Uruguay versus România: ce au ei şi n-avem noi?

Să începem cu comparaţia fotbalistică: Uruguay are două titluri mondiale şi un total de  patru semifinale jucate, România consideră ca „generaţie de aur” un grup de jucători a căror maximă performanţă a fost un sfert de finală la CM 1994. Unul dintre titlurile Uruguayului a fost câştigat pe Maracana, într-un meci decisiv în care brazilienii, gazdele turneului, aveau nevoie de un egal, şi în care uruguayenii au întors rezultatul în mod aproape neverosimil, de la 1-0 la 1-2, în faţa a 200.000 de spectatori înmărmuriţi. Noi ne lăudăm că am fi jucat o semifinală cu Brazilia dacă nu pierdeam la penalty-uri în faţa unei Suedii modeste dar dârze.

 Sau, revenind la evenimente mai recente, constatăm că Uruguay tocmai a disputat finala mică a CM 2010, iar Diego Forlan a fost desemnat jucătorul turneului. Noi nu ne-am mai calificat la un CM din 1998, când am fost eliminaţi în optimi, după un meci în care croaţii au ratat de vreo 5 ori singuri cu Stelea.

  Evident, sunt destui „jurnalişti sportivi” de două parale care zic chestii gen „Când Uruguay a luat titlurile sale mondiale portarul purta bască iar mingea avea şireturi”. Idioată modalitate de a încerca să depreciezi o performanţă, cu atât mai mult cu cât, la CM 1930, Regatul României a fost unul din puţinele statele europene care se puteau lăuda că şi-au trimis reprezentativa peste ocean.  Din păcate, încă de pe vremea aia ne cam mulţumeam cu participarea, şi ne-am luat adio de la primul CM după un sec 4-0 încasat de la uruguayeni, care aveau de altfel să şi câştige trofeul.

 Acestea fiind performanţele din fotbal, nu putem decât să ne uităm la cele două ţări şi să ne întrebăm ce anume ne lipseşte? România are 22 de milioane de locuitori, Uruguay doar 3.5 milioane, stăm mai bine şi ca suprafaţă, să fie loc de terenuri, şi ca resurse, PIB-ul pe cap de locuitor este practic egal (12700 ei 11500 noi), am avut şi unii şi alţii dictaturi sinistre care au tras înapoi cele două ţări. Evident, răspunsul nu stă şi nu poate sta în dezvoltarea economică, baza materială şamd, iar ca bază de selecţie  ar trebui să stăm mult mai bine.

 Logic vorbind, singurul lucru care poate face o asemenea diferenţă este mentalul, atât cel colectiv cât şi cel individual. În vreme ce la ei super-jucători ca Diego Forlan vin la naţională şi mor cu adversarul de gât pe teren, iar golgeteri pur-sânge ca Luis Suarez resping minea de pe linia porţii în minutul 122, cu piciorul, cu mâna, cu ce s-o nimeri, la noi diverşi băieţaşi cu talent, dar fără caracter, gen Mutu, se întreabă dacă le rentează să fie convocaţi. La ei federaţia îl pune antrenor pe cel mai bun tehnician uruguayan al momentului, la noi este pus un băieţache recomandat de certificatul de naştere, şi asta după ce locul a fost lustruit de un barbugiu. Şi exemplele ar putea continua.

 Sincer, cred că această banală comparaţie România-Uruguay n-ar trebui să-i lase să doarmă nici pe jucătorii, nici pe oficialii federali şi nici pe suporterii români. De acord, nu ne putem compara cu cele 3 milioane de jucători legitimaţi ai Germaniei, dar cu Uruguayul ce naiba ne împiedică să ne comparăm???

