Cum m-a făcut caiafa Tolontan să ţin cu Liverpool

Ca orice om raţional, am ţinut mereu cu echipele româneşti  în meciurile disputate în cupele europene. Fie că era vorba de Steaua, Dinamo, CFR Cluj, Unirea Urziceni, Universitatea Craiova şamd, întotdeauna mi-am dorit ca românii să câştige în Europa, indiferent de rivalităţile din campionatul intern. Lucru firesc atât prin prisma desuetului meu patriotism, cât şi din considerente cât se poate de mercantile: orice punct smuls de o echipă românească în Europa contribuie la stabilirea coeficienţilor în baza cărora putem avea, ca anul acesta, o echipă calificată direct în grupele Champions League şi un număr mare de echipe în preliminariile Europa League.

 Ei bine, aseară am încălcat acest principiu şi, ajuns în faţa televizorului fix pentru a putea urmări ultimele 15 minute ale meciului, mi-am dorit sincer ca Liverpool să le „umple sacul” steliştilor. Lucru care, spre marea mea satisfacţie, s-a şi întâmplat.

 De unde această schimbare de atitudine? De unde această dorinţă (tipică, de obicei, doar ultraşilor no-brain) de a vedea o echipă românească pierzând la scor? Răspunsul e simplu: din cauza nesimţirii steliştilor de a susţine că proverbiala baftă a echipei din Ghencea vine pe filiera „norocul îi ajută pe cei puternici”.  Idee enunţată cu o aroganţă tâmpă de stelistul fanatic Tolontan, imediat după returul cu Grasshoppers, meci la care subsemnatul ţinuse cu Steaua, chiar dacă mă minunam la fiecare 5 minute de norocul care făcea ca mingea să refuze pur şi simplu să intre în poarta echipei lui Becali.

Tolontan despre norocul Stelei

Tolontan despre norocul Stelei

În loc să-şi facă cruce şi să-i mulţumească lui Dumnezeu de norocul avut cu elveţienii, Tolontan (şi mulţi alţi stelişti ca el) au crezut, în prostia lor, că ăsta e prilejul ideal pentru a spune ceva de genul  „sâc că noi avem noroc pentru că suntem buni măi!”  Înţelegeţi ideea, după mintea ăstora, când Duckadam a apărat patru penalty-uri iar Steaua a câştigat un meci în care trecuse de centrul terenului de vreo 3 ori în 120 de minute, a fost vorba de valoare superioară. Sau cînd au picat în semifinale cu Galatasaray, pe vremea când turcii nu însemnau nimic în Europa. Sau…, mă rog, exemplele ar putea continua la infinit. Probabil că şi când Diaconu-brichetă a oprit meciul pentru ca Steaua să câştige la masa verde meciul pe care îl pierdea pe teren, a fost tot vorba de noroc care îi ajută pe cei puternici, nu de şmen făcut de un arbitru crescut la juniorii Stelei. Sau când Ceauşescu a dat comunicat prin care Steaua câştiga la masa verde meciul pierdut prin ieşirea de pe teren, a fost vorba tot de norocul celor puternici, nu de faptul că Valentin Ceauşescu era mai „greu” decât Postelnicu.

 Aşa se face că, aseară, subsemnatul şi-a dorit ca norocul să-i ajute într-adevăr pe cei puternici, nu pe cei născuţi sub o stea norocoasă. Lucru care, întrucât Dumnezeu nu bate cu parul, s-a şi întâmplat. Iar steliştilor tembeli gen Tolontan nu le rămâne decât să cugete la adevărul zicalei că prostul până nu-i fudul, parcă nu e prost destul.

Anunțuri

7 Responses to Cum m-a făcut caiafa Tolontan să ţin cu Liverpool

  1. cenusarul spune:

    cred ca te aprinzi cam tare pentru o prostie semnata tolontan. puternic esti cand aia rateaza ocazie dupa ocazie, asta am inteles eu din textul lui. 🙂

  2. optimvs spune:

    Ce m-a aprins n-a fost stupiditatea umflata ca un balon cu aer cald a acelui „articol”, cat faptul ca m-a determinat sa tin cu Liverpool. Chestie oarecum anormala.

    Sunt indivizi care parca cer palme, si au capacitatea de a scoate ce-i mai rau in oameni. Acest Tolontan pare a fi unul dintre ei.

  3. cenusarul spune:

    acuma sincer, la cum arata Tolontan, cum vrei sa scrie?

  4. optimvs spune:

    Lasa-i fizicul in pace, ca nu despre asta vorbim aici 😆

    Tolontan face probabil parte dintre acele caractere slabe care, in 1986, si-au dat seama ca au si ei ocazia sa fie de partea invingatorilor intr-un domeniu oarecare. Asa ca au devenit stelisti, si, de unde Steaua juca cu stadionul plin pe jumatate cu militari, un sfert cu copii si un sfert plin cu scaune goale :lol:, a ajuns sa aiba si ea suporteri.

    Care suporteri incearca acum s-o scoata drept cea mai iubita echipa din Romania, desi are, in medie, mai putini spectatori la meciurile de acasa decat avea Rapidul cand juca in divizia B 😆

  5. […] Beethoven mânca-ţi-aş, Guţă ştie muzică” cu o zicere la fel de tâmpă despre “norocul izvorât din forţă” al Stelei sau cu cea mai recentă mârşăvie spusă de Tolontan despre istoria Rapidului: […]

  6. florin spune:

    Eu am incetat demult sa mai tin cu Steaua sau Dinamo in meciurile internationale…Tin cu orice echipa romaneasca,cu adevarat ROMANEASCA,dar niciodata cu una bolsevica infiintata cu ajutorul tancurilor rusesti…asa cum sunt cei doi avortoni ai fotbalului romanesc ce nici macar nu au curajul sa priveasca adevarul in fata,ba din contra,incearca sa-si ascunda propria mizerie sub pres,printr-un tupeism si nesimtire demna de intemeietorii lor de sorginte bolsevica antiromaneasca…

  7. optimvs spune:

    Sa stii ca pana la urma, culmea, Dinamo da dovada de mai mult bun-simt decat Steaua. (am ajuns s-o vedem si pe asta, Dinamo si bunul simt 😆 )
    Sunt dinamovisti de frunte, gen Cornel Dinu, care au recunoscut public ca echipa lor a fost infiintata printr-un mare abuz. La Steaua se incearca, in schimb, scoaterea la vopsea a unei istorii care musteste de abuzuri infioratoare: https://optimvs.wordpress.com/2010/02/24/steaua-bucuresti-buboiul-bolsevic-de-pe-obrazul-fotbalului-romanesc/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: