pentru mine să iau o pauză. Nu ştiu pentru cât timp, pentru că vreau să lămuresc anumite lucruri cu mine însumi.

 Nu e nevoie să mă sancţioneze vreo organizaţie, fac asta chiar eu. Vreau să cer scuze publicului din Amsterdam Arena şi lui Hesdy Gerges pentru comportamentul meu necorespunzător.  Sper ca, după ce mă voi regăsi, să las publicul să savureze din nou prestaţiile mele în ring.”

 Desigur, pentru cine nu ştie dedesubturile circuitului It’s Showtime, comunicatul lui Badr Hari poate părea Citește restul acestei intrări »


Badr Hari, descalificat din nou!

29 mai 2010

 Badr Hari a repetat aproape la indigo „performanţa” din finala K-1 de acum doi ani, fiind descalificat în runda a doua pentru lovirea adversarului căzut la podea. Incidentul s-a produs în timpul meciului cu egipteanul Hesdy Gerges din cadrul galei It’s Showtime Amsterdam 29 mai 2010.

 Spre deosebire de precedentul incident, petrecut în finala K-1 2008, când un minuscul arbitru japonez rămăsese în spatele fazei iar Badr Hari i-a şters un picior unui Remy Bonjasky care a profitat imediat, câştigând un titlu K-1 plângând pe un scaun, de această dată marocanul nu are nici o scuză. „Bad Boy” Hari a început vijelios meciul şi a fost la un pas să-l termine pe Gerges în primele 15 secunde, dar egipteanul a reuşit să se protejeze suficient încât să depăşească momentul critic şi a reintrat în meci. Cu toate astea, Badr Hari se îndrepta lejer spre un meci câştigat la decizie  în momentul în care  Citește restul acestei intrări »


Daniel Ghiţă, bătut clar de Ashwin Balrak în gala It’s Showtime de la Amsterdam

29 mai 2010

 Din păcate, Daniel Ghiţă nu a reeditat şi în gala It’s Showtime de la Amsterdam meciurile bune făcute în ultimele luni cu Poturak, Kharitonov sau Schilt, pierzând clar (decizie unanimă a celor 5 arbitri) în faţa surinamezului Ashwin Balrak. Deşi avantajat clar atât de alonjă (1.94m faţă de 1.87m) cât şi de vârstă (29 faţă de 35 de ani), Daniel Citește restul acestei intrări »


It’s Showtime Amsterdam 29 mai, o gală cu Badr Hari şi Daniel Ghiţă care nu se televizează în România

29 mai 2010

citeşte pe aceeaşi temă:  Daniel Ghiţă, bătut clar de Ashwin Balrak în gala It’s Showtime de la Amsterdam

       Badr Hari, descalificat din nou!  

În această seară se desfăşoară la Amsterdam ArenA gala  de kickboxing It’s Showtime, eveniment la care participă câteva din starurile de primă mărime ale circuitului K-1. Desigur, pentru noi românii, cel mai important meci este cel pe care Daniel Ghiţă îl va susţine împotriva lui Ashwin Balrak, dar gala cuprinde multe alte lupte de mare interes, cum ar fi Badr Hari versus Hesdy Gerges sau Melvin Manhoef versus Gokhan Saki.

 Din păcate, aşa cum ne-am obişnuit în ultimul an, galele It’s Showtime sunt considerate prea scumpe de către televiziunile din România. După ce Antena 1 a înregistrat un enorm succes de public în 2009, difuzând gala în care Badr Hari l-a învins de o manieră categorică pe Semmy Schilt şi în care Daniel Ghiţă l-a terminat fără emoţii pe cehul Thomas Hron, ne-am fi aşteptat ca evenimentele din promoţia It’s Showtime să devină o prezenţă obişnuită pe micile ecrane de la noi. N-a fost să fie aşa, întrucât Simon Rutz nu dă drepturile TV chiar gratis, iar mogulimea românească are arici în buzunar.

 Desigur, pierzători în toată povestea asta suntem în primul rând noi, iubitorii kickboxingului din România.