Anunțuri

12 Responses to Uruguay versus România: ce au ei şi n-avem noi?

  1. vlad spune:

    ne impiedica mentalitatea. Uruguayul, atunci cand era in dezavantaj, isi sufoca efectiv adversarul pe finaluri de meci. Noi o aburim, o dam inapoi la portar. Si apoi, sa fim cinstiti: Forlan putea da gol din orice pozitie, in orice secunda. La noi Hagi, desi exceptional, nu putea. Adica cel mai bun al lor era mai bun decat cel mai bun al nostru, iar restul ii urmau. Doar Stelea cred ca era mai bun ca Muslela, dar cu Suedia a aparat amarasteanul Prunea…

  2. cenusarul spune:

    mai e ceva ce explica darzenia uruguayenilor: probabil multi din membrii echipei au origini italiene, combinate, probabil cu cele spaniole (Forlan, adica friulan din Friuli, Fucile, Lugano, Victorino, Scotti, Gargano, Lodeiro, Cavani). Cam 40% din populatia Uruguayului are origini italiene iar in Montevideo sunt 65%.Acuma, italienii astia n-au ajuns degeaba in Uruguay: este vorba de garibaldinii care s-au dus acolo sa lupte dupa Risorgimento. Adica italieni cu cojones.
    Se pare ca a fost nevoie ca saracii italieni sa mearga in capatul celalalt al lumii ca sa joace fotbal.

  3. lorin spune:

    Diferenta e mult mai mare decat cea mentionata in articol. Uruguayul a castigat de 14 ori campionatul sudamerican si apoi Copa America, batandu-se mereu cu Brazilia si Argentina; a castigat de 2 ori jocurile olimpice. Au jucat si castigat multe turnee minore si, probabil, a jucat de 10 ori mai mult fotbal decat nationala Romaniei care nici amicaluri nu mai joaca. Ai nostri s-au tuns chilug si ras in cap si vopsit ca papagalii ca au trecut de grupe in 1998, parandu-li-se neverosimil ca au trecut de grupe. In 2010, cand uruguayenii treceau de grupe, abia incepeau turneul.

  4. silvia ionescu spune:

    Uruguay a fost cea mai frumoasa echipa de la mondial si este castigatoarea inimilor amatorilor de fotbal de pretutindeni. Am urmarit finala mica la o terasa si absolut toata lumea tinea cu Uruguay, de parca juca Romania. Au aratat ce insemna fotbalul, echipa si mandria unei lumi care nu mai stie decat ce e banul. A luptat contra sistemului (FIFA care dorea cu ardoare Ghana in semifinale) si a castigat. A jucat elegant si ofensiv. Bravi!

  5. lorin spune:

    Intr-adevar, a fost cea mai sportiva echipa de pe teren. Au aratat ca poti sa iei balonul de aur fara sa rupi picioare si sa dai cu capul in alti jucatori, fara sa te certi cu arbitri sau sa-ti injuri antrenorul. Si daca iei rosu sa-l iei din hent pe linia portii, sperand intr-o minune care vine. Acel sfert ramane un meci memorabil, de privit cu nepotii la plasmele viitorului. In toate meciurile din grupe, Uruguay a luat doar 3 cartonase galbene, tot atatea cate au luat olandezii in finala in 5 minute de joc.

  6. optimvs spune:

    @cenusarul: nu trebuie supra-estimata influenta emigrantilor garibaldini din Uruguay. Asediul de 9 ani al Montevideo-ului, care a fascinat imaginatia europenilor (Dumas il compara cu asediul Troiei) a precedat valul emigratiei italiene (care s-a produs in Uruguay tocmai datorita lui Garibaldi si rolului jucat de el in asediu).

    Sunt insa de acord ca italienii care au imigrat in Uruguay erau probabil de o alta factura morala si o alta mentalitate decat cei care au imigrat in SUA sau cei care au ramas pe loc. Una peste alta insa, nu cred ca in ziua de azi se mai poate lauda cineva cu descendenta italiana. Intre mascariciul Berlusconi si echipa de vafanculo numita squadra cacazzurra e cam greu sa-i mai simpatizezi pe italieni.

