Scrisoarea nigeriană, varianta Burkina Faso

30 Iulie 2010

 Cred că aproape toată lumea ştie deja ce-ia aia o „scrisoare nigeriană”:  un mail prin care eşti înştiinţat că un funcţionar bancar sau guvernamental dintr-o ţară africană ştie de un cont inactiv burduşit cu milioane de dolari şi că are nevoie de ajutorul tău ca să transfere banii în Europa. De obicei, aceste mailuri sunt scrise într-o engleză destul de aproximativă, coerenţa logică e şi ea deficitară, iar IP-ul de la care a fost trimis mesajul nu se prea „pupă” cu conţinutul scrisorii.

 Azi dimineaţă însă am primit pe mail varianta upgradată a „scrisorii nigeriene”, made in Burkina Faso: un text scris într-o engleză cât de cât decentă, aparent logic (minus motivul pentru care fix eu sunt ales pentru un asemenea şmen 😆 ) şi provenit de la 

IP Location: Burkina Faso Burkina Faso Ouagadougou Onatel (office National Des Telecommunications Ptt)provider Local Registry

Vă las să vă delectaţi cu noua creaţie a escrocilor africani. Sincer, mă bate gândul să intru în joc şi să văd cât de decepţionaţi o să fie când o să le cer bani pentru o deplasare la Ouagadougou, înainte să apuce ei să-mi ceară  ceva bani pentru „cheltuielile inerente” 😆 :

„Greeting From Mr. Vicent Cliff,
I have picked-up the trust and courage to write you this letter with divine confidence that you are a reliable and honest person who will be capable for this important business transaction believing also that you will not let me down either now or in the future.

My name is Vicent Cliff a senior Auditing Officer with the AFRICAN DEVELOPMENT BANK in Burkina-Faso West Africa. There is an account opened in this bank in 1980 and since 1996 nobody has operated on this account again. I discovered that if I do not remit this money out urgently it would be forfeited to the government as dormant account.The owner of this account is Mr. Duckson Fritz, a foreigner, he was an ECOWAS CONTRACTOR who nationalised here in my country, a geologist by profession, and he died since 1996 in a plane crash. No other person knows about this account or anything concerning it, the account has no other beneficiary and my investigation proved to me as well that this company does not know anything about this account and the amount involved is (US$22.5million) Twenty Two Million Five Hundred Thousand United State Dollars.

I want to transfer this sum of Twenty Two Million Five Hundred Thousand United State Dollarss into a safe foreign account abroad. I am contacting you based on the fact that you are a foreigner because this money can only be approved for payment to a foreigner. I know that this proposal will come to you as a surprise as we don’t know ourselves before. However I got your contact from a trade consultant in South Africa, though Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Homeopatia pe înţelesul tuturor

30 Iulie 2010

 N-ar mai fi de adăugat decât faptul că nimeni n-a putut demonstra vreodată că tratamentele homeopatice au vreun alt rezultat decât Citește restul acestei intrări »


Ciutacu îl face de râs pe piticu

29 Iulie 2010

 Fază de un comic desăvârşit azi la Antena 3: în culmea spumelor despre „scandalul frunzuliţa”, Ciutacu scapă perla, spunând ceva de genul „m-au acuzat că sunt tonomat pe euro, OK, dar Piticu e un blogăr, nu poate fi acuzat că primeşte ordine de la mogulul cel rău”. (citatul e după ureche, o să încerc să fac rost de transcript).

 Acum, pentru cine nu ştie, piticu şi-a încasat în ultimii ani salariul de la Vântu (Realitatea), iar în felul ăsta Ciutacu n-a făcut decât să ofere PD-L-ului un excelent mijloc de contraatac, fără nici o legătură cu fondul problemei, de altfel. Acum portocalii pot să urle liniştiti despre felul în care Ciutacu încerca să ascundă faptul că piticu lucrează la Vântu, evitând discuţia neplăcută despre frunzuliţa de 250 de euro.

 Am mai scris despre faptul că spumele anti-Băsescu de la Antena 3 nu fac decât să-i ofere matrozului Citește restul acestei intrări »


Zoso, adevărata faţă a lui Orlando Nicoară

28 Iulie 2010

Ştiţi ce este Zoso.ro: un site botezat fraudulos blog, unde, printre mii de ştirici copiate şi spam cât cuprinde (vezi postările de două rânduri care au în titlu chestii gen Sexy Brăileanca sau Simona Sensual) , un fost sclavete de la Mediafax face clăbuci la gură, de obicei la adresa rivalilor trustului Media Pro.

Ştiţi şi cine este Orlando Nicoară: un ins aparent respectabil, şeful fostei Media Pro Interactiv (MPI), în prezent botezată Apropo Media. Omul controlează o bună parte din piaţa de publicitate online din România şi, implicit, este „iertat” cam de toţi blogării cu gură mare, spinare flexibilă şi buzunare goale, în speranţa că, poate-poate, se vor lipi şi ei vreodată de ceva parale.

Puţini ştiu însă că Zoso.ro execută comenzile lui Orlando Nicoară, că mai toate dejecţiile aruncate de amărătul Vali Petcu sunt comandate de prosperul şef al Apropo Media (exceptând, desigur, clăbucii rezultaţi din multele complexe care îl macină pe bietul Petcu). De fapt, cam ăsta este deal-ul celor doi: Nicoară a pus la bătaie maşina de făcut trafic a MPI(ulterior Apropo) şi îi aruncă lui Petcu ceva firmituri de publicitate, cât să-şi poată duce zilele, iar acesta execută comenzile de porcăire, cu satisfacţia că are la dispoziţie un vehicul media pentru exhibarea propriilor frustrări.

Primul care a scris pe larg despre această poveste murdară este, din câte ştiu eu, Mihai Seceleanu, de la InternetCorp. Se compară detaliat, în postarea respectivă, numărul imens al atacurilor furibunde lansate de pe zoso.ro contra rivalilor MediaPro, cu cele câteva mângâieri penibile pe creştet adresate, de complezenţă, diverselor produse ale trustului patronat de Adrian Sârbu. Replica dată de  Orlando Nicoară pe blogul propriu a fost penibilă, din ciclul „Leana la proces”:

 „Analizand presupunerea 1, in momentul in care i-as cere sa scrie despre ceva sau cineva ar trebui sa existe o dovada, nu? Adica luati toate mijloacele de comunicare de mai sus, analizati-le si veti vedea ca fiecare din ele e purtator de dovada (emailul ramane, telefonul poate fi inregistrat – si nu ma refer la prietenii care ne asculta, pentru messenger exista history, porumbelul se poate rataci, poate pierde biletul, poate fi vanat, posta tradionala inseamna hartie scrisa, un mesager inseamna o a treia persoana care ar stii despre ce fac eu cu zoso). Cu alte cuvinte nu prea am cum sa fac asta fara sa existe o dovada. „

 Pe scurt, după logica asta, dacă nu ai factura detaliată a telefonului de la care Orlando Nicoară a vorbit cu Vali Petcu, sau n-ai pus mâna (ilegal, că altfel cum?) pe logul de messenger, înseamnă că relaţia şef-subordonat dintre cei doi nu există. După care urma perla de coerenţă mentală:

Multi dintre cei atacati de zoso sunt mult mai potenti financiar decat mine (asta e viata), pentru ei ar fi extrem de usor sa ofere mai mult pt ca zoso sa “schimbe” armele taberele. Multi dintre ei ar putea plati foarte bine pentru a-l avea pe zoso de partea lor, iar ca bonus sa primeasca o dovada din cele discutate mai sus (”uite, aveam dreptate, Orlando l-a pus pe zoso sa scrie despre asta, iata dovada“). ”

Scenariul având însă o mare bubă: valoarea de piaţă a numitului Vali Petcu fiind fix zero, nimeni n-avea ce să-i ofere.  Nu sunt mulţi cei interesaţi să pună un sclavete să înjure pe toată lumea, de pe un site al cărui trafic este Citește restul acestei intrări »


„Popa la Jakarta”- telenovela lui Băsescu

22 Iulie 2010

 Mai ţineţi minte cum hăhăia Băsescu în timpul dezbaterii cu prostănacul, spunând către camerele de luat vederi că „pe mulţi o să popească Popa ăsta”? Ei bine, au trecut vreo 8 luni şi nici vorbă ca Nicolae Popa, acolitul lui Sorin Ovidiu Vântu în afacerea „Gelsor”, să ajungă în România pentru a le povesti procurorilor cine l-a ajutat să stea ascuns la Jakarta atâţia ani. Mai mult decât atât, în mass media românească s-a aşternut tăcerea totală în legătură cu acest subiect: nimeni nu scrie un rând despre acest caz, al cărui impact a fost decisiv pentru câştigarea alegerilor şi care se vădeşte a fi, pe zi ce trece, doar o fumigenă aruncată de Băsescu în ochii românilor suficient de tâmpiţi pentru a pune botul la un demagogic mesaj anti-moguli.

 Pentru că, până la urmă, cazul Popa este exact proba supremă că tot circul cu mogulii nu este altceva decât praf în ochii idioţilor: dacă Băsescu ar fi dorit într-adevăr să „popească” un mogul, şi să ofere românilor, în vreme de criză, măcar un „cap” înfipt în ţeapa DNA-ului, era foarte simplu ca, în aceste opt luni, Sorin Ovidiu Vântu să înfunde puşcăria. Nu trebuia decât ca Nicolae Popa să fie extrădat în România şi să i se ofere un „deal” suficient de bun pentru a-şi da în gât patronul. Nu era nevoie, după cum se explică foarte clar în acest articol publicat pe 13 aprilie în Indonezia, decât ca preşedintele României să Citește restul acestei intrări »


Uruguay versus România: ce au ei şi n-avem noi?

14 Iulie 2010

Să începem cu comparaţia fotbalistică: Uruguay are două titluri mondiale şi un total de  patru semifinale jucate, România consideră ca „generaţie de aur” un grup de jucători a căror maximă performanţă a fost un sfert de finală la CM 1994. Unul dintre titlurile Uruguayului a fost câştigat pe Maracana, într-un meci decisiv în care brazilienii, gazdele turneului, aveau nevoie de un egal, şi în care uruguayenii au întors rezultatul în mod aproape neverosimil, de la 1-0 la 1-2, în faţa a 200.000 de spectatori înmărmuriţi. Noi ne lăudăm că am fi jucat o semifinală cu Brazilia dacă nu pierdeam la penalty-uri în faţa unei Suedii modeste dar dârze.

 Sau, revenind la evenimente mai recente, constatăm că Uruguay tocmai a disputat finala mică a CM 2010, iar Diego Forlan a fost desemnat jucătorul turneului. Noi nu ne-am mai calificat la un CM din 1998, când am fost eliminaţi în optimi, după un meci în care croaţii au ratat de vreo 5 ori singuri cu Stelea.

  Evident, sunt destui „jurnalişti sportivi” de două parale care zic chestii gen „Când Uruguay a luat titlurile sale mondiale portarul purta bască iar mingea avea şireturi”. Idioată modalitate de a încerca să depreciezi o performanţă, cu atât mai mult cu cât, la CM 1930, Regatul României a fost unul din puţinele statele europene care se puteau lăuda că şi-au trimis reprezentativa peste ocean.  Din păcate, încă de pe vremea aia ne cam mulţumeam cu participarea, şi ne-am luat adio de la primul CM după un sec 4-0 încasat de la uruguayeni, care aveau de altfel să şi câştige trofeul.

 Acestea fiind performanţele din fotbal, nu putem decât să ne uităm la cele două ţări şi să ne întrebăm ce anume ne lipseşte? România are 22 de milioane de locuitori, Uruguay doar 3.5 milioane, stăm mai bine şi ca suprafaţă, să fie loc de terenuri, şi ca resurse, PIB-ul pe cap de locuitor este practic egal (12700 ei 11500 noi), am avut şi unii şi alţii dictaturi sinistre care au tras înapoi cele două ţări. Evident, răspunsul nu stă şi nu poate sta în dezvoltarea economică, baza materială şamd, iar ca bază de selecţie Citește restul acestei intrări »


Papagalul Mani, mai tare decât caracatiţa Paul :))

5 Iulie 2010

 

papagalul Mani "prezice" semifinalistele CM2010

papagalul Mani "prezice" semifinalistele CM2010

 Amatorii de oracole din regnul animal au de făcut o alegerea grea între Paul, celebra caracatiţă din Oberhausen, şi Mani, papagalul din Singapore. Dacă Paul a „prezis” corect până acum doar rezultatele Germaniei , având un rezultat de 5 din 5 (deşi pentru meciurile din grupă există doar fotografii, iar pentru partida cu Serbia nu se ştie prea exact dacă poza a fost făcută înainte sau după meci), papagalul Mani se poate lăuda cu „prezicerea” corectă a tuturor celor 4 semifinaliste

 Mai mult, în vreme ce caracatiţa Paul încă n-a „prezis” nimic cu privire la rezultatul semifinalelor, Mani deja ştie cu precizie că Spania şi Uruguay îşi vor disputa ultimul act al competiţiei, iar Spania va triumfa şa World Cup 2010.

  Dupa ce, intrigat de subita popularitate a lui Paul the octopus,am studiat un pic problema, cred că tărăşenia cu caracatiţa „ghicitoare” din Oberhausen este doar o găselniţă a nemţilor, pentru a sustine moralul echipei naţionale. Pentru „prezicerea” de la meciul cu Serbia, care „demonstrează” că Paul  mai face şi altceva decât să aleagă borcanul cu steagul care are aceleaşi culori cu ghirlanda pe care o poartă îngrijitorul său la gât,

nu există decât o poză, despre care nu se poate spune cu precizie dacâ a apărut „pe piaţă” înainte sau după terminarea partidei cu pricina.

 În schimb, papagalul Mani aparţine unui cunoscut „prezicător” din Singapore, iar dacă omul s-o şi pricepe cât de cât la Citește restul acestei intrări »