 Aveţi mai jos fight cardul complet al galei It’s Showtime Amsterdam 29 mai 2010:

Badr Hari vs Hesdy Gerges

Artur Kyshenko vs Murat Direkçi

Yoshihiro Sato vs Pajonsuk

Cosmo Alexandre vs Nieky Holzken

Gago Drago vs Leroy Kaestner

William Diender vs Dzhabar Askerov

Daniel Ghiţă vs Citește restul acestei intrări »


Alexandru Amarfei, antrenorul-impostor de la Respect Gym

29 mai 2010

 Dacă citiţi diversele site-uri dedicate artelor marţiale în general şi kickboxingului în special, e imposibil să nu vă fi lovit de acest individ: un tuciuriu degrabă lătrător de înjurături, care postează cu nick-uri gen unicorn, şi care se repede să arunce din guşă tot soiul de inepţii, prezentate cu mare tupeu ca adevăruri supreme. În sprijinul afirmaţiilor sale, Alexandru Amarfei aduce o singură dovadă: că el e antrenor la Respect Gym .

 Dacă rezultatele clubului Respect Gym în competiţiile de kickboxing nu pot fi contestate, în schimb calitatea de antrenor a lui Alexandru Amarfei este contestată chiar vehement de către antrenorii adevăraţi. O mostră cât se poate de edificatoare găsim în comentariile de la acest articol, unde antrenorul cu acte în regulă al unui cunoscut club de arte marţiale îl pune pe Amarfei (care semnează cu nick-ul question) în faţa propriei imposturi. Aflăm de acolo că Alexandru Amarfei nu a făcut scoala de antrenori şi nici nu are licenţă de antrenor, lucru de altfel vizibil şi la galele Local Kombat, când este uşuit periodic de arbitrii din colţul ringului, unde se înghesuie la luptele sportivilor de la Respect Gym. De altfel,  după cum se poate vedea în discuţia respectivă, în ciuda vocalizelor pe care le face pe unde nimereşte, Amarfei nici măcar n-a încercat să nege acuzaţia că n-are licenţă. În plus, individul nu lucrează ca antrenor cu vreunul dintre sportivii de top de la Respect Gym, îndeplinind mai degrabă rolul unui cut-man.

 Sigur, ar fi existat posibilitatea ca Alexandru Amarfei, fără a fi antrenor de kickboxing, să se priceapă totuşi la acest sport. Nu este cazul, în comentariile de aici puteţi vedea în toată splendoarea Citește restul acestei intrări »


De ce nu mai luptă Daniel Ghiţă cu Hesdy Gerges în gala It’s Showtime Amsterdam

26 mai 2010

Vreme de câteva luni s-a ştiut că Daniel Ghiţă urma să lupte cu egipteanul Hesdy Gerges în marea gală „It’s Showtime” care se va desfăşura la Amsterdam pe 29 mai. Recent însă, s-a aflat că Hesdy Gerges va lupta cu supervedeta Badr Hari, în vreme ce Daniel Ghiţă va fi nevoit să se mulţumească cu Ashwin Balrak, învins de Gerges într-o gală „Amstersam vs Rotterdam” desfăşurată în februarie.

 Varianta pusă în circulaţie de staff-ul lui Daniel Ghiţă este că Hesdy Gerges s-a fi lamentat atât de tare că vrea un adversar de top, încât l-ar fi enervat pe Badr Hari. Marocanul, dornic şi să aibă la activ victorii asupra tuturor kickboxerilor cu pretenţii din zona maghrebiană, ar fi pus mâna pe telefon, l-ar fi sunat pe Gerges şi ar fi zis ceva de genul „Ce mă,  mârâi ca n-ai adversari pe măsura ta?  Atunci află că o să lupti cu mine. Ne vedem în ring, la Amsterdam. ”  Evident, promotorul circuitului It’s Showtime n-ar fi avut cum să-şi refuze principala vedetă, aşa că Daniel Ghiţă ar fi rămas să se lupte cu cine se nimereşte.

 Varianta care circulă de la zvoner la răspândac prin sălile bucureştene este că Citește restul acestei intrări »


„Panaceul universal” al lui Băsescu: minciuna

25 mai 2010

 Am rezistat în seara aceasta să urmăresc cumplita înşiruire de minciuni şi aberaţii a lui Băsescu până în momentul în care şeful statului, omul care ar trebui să mă reprezinte şi pe mine, a folosit cumplitul pleonasm „panaceu universal” (panaceu înseamnă, pentru cine nu ştie, medicament universal, aşadar panaceu universal = medicament universal universal… ) . Simpla idee că un asemenea ghiolban incult a ajuns în fruntea ţării minţindu-i cu neruşinare pe cei suficient de proşti ca să-l creadă m-a făcut să închid instantaneu televizorul şi să mă îndrept spre calculator.  Unde vreau să mai scriu un  lucru, pentru uzul fraierilor care l-au votat pe matroz pentru că „luptă cu mogulii”, „e anticomunist” şi „e de-al nostru”.

 Cu puţin timp înainte de a slobizi pe gură tâmpenia cu „panaceul universal”, matrozul a afirmat, cu subiect şi predicat, că alternativa la reducerea salariilor şi pensiilor ar fi fost fie mărirea TVA-ului şi a cotei unice, cum a cerut FMI,  fie un împrumut de 4 miliarde de euro pe piaţa internaţională. (omiţând evident varianta cu stoparea achiziţiilor publice făcute în beneficiul clientelei politice a PDL) După care, cu o nonşalanţă demnă de marii escroci ai istoriei, s-a uitat în camera de luat vederi şi Citește restul acestei intrări »



Iftimoaie – Ray Sefo, un meci care merită văzut

22 mai 2010

  citeşte pe aceeşi temă: Cătinaş, Ciobanu şi Iftimoaie au salvat onoarea românilor la K-1 WGP Bucureşti 2010

 Cei care au ratat gala K-1 World Grand Prix Bucureşti 2010 de aseară pot urmări aici excepţionalul meci dintre Ray Sefo şi Ionuţ Iftimoaie:

 Deşi depăşit din punct de vedere tehnic de Ray Sefo, şi aflat încă departe Citește restul acestei intrări »


Cătinaş, Ciobanu şi Iftimoaie au salvat onoarea românilor la K-1 WGP Bucureşti 2010

22 mai 2010

 Fight-cardul excelent cu care promotorul Eduard Irimia s-a prezentat de această dată în faţa publicului bucureştean s-a dovedit a fi prea mult pentru luptătorii români.  Gala K-1 World Grand Prix bucureşti 2010 a demonstrat, dacă mai era nevoie, că în condiţiile în care Daniel Ghiţă nu mai colaborează cu Irimia şi MediaPro, numai Raul Cătinaş şi, eventual, Ionuţ Iftimoaie pot face faţă unor luptători de prim rang la categoria grea.

 Evident, nu trebuie înţeles din asta că Sebastian Ciobanu n-ar fi un kickboxer excelent, dar ghinionul lui constă în faptul că nu poate face categoria de K-1 Max şi că este mult prea forţat „în sus” la categoria grea. Sebi a demonstrat în seara aceasta că are clasă, impunându-se prin K.O. în prima rundă atât în faţa cvasi-necunoscutului Daniil Sapljoshin cât şi faţa fostei glorii Mighty Mo. E drept că Mo se consumase serios în sferturile de finală ale piramidei de la Bucureşti în faţa lui Roman Kleibl, şi că, la cei 40 de ani ai săi, nu mai are de mult resurse pentru o piramidă de 3 meciuri, dar chiar şi aşa, K.O.-ul brutal pe care i l-a administrat Ciobanu în prima rundă nu poate fi pus doar pe seama oboselii.

 Din păcate însă, finala piramidei (al cărei câştigător se califică automat la final 16-ul de anul acesta) a demonstrat limitele fizice care fac imposibilă pentru Sebastian Ciobanu o carieră la vârful categoriei grele din K-1. Deşi a avut norocul să scape de Alexei Ignashov, care s-a accidentat în timpul semifinalei câştigate contra lui Freddy Kemayo, Sebi nu a avut cum să-i facă faţă nici măcar învinsului „Scorpionului Roşu”, pierzând prin T.K.O în runda a treia.  Poate că şi tactica a fost prost aleasă, poate că un meci tactic, defensiv, de uzură, dus spre extra-round şi apoi spre decizia favorabilă a arbitrilor lui Irimia i-ar fi adus titlul lui Ciobanu, dar în orice caz nu i-ar fi adus capacitatea de a se lupta de la egal la egal în ring cu un greu autentic de Final 16.

 La fel ca şi Ciobanu, Ionuţ Iftimoaie a făcut o impresie excelentă, deşi a trebuit să se recunoască până la urmă învins de mult mai experimentatul Ray Sefo. Depăşit tehnic de Citește restul acestei intrări »


Mihai Barbu – Philippe Salmon, revanşă câştigată prin hoţie

21 mai 2010

 Meciul de senzaţie pe care l-au oferit Philippe Salmon şi Mihai Barbu a fost stricat, previzibil de altfel, de hoţiile ridicole ale arbitrilor. În ciuda faptului că Salmon l-a pus la podea pe Barbu în runda a doua, că prima şi a treia repriză fuseseră destul de echilibrate, şi că francezul, mai scund şi mai uşor, ţinuse în permanenţă centrul ringului, avusese iniţiativa şi executase câteva lovituri extrem de spectaculoase,s-a decis că lupta are nevoie de un extra round. Care extra-round a fost dat românului Mihai Barbu, în ciuda faptului că tot francezul avusese iniţiativa, iar loviturile clare erau, în cel mai bun caz, împărţite.

 Personal n-am înţeles de ce, după incidentul de la finala piramidei de K-1 Max de la Budapesta, când a fost nevoie de intervenţia supervizorului K-1 Igor Iusko şi a lui Remy Bonjasky pentru ca arbitrii unguri, în cârdăşie cu Eduard Irimia, să nu-i fure victoria lui Salmon, francezul a acceptat să lupte în România.

 Penibilul arbitrajului a fost dublat de redicolul desăvârşit al comentatorilor ProTV . Sincer, nu recunosc vocile şi ProTV-ul nu se oboseşte să prezinte în scris numele comentatorilor, la începutul meciurilor, dar dacă este vorba de Tudor Mihăiţă, omul recidivează Citește restul acestei intrări »


Sandu Lungu, „victorie” penibilă cu americanul Jimmy Ambriz

21 mai 2010

 Meciul dintre Sandu Lungu şi Jimmy Ambriz promitea să fie o înfruntare dintre doi coloşi, dar a sfârşit prin a oferi publicului doar 10 minute de blues dansat la două burţi distanţă. Nu se poate spune că Sandu Lungu n-a încercat, dar pur şi simplu n-a putut să ducă la sol un adversar cu un fizic foarte asemănător, iar meciul s-a transformat într-o lungă îmbrăţişare într-unul din colţurile ringului. Americanul nici n-a prea stat la bătaie şi, folosindu-şi bine masa şi forţa fizică a blocat orice tentativă de proiectare a lui Lungu.

 Meciul se ducea spre un extra-round la fel de plictisitor ca şi primele două reprize, când, într-unul din clinch-urile interminabile, un deget al lui Sandu Lungu a scăpat în ochiul americanului.  Cu privirea împăienjenită, acesta a vrut să continue după câteva momente de întrerupere, dar medicul turneului a oprit definitv lupta, în huiduielile sporadice şi plictisite venite din sală.

 Cum am mai spus şi altă dată, e păcat că Citește restul acestei intrări »


Cătălin Zmărăndescu, nimicit de Valentijn Overeem în câteva secunde

21 mai 2010

politica, bat-o vina: Regimul antiuman Băsescu şi compromiterea politicilor economice de dreapta 

vezi aici senzaţionalul meci al lui Iftimoaie cu Ray Sefo: Iftimoaie – Ray Sefo, un meci care merită văzut

Aşteptatul meci dintre Cătălin Zmărăndescu şi mult mai titratul Valentijn Overeem (52 de meciuri în MMA, victorie la Randy Couture etc) a durat, din păcate, doar câteva secunde. Deşi se pregătise foarte bine din punct de vedere fizic, lipsa de experienţă a lui Cătălin Zmărăndescu la acest nivel s-a văzut imediat: la primul atac de braţe al olandezului, luptătorul român e eschivat mult prea jos, recepţionând un genunchi în plină figură şi fiind făcut K.O.

 Zmărăndescu a avut nevoie de masca de oxigen pentru a se putea ridica, şi abia se tinea pe picioare în momentul în care Overeem (fratele mai mare şi mai puţin dopat al lui Alistair „vitamină” Overeem)  a fost declarat câştigător.

 Din păcate meciul a arătat nivelul jalnic la care se află MMA-ul din România: Cătălin Zmărăndescu,  care a reuşit totuşi să se pregătească fizic pentru 3 runde a câte  5 minute, n-a rezistat nici măcar 30 de secunde în faţa unui luptător care a fost în top, dar se află acum într-un moment mai slab al carierei.

Adăugând în ecuaţie şi spectacolul penibil-grotesc de la Citește restul acestei intrări »


Răzvan Lucescu, noul Piţurcă

20 mai 2010

 Am dorit din tot sufletul plecarea lui Piţurcă de la cârma Naţionalei din trei motive: pentru că selecţia era făcută nu după valoarea şi forma de moment a jucătorilor, ci după fixurile antrenorului şi interesele clanului mafiot Becali, pentru că stilul defensiv-căcăcios imprimat echipei ne făcea să ne fie ruşine când câştigam şi ne umplea de penibil când pierdeam, şi pentru că un barbugiu care trişează prin cazinouri n-are ce căuta la cârma reprezentativei unei ţări.

 M-am bucurat cu prudenţă  când a fost numit Răzvan Lucescu, pentru că îl ştiam tot un antrenor prudent, defensiv, dar speram că barem vom avea o selecţie corect făcută şi un selecţioner cu care să nu ne fie ruşine să ieşim în lume. Din păcate, la nici un an de la numirea lui Lucescu junior, se poate spune fără prea mari riscuri de a greşi că am scăpat de „Satana” Piţurcă şi am dat de tacsu.

 Azi, Răzvan Lucescu a anunţat lotul pentru partidele amicale cu Ucraina, Macedonia şi Honduras, meciuri care, pentru România, vor ţine loc de Campionat Mondial:  

Portari: Bogdan Lobonţ (AS Roma), Costel Pantilimon (Poli Timişoara) şi Silviu Lung jr. (U Craiova) ;  Fundaşi: Vasile Maftei, George Galamaz (ambii Unirea Urziceni), Ovidiu Dănănae (U Craiova), Gabriel Tamaş (West Bromwich Albion), Dorin Goian (Palermo), Cristian Chivu (Internazionale Milano), Răzvan Raţ (Şahtior Doneţk) şi Laszlo Sepsi (Poli Timişoara); Mijlocaşi: Mihai Roman (FC Braşov), Mihai Răduţ (Internaţional Curtea de Argeş), Mirel Rădoi (Al-Hilal Saudi Club), George Florescu (FC Alania Vladikavkaz), Tiberiu Ghioane (Dinamo Kiev), Răzvan Cociş (Poli Timişoara), Cristian Tănase (Steaua) şi Ciprian Deac (CFR Cluj) ;Atacanţi: Daniel Niculae (AJ Auxerre), Andrei Cristea (Dinamo), Nicolae Dică (CFR Cluj), Marius Bilaşco (Unirea Urziceni) şi Ionuţ Mazilu (FC Arsenal Kiev) .

 Şi, din nefericire, avem parte de o selecţie care aminteşte de cele mai sinistre momente ale erei Piţurcă.  Sunt aduşi Bogdan Lobonţ, care în ultimul an n-a prins nici banca de rezerve la Roma, Florescu, care n-a jucat în viaţa lui la o echipă dintr-un campionat cât de cât bine cotat, eterna chiflă Cociş, Cristian Tănase, care abia mai prinde echipa la Steaua, Dică, mână moartă la Cluj şi Mazilu, eşuat pe la Arsena Kiev.

 În schimb, sunt lăsaţi acasă Radu Ştefan, titular meci de meci în apărarea lui Lazio şi dorit în Premier League, Ciprian Marica, jucător care Citește restul acestei intrări »