  7. Antrenor spune:

    Descendenta italiana si influentele timpurii britanice au influentat perioada de inceput a fotbalului din Uruguay. Acum nu stiu daca mai au vreo relevanta.
    Ei au avut antrenori care le-au adus fotbalul din Europa (ca si argentinienii de altfel) in timp ce noi il invatam singuri si jucam la nesfarsit cu Iugoslavia si Cehoslovacia. Cand afara se juca deja 3-5-2 noi invatam 2-5-3. Cand toti treceau la 4-2-4 noi invatam 3-5-2.
    Inapoierea asta s-a pastrat acum la nivel de mentalitate. Cand toti afara stiu ca antrenamentele sunt foarte importante si-ti aduc jumate de victorie noi invatam metoda Gascoigne (tin minte si acum halucinanta poveste cu jucatorii Rapidului la o bere in pauza unui amical).
    Imaginea cu Suarez pe drum spre vestiare aproape prabusit de fericire ca a ratat Gyan ramane in istorie. Imaginea cu Mutu fugit in club cu mafioti sarbi dupa 0-5…
    Ei stiu sa se alinieze la tendinte. Noi facem treaba romaneste.

  8. cenusarul spune:

    ii simpatizam pe italienii din Uruguay! Iti trebuie nerv sa pleci unde a intarcat mutu iapa si nici nu curge lapte si miere. Am avut si noi romanii un conquistador care a cucerit, de unul singur, tinuturi aurifere din Tara de Foc, totul in numele Reginei Romaniei, Elisabeta I. E vorba de Julius Popper care a batut moneda de aur cu numele lui si a botezat rauri, munti si regiuni din Tara de Foc cu nume romanesti (Varful Sinaia, Lahovary, Carmen Sylva etc). A creat o administratie si i-a supus pe indieni cu forta, a starpit revolte si comandouri, a dus lupte armate si i-a masacrat pe toti care incercau sa-l omoare. Numai ca romanii per ansamblu sunt asa de cacaciosi si sortiti anonimatului incat putini stiu de Popper. Asa ca, te intreb, cum sa stam langa Uruguay la fotbal? Dar putem fi linistiti: ii batem intr-o secunda la avorturi, criminalitate, analfabetism si, foarte probabil, la misto, caterinca, neamprostie si manele. mai ales manele, ca sa-l parafrazam pe Miguel de Unamuno.

  9. optimvs spune:

    @Antrenor: aberezi inrozitor, la fel ca si apropo de Spania lui Del Bosque. Am scris si in articol, Regatul Romaniei a bagat mana in buzunar iar nationala noastra a fost una din cele patru europene care au facut deplasarea la Mondialul din Uruguay. In grupa am batut Peru si am pierdut cu Uruguay. La fel, la CM 1938 ne-a eliminat Cuba, dupa rejucare (pe vremea aia nu era cu 11m )

    Asadar documenteaza-te inainte de a scrie despre o inapoiere tactica a fotbalului romanesc sau despre nesfarsite meciuri cu Iugolavia si Cehoslovacia (care Cehoslovacie juca finala in 1934…)

  10. cenusarul spune:

    pentru antrenor: eu ma refeream la faptul ca niste italieni care s-au dus in Uruguai au sangele mai fierbinte decat niste romanasi care au furat de la ceapeu patruj’ da ani.

  11. Antrenor spune:

    Citeste si tu cartile lui Chirila inainte sa ………………………………………… Vezi si tu jurnalul lui Wetzer. Vezi cum jucatorii romani amatori au fost concediati de fabricile unde lucrau pentru ca au plecat la mondiale fara sa obtina concediu. Octav Luchide a fost cel care a rezolvat multe probleme, inclusiv financiare. N-a bagat regatul romaniei nici un ban.
    Si Chirila si Lucescu vorbesc in cartile lor de faptul ca noi am fost vesnic cu 3 pasi in urma fotbalului european, atat la nivel de club cat si de nationale, in ceea ce priveste tactica.
    …………………………………………………………………………………………………………..

    edit Optimvs: insultele retardate au fost eliminate iar userul banat.

  12. optimvs spune:

    Fiind un copil care nu are habar de realitatile de dinainte de 1989, lui „antrenor” nu i-a dat prin cap ca Ioan Chirila a trebuit sa abereze nitel despre „regimul burghezo-mosieresc”.
    Adevarul e ca, inainte de razboi, eram asa de inapoiati tactic incat in 1934 am pierdut greu, cu 2-1, in fata echipei Cehoslovaciei, care avea sa piarda finala in prelungiri, in fata gazdelor (Italia fascista) ajutate de arbitri…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: