„Caracterul” CTP versus Hosni Mubarak

 De la declanşarea protestelor de stradă în Egipt, pe 25 ianuarie, tot soiul de cretini care n-au călcat în viaţa lor prin Cairo, Alexandria sau Aswan, asta ca să nu mai vorbim de „Egiptul profund”  din zone ca Faiyum sau Siwa, aruncă în presa română vorbe despre „faraonul Mubarak” şi „lupta pentru democraţie” , îi compătimesc pe numeroşii egipteni care trăiesc într-o sărăcie lucie şi, în general vorbind, îşi clătesc gura cu tot felul de vorbe de clacă. Totul culminând cu un articol veninos scris de CTP la adresa liderului egiptean, ca răzbunare pentru faptul că, prin ’94, i-ar fi aruncat lui priviri veninoase nişte „securişti de la Ambasada Egiptului” pentru nuş ce articol despre săracii din „Oraşul Mort”. (de fapt Orasul Morţilor, un cimitir vechi din Cairo ale cărui cavouri sunt locuite de săraci).

Înainte de a discuta despre problema de fond, ar fi pacat să trec peste impostura aşa-zis eroică a lui CTP, care scrie, cu referire la excursia lui din 1994: „Cu câteva zile înainte de venirea mea, un american şi doi vest-europeni fuseseră împuşcaţi de la câţiva paşi, în barul hotelului.”  Ghinion însă, atacul de la hotelui Intercontinental Semiramis din Cairo a avut loc în Octombrie 1993, cu luni bune înainte ca CTP să ajungă la Cairo (în nişte condiţii despre care vom mai discuta într-un alt articol). Cu alte cuvinte, în buna tradiţie a „reporterilor de front” care trasmit din locuri de unde nu se aud nici măcar bubuiturile îndepărtate ale artileriei, CTP inventează riscuri care n-au existat, pentru a-şi trece în biografie şi un soi de presupus jurnalism de linia întâi.

 Revenind la subiect, trebuie spus din capul locului că demonizarea tâmpă a lui Hosni Mubarak, acuzat de CTP că ” n-a făcut decât să îngheţe situaţia, lăsând starea ţării să se degradeze pe dedesubt lent şi continuu. Prăpastia dintre clasa superpusă şi mulţimile de nenorociţi a crescut până la insuportabil sub lozinca pe placul Washingtonului „Egiptul e o ţară stabilă”.”  nu are aproape nici o legătură cu realitatea din Egipt. După cum afirmaţia că ” locuitorii sfârşitului de secol XX ai Oraşului Mort erau un fel de spectre învineţite de foame şi boli, având ca unic veşmânt de viaţă şi de moarte o djelaba cenuşie până-n călcâie şi ca hrană zilnică o scovergă de mălai zgrunţuros în care împătureau câteva legume. Ei erau eşantionul reprezentativ pentru cei 40 de milioane de egipteni reduşi în regimul Mubarak la condiţia de suboameni.”  este la fel de mincinoasă ca şi povestea despre „împuşcăturile de acum câteva zile” de la Intercontinental Semiramis.

 Regimul lui Hosni Mubarak nu este unul democratic, şi nici nu avea cum să fie.  Actualul lider egiptean a luat în primire o ţară aflată sub stare de urgenţă din 1967, şi al cărei precedent conducător, Anwar El Sadat, fusese asasinat de islamişti în mijlocul unei parade militare. La acest tablou mai trebuie adăugat doar faptul că Sadat avusese de înfruntat „intifada pâinii”, pe care o poreclise, într-un discurs devenit celebru, „intifada hoţilor”, pentru a înţelege cam în ce sărăcie se zbătea Egiptul în 1981.

 Lucrurile nu stau nici acum foarte grozav din punct de vedere economic, dar a spune că sub Hosni Mubarak situaţia Egiptului s-a degradat continuu sau că locuitorii din Oraşul Morţilor sunt un eşantion reprezentativ al populaţiei ţării înseamnă pur şi simplu a minţi cu neruşinare şi cu intenţie. Populaţia Egiptului aflată sub limita sărăciei era estimată în 2010 la 20% (pentru comparaţie, ultima estimare de acest gen făcută pentru România în 2005 ne situa la 25% !!! ).  În plină criză economică, PIB-ul Egiptului a crescut cu 4.6% în 2009 şi 5.3% în 2010 (în timp ce al României a scăzut cu 7.1% în 2009 şi 1.9% în 2010) , iar rata şomajului în Egipt (9.7%) e doar puţin mai mare decât a noastră (8.2%).

 Polarizarea socială e mai vizibilă în Egipt decât la noi, dar asta se datorează şi faptului că o mare parte a monumentelor celebre ale „ţării faraonilor”, care atrag peste 12 milioane de turişti pe an, se află în ceea ce noi am numi „zone defavorizate”. Dacă o bună parte dintre cei 1.23 milioane de turişti străini care au vizitat România în 2010 ar fi dat buzna să vadă nişte piramide în Ferentari, sau cel mai important templu antic al lumii în ţigănia din celebrul sat Glod, probabil că ar fi înţeles şi  ei din ţara noastră cam cât a priceput şi CTP din Egipt, după ce a văzut mizeria din cartierele sărace ale Cairo-ului pe fereastra microbuzului VIP al ONT-ului.  

 Evident, nu trebuie înţeles de aici că Hosni Mubarak e un soi de Maica Tereza şi că egiptenii au ieşit de nebuni în stradă. Pe unii îi mână la luptă propaganda islamiştilor radicali, turbaţi de prietenia lui Mubarak cu Statele Unite şi de relaţiile destul de destinse cu Israelul.  Alţii, probabil cei mai numeroşi, nu au mai suportat ideea presupusei succesiuni (cvasi-dinastice) a lui Gamal Mubarak, îmbogăţirea familiei prezidenţiale şi a unor înalţi sau mai puţin înalţi oficiali ai partidului de guvernământ, precum şi alte probleme de acest gen, practic inerente oricărui regim aflat trei decenii la putere.

 Realitatea e însă că nu aceste motive (cele mai multe reale) de nemulţumire pot reprezenta adevăratul bilanţ al celor trei decenii scurse de când Hosni Mubarak a venit la putere, după cum  invectivele veninoase ale lui CTP nu reprezintă decât expresia unor frustrari bizare, dublate de incapacitatea unui ziarist de birou de a percepe corect situaţia din teren. Sub Hosni Mubarak Egiptul a trecut de la statutul de aliat incert al URSS, veşnic înfrânt de armele americane de ultimă generaţie  în tot felul de războaie dinainte pierdute cu Israelul, la cel de aliat de nădejde al NATO în cea mai „fierbite” zonă a lumii. Rol care se traduce, mai pe înţelesul tuturor, într-un ajutor american de 1.5 MILIARDE de dolari PE AN. Eforturile disperate de a asigura siguranţa turiştilor s-au tradus în dublarea numărului de vizitatori străini sosiţi în Egipt în numai 9 ani (de la 5.5 milioane în 2000 la 12,8 milioane în 2008). PIB-ul ţării a crescut cu 10% în ultimii 3 ani, de la 454.8 miliarde de dolari în 2009 la 500.9 miliarde de dolari în 2010, subliniez, pe fondul crizei economice care zguduie lumea.

 De acord, acestor realizări impresionante, pe care numai ignoranţii sau nemernicii le pot nega, li se poate opune reprimarea brutală a opoziţiei islamiste, formată şi ea, nu-i aşa, din oameni care, într-un regim democratic, ar avea măcar dreptul la opinie, dacă nu şi la asociere. Dar nu pot să nu mă întreb dacă deţinuţii din cumplitele închisori egiptene n-o duc totuşi mai bine decât islamiştii torturaţi în neştire în sinistra bază Guantanamo a democratei Americi. Lucru care, nu-i aşa, dă întreaga măsură a ipocriziei lui Obama, „costumul gol” care-şi îndeamnă aliatul de nădejde, ajuns acum la greu, să se retragă…

 P.S. Lelia, vezi ca Wadi el Natrun e valea aia cu asceţi, mânăstiri paleocreştine, ştii tu, „Părinţii deşertului”. Crunta puşcărie de care ai scris se cheamă Wadi Natrun, fără „el”…

Anunțuri

14 Responses to „Caracterul” CTP versus Hosni Mubarak

  1. Viorel Grecu spune:

    interesant articol ! felicitari ! un blog reusit

  2. cobol spune:

    Si zi asa, cat pe ce sa-l impuste pe CTP atentatorul care trecuse pe-acolo cu 9 luni in urma? Niciodata nu mi-a placut moaca de sfant hranit numai cu pesmetii de luna trecuta pe care si-o ia asta la televizor, mereu a avut ceva fals in indignarea aia permanenta.

  3. optimvs spune:

    Multumesc pentru apreciere 🙂

    Problema de fond, in cazul de fata, e ca oameni care n-au nici cea mai vaga idee despre realitatile egiptene din ultimul deceniu isi dau cu presupusul, si o fac cu o vehementa demna de o cauza mai buna.
    CTP a vizitat Egiptul in 1994, acum 17 ani, dar scrie de parca lucrurile pe care le-o fi vazut el atunci ar mai fi valabile si azi, ba mai mult, ar fi definitorii pentru regimul lui Hosni Mubarak.
    Eu indraznesc sa cred ca mult mai relevante sunt datele Institutului International de Statistica si ale altor institutii similare.

  4. GreuDeGasitID spune:

    Ma intreb daca CTP o sa afle de articolul asta.
    Cum ai fost in Egipt chiar vroiam sa aflu parerea ta despre situatia de acolo. Ca asa sunt satul de specialistii de la tv care se pricep la orice.

  5. GreuDeGasitID spune:

    Pana una alta vad ca o mana de oamenii, cu mult sub un procent din populatia Egiptului, par sa decida inclusiv politica externa americana. Inteleg ca multora le este frica dar daca le era asa de rau probabil ieseau mult mai multi pe strada.

  6. optimvs spune:

    Stai linistit ca nu-i chiar asa http://hosted.ap.org/dynamic/stories/M/ML_EGYPT?SITE=ALOPE&SECTION=HOME&TEMPLATE=DEFAULT

    Deja au iesit in strada si sustinatorii lui Hosni Mubarak, care nu sunt chiar putini. In Romania nu se prea stie, de pilda, ca 10% din populatia Egiptului (adica vreo 8 din cele 80 de milioane, unele estimari mergi chiar pana la 10 milioane) e formata din crestini ortodocsi, care n-au absolut nici un chef sa se trezeasca persecutati de vreun regim islamist
    http://news.yahoo.com/s/dailycaller/20110129/pl_dailycaller/fateofcopticchristiansinpostmubarakegyptworriessome

    P.S. CTP deja a aflat, nici o grija 😆 N-ai observat ca mandretea aia de articol a disparut de pe prima pagina din Gandul?

  7. GreuDeGasitID spune:

    Asta nu il opreste sa comenteze aiurea. Il tot compara pe Mubarak cu Ceausescu.

  8. optimvs spune:

    N-auzi ca in 1994 i-au aruncat lui priviri veninoase niste „securisti de la ambasada Egiptului”? 😆

    Probabil pentru asta o sa-l urasca pe Mubarak pana la sfarsitul veacurilor, Amin 😆

  9. cenusarul spune:

    Excelent articolul! Bravo. Informatiile chiar erau necesare pentru punerea in perspectiva reala a evenimentelor, intr-o vreme cand nu mai informeaza nimeni. M-ai facut sa-l citesc si pe-al lui CTP. Pe langa ca e prost, e si incoerent. Rezulta ca in Egipt s-au rasculat alea 40 de milioane in zdrente, hraniti cu malai si locuind in cimitire, dar care, ai naibii, au toti calculatoare si internet, de-a trebuit sa fie taiat, si filmeaza totul cu mobilele si, aici e faza tare, de undeva, nu se stie de unde, de sub cavourile din cimitire, scot hainele bune cand ies in strada, ca sa nu-i filmeze televiziunile in zdrentele zilnice! Parsivenie tipic arabeasca!

  10. cenusarul spune:

    printre morminte, la suprafata, saracii stau doar asa, de ochii turistilor. Cand se face prea cald, coboara in morminte si se conecteaza la internet sa-l dea jos pe Mubarak. Asta e realitatea pe care a inteles-o CTP printre focurile de la receptia hotelului, numai ca erau focurile de la brichetele jurnalistilor paziti ca sfintele moaste de armata lui Mubarak, ca daca nu era Mubarak, nu se aventura CTP in Egipt.
    Si as zice ca e normal ca gardienii s-au uitat urat la el caci, pe legea mea, gardian sau profesor universitar, te poti uita frumos la CTP care zici ca el insusi vine direct din Orasul Mortilor fara sa se spele macar pe chelie, duhnind pestilential a putresceina si cadavreina?

  11. cenusarul spune:

    Maestre, stii de ce a scris CTP articolul? In caz ca pica Mubarak, sa fie sigur ca el l-a dat jos cu articolul lui! Iar daca nu pica, oricum nu-i niciun risc, ca piramidele le-a vazut in 1994 si le mai tine minte! 🙂

  12. optimvs spune:

    Hai sa nu fim nedrepti, CTP nu are probleme cu igiena fizica, poate doar cu cea mentala.

    In alta ordine de idei, pana la urma a dat-o pe bune si a recunoscut, in alt articol, ca problema n-a fost cu „privirile veninoase” ci cu telefoanele pe care le-a primit Tinu de la Ambasada Egiptului dupa ce a scris CTP aberatiile alea. Cred ca l-a bestelit destul de rau batranul de-l tine minte CTP pe Mubarak si acum :lol:.

    Mubarak oricum anuntase ca nu mai candideaza in septembrie pentru un nou mandat. Problema era ca vroia sa-l puna pe „printisorul” Gamal, chestie [pe care n-o inghitea nici armata, nici politia, si in general nimeni.
    Problema e ca pretul inlaturarii lui Gamal Mubarak pare a fi intrarea „fratiei musulmane” in legalitate, daca nu si la guvernare…

  13. cenusarul spune:

    da, doar ca toate astea i-au scapat lui CTP. Cat despre igiena corporala, de unde sa stie gardienii, cand l-au vazut cum arata? 🙂

    Cat despre ce bestelire si-a luat CTP de la Tinu cand l-au sunat pe Tinu „colegii” cu grade, intrebandu-l de ce musca acel Popescu mana care a cotizat, nimeni nu poate sti cu adevarat, doar memoria corporala a lui Popescu il trezeste in somn, plin de sudori, vorba bancului. 🙂

  14. cenusarul spune:

    a mai bagat ctp un articol.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: