Cum s-a făcut de râs Noua Zeelandă în finala CM de Rugby

 

Statisticile finalei CM de Rugby 2011

Statisticile finalei CM de Rugby 2011

În minutul 46 al marii finale, căpitanul Franţei, Thierry Dusautoir, culca mingea în terenul de ţintă neo-zeelandez, chiar lângă buturi, iar inevitabila transformare care a urmat ducea scorul la 8-7. Firesc, toată lumea se aştepta ca rugbiştii all-black, rămaşi cu un singur punct avantaj, să se arunce peste francezi pentru a-şi asigura o victorie finală la care visau de 24 de ani. Aiurea! Ce a urmat a fost probabil cea mai ruşinoasă pagină din istoria rugby-ului neo-zeelandez: o naţională a cărei filozofie de joc este atacul spectaculos, purtat cu fantezie, la mână, s-a dat peste cap şi s-a transformat pentru 24 de minute într-un soi de copie pocită a sinistrei Anglii care ciordea Cupa Mondială în 2003.

 În faţa a zeci de milioane de telespectatori uluiţi şi a unui stadion care, până la urmă, a ajuns să înlocuiască freneticele scandări de susţinere cu huiduielile, gazdele au început să aplice cu o  îndârjire demnă de o cauză mult mai bună oribila reţetă grămadă-şut în tuşă în toate fazele în care mingea mai ajungea la ei. Chestie care, de altfel, se întâmpla tot mai rar şi nu s-ar mai fi întâmplat aproape deloc dacă nu ieşea la rampă arbitrul sud-african Craig Joubert, cel care, în ciuda numelui de familie 100% franţuzesc, a fpcut tot ce era posibil pentru ca neo-zeelandezii să cucerească trofeul.  

 Sigur, nimeni nu poate nega faptul că gazdele au apărat exemplar extrem de fragilul avantaj, dar la asta a contribuit si  faptul că arbitrul a judecat în favoarea lor absolut orice fază cât de cât discutabilă, lucru mai puţin obişnuit la rugby.  Cum neobişnuite sunt şi discuţiile de acest gen  într-un sport în care arbitrajul video a fost introdus de peste 12 ani, fapt care explică de ce francezii au preferat să înghită găluşca fără scandal, decât să fie ridiculizaţi ca bad loosers de către lumea anglo-saxonă, majoritară în rugby-ul mare.

 Problema acestui meci n-a fost însă, până la urmă, arbitrajul „găzdar” al lui Joubert, ci faptul că o echipă pe care mulţi o vedeau ca aproape invincibilă s-a făcut cumplit de râs, jucând literalmente abject din dorinţa de a câştiga cu orice preţ un trofeu. Sincer, e oarecum de înţeles că neo-zeelandezilor le stătea în gât faptul că, înaintea acestui turneu, sud-africanii adunaseră două cupe mondiale din numai 4 participări, iar vecinii şi rivalii din Australia se mândreau şi ei cu două trofee, ce-i drept strânse din 6 participări. Dar de aici şi până la a abandona o filozofie generoasă de joc, care ţi-a adus fani în toată lumea, era cale lungă, care n-ar fi trebuit parcursă aşa uşor.

 E drept şi că trofeul rămâne, iar modul în care a fost obţinut se cam uită, lucru repede confirmat de mulţimile care s-au adunat pe străzile din Auckland pentru a sărbători victoria. Şi asta deşi cu numai o oră înainte, publicul de pe stadion îşi huiduise copios propria echipă, când înţelesese că jucătorii care au făcut de râs tricoul all black intenţionau să îngroape mingea în grămadă până la finalul partidei. Însă pentru fanii din afara Noii Zeelande, care credeau că haka şi tricoul negru înseamnă exact opusul unei grămezi de malaci din spatele căreia se iţeşte rânjetul de pisică siameză al lui Johnny Wilkinson, acest meci trebuie să fi fost o cumplită dezamăgire. Sincer, la încheierea acestei finale am fost şi mai bucuros că sunt, încă din 1995, fan al Springboks, echipă care, şi la acest turneu final, a demonstrat că preferă să piardă decât să păcălească Rugby-ul

 P.S. Merită adăugat şi faptul că, în opinia mea cel puţin,  francezii au câştigat duminică enorm de mult respect, nu numai în lumea cunoscătorilor rugby-ului, ci şi printre numeroşii amatori de sport care au urmărit meciul mai mult pentru că era o finală de Cupă Mondială. S-a văzut că, departe de imaginea de fricoşi pe care le-a construit-o, în ultimii ani, presa americănească (cu tot cu ramificaţiile ei internaţionale) francezii sunt în stare să lupte până în ultima clipă, cu o determinare incredibilă, împotriva unui adversar mult mai bine cotat şi a unui stadion ostil.   În plus, orice telespectator a putut observa că, la rugby, naţionala Franţei chiar arată a naţională a unui stat european, nu a Congo-ului. Sau că Thierry Dusautoir, căpitanul echipei şi singurul jucător de culoare din XV-le de start, avea lacrimi în ochi când se cânta La Marseillaise, lucru care spune multe despre diferenţa dintre rugby-ul franţuzesc şi fotbalul franţuzesc, cel în care ajungi să te miri dacă vezi mai mult de un alb în echipa căreia i se cântă imnul la începutul meciului, deşi procentual vorbind africanii de culoare nu reprezintă nici 5% din populaţia Franţei.

 P.P.S. Am râs cu lacrimi citind articolul în care Cristi Geambaşu s-a scremut să-şi dea cu presupusul despre finală 😆 . Deşi omul susţine că se uita din copilărie la rugby, ba chiar pretinde că l-a văzut pe Jonah Lomu jucând (trăiască wikipedia, probabil :lol:) , îşi încheie compunerea cu următoarea concluzie halucinantă:

 „Şi cîteva întrebări de microbist incurabil, care în ciuda eforturilor nu poate pătrunde esenţa ultimă a rugbyului. Cum ar trebui să arate echivalentul unui Messi în sportul cu mingea ovală? Sau al unui Cristiano Ronaldo? Putem vorbi despre indivizi deasupra oricărui sistem şi în rugby? Pot apărea ei acolo? Fiindcă, aşa, cu toate păcatele lui, fotbalul este împins de industria din spatele lui să se salveze oferind spectacol. Iar rugbyul, cu toate virtuţile, dar confortabil instalat în mausoleul său, ne propune obsedant lecţia solidarităţii, a suferinţei însuşite. E frumos, dar parcă nu-i de ajuns.”

 Mai Cristi, dacă l-ai fi văzut pe Jonah Lomu marcând PATRU eseuri Angliei în semifinala din 1995, cred că ţi-ar fi fost foarte greu să scrii o asemenea inepţie, nu?

Faza în care Lomu calcă la propriu în picioare defensiva Angliei ar trebui să împiedice orice om care ştie despre ce vorbeşte să pună un asemenea super-jucător în acelaşi context cu vedete de mucava gen C. Ronaldo. Cât despre „mausoleul rugby-ului”, acesta există doar în România, iar unul din multele motive este că presa sportivă este mult prea populată cu inşi care fac coadă la uşa lui Becali, în speranţa că le pică şi lor o sută de euro. Prin ţări oleacă mai civilizate, rugby-ul face audienţe comparabile cu cele ale fotbalului, diferenţa fiind făcută de calitatea publicului.

 P.P.S.S. De-a lungul acestui turneu final am tot vrut să scriu ceva şi despre participarea românească. Dar după halul în care ne-am făcut de râs cu Anglia, trăgând la beţe o lovitură de pedeapsă când scorul era ceva gen 50-3, mi-a fost pur şi simplu prea ruşine de ruşinea „stejarilor” ca s-o mai fac…

Anunțuri

6 Responses to Cum s-a făcut de râs Noua Zeelandă în finala CM de Rugby

  1. vlad spune:

    m-am uitat un pic la prima repriza, meciul era o inclestare oarba si fara perspective intre 2 echipe care stiau sa se anhileze reciproc. era exact ca un meci de ufc intre 2 campioni care, in loc sa faca spectacol, se trantesc jos, se iau in brate si isi anhileaza, reciproc, orice initiativa. Daca e asa cum spui, e nasol, inseamna ca dispare rugby-ul spectacol.

  2. optimvs spune:

    Sa fim seriosi, nu dispare rugby-ul spectacol, francezii chiar au reusit sa faca spectacol in repriza a doua, desi neo-zeelandezii au jucat mai englezeste decat englezii.
    Si in rugby, ca si in alte sporturi de echipa (vezi Interul lui Mourinnho, de pilda, cel mai recent exemplu pe care-l intelege oricine) o aparare bine pusa la punct si coroborata cu iesiri foarte taioase pe contraatac poate sa bata un atac flamboaiant, placut ochiului si purtat pe toate liniile.
    Cam asta s-a intamplat, la acest CM, si in meciul Africa de Sud vs Australia, probabil cel mai dezechilibrat meci castigat totusi de echipa dominata pe care l-am vazut eu in rugby.
    Chestia e ca la rugby lucrul asta se intampla mult mai rar decat la fotbal, pentru ca regulile sunt de asa natura incat e foarte greu ca o echipa care sta numai in aparare sa nu piarda meciul din cauza loviturilor de penalitate cu care este inevitabil sanctionata.
    SA a pierdut pentru ca vreme de 60 de minute s-a incapatanat sa marcheze eseu, si in loc sa traga la bete vreo 3-4 lovituri clar transformabile pe care le-a avut, a sutat in tusa langa linia de tinta. Asa ca a pierdut meciul, dar (paradoxal pentru microbistii fotbalului) nu si-a dezamagit fanii, intre care ma numar si eu. O echipa ca Anglia insa, care trage la bete tot ce prinde, ar fi castigat la pas acel meci cu Australia, daca avea in teren superioritatea pe care au avut-o sud-africanii. Rugby-ul ramane sportul in care mai conteaza si cum castigi, de-aia si zic ca neo-zeelandezii s-au facut de ras, si de-aia i-a fluierat in ultimele minute un stadion burdusit cu proprii lor suporteri.

  3. cobol spune:

    Voi chiar vroiati sa-i lase pe cotcodaci s-o stearga din Noua Zeelanda cu cupa Webb Ellis dupa ce aia pierdusera cu Tonga in grupe si abia batusera Tara Galilor desi aia au jucat fara un om tot meciul?
    A fost nasol cum au jucat all blacks la sfarsit, da te mai uiti si cu cine joci. Le-au dat frantujilor respectul pe care-l meritau.

  4. optimvs spune:

    Respectul trebuie sa fie in primul rand fata de sine. Nu poti sa te cobori la un asemenea stil de joc daca te cheama Noua Zeelanda si iti respecti istoria si palmaresul.
    Sau poti, dar te rade lumea ca ti-a fost o frica groaznica de „cotcodaci” cum le zici tu ;).

  5. vlad spune:

    inca i-a mai si amendat pe frantuji ca au calcat linia de mijloc cand aia dansau dansul razboinicului care-si apara raul, ramul, scorul…

  6. alt bla spune:

    Salutari.
    Tot acelasi sistem de comunicare … :))

    edit Optimvs: aici e vorba despre un sport serios, nu despre prostiile alea. Sorry.
    Daca vrei sa discutam subiectul respectiv ai mailul meu, asta daca nici acum nu indraznesti sa te inregistrezi pe forum 😆

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: