Cărtărescu se leapădă de Băsescu

 Cititorii mei au observat că, pe parcursul ultimilor ani, am dat din răsputeri nu numai în matrozul chior care cârmeşte România spre stânci doar pentru că echipajul nu-l mai vrea, ci şi în cei care i s-au vândut, pe două sau mai multe parale. Mi s-a părut şi mi se pare perfect normal ca, după ce regimul Băsescu se va prăbuşi, să răsplătim aşa cum merită şi cozile de topor care au făcut posibilă menţinerea la putere a unui individ toxic pentru România.

 Cu toate astea, am evitat să scriu împotriva lui Mircea Cărtărescu, deşi acesta se transformase într-un soi de port-drapel al ui Băsescu în rândurile intelectualilor români. Şi consider că am procedat corect, atât din perspectiva raţională cât şi din cea umană. Asta pentru că, raţional vorbind, nu poţi pune un mare poet şi scriitor la zid pentru că face o alegere politică proastă, chiar dacă îşi pune toată forţa verbului său în slujba ei. Poetul e poet, „uneltele” lui sunt trăirile şi  inspiraţia, nu argumentele reci sau statisticile.  În plus, e o plăcere să-l citeşti pe Mircea Cărtărescu chiar şi când scrie prostii, în fond n-ai cum să nu apreciezi construcţii gen „Asemenea celor care-au deschis mormântul lui Tutankamon, Ponta poartă acum în sine blestemul lui Geoană şi e la rândul său sortit pieirii.” , oricât de absurdă ar fi concluzia. Vorba ceea, mulţi l-au făcut pe Geoană cadavru politic, doar unul a comparat execuţia sa din PSD cu deschiderea mormântului lui Tutankamon.

 La fel, uman vorbind, pot înţelege cât de tare este gâdilat orgoliul unui autor, oricât de consacrat ar fi el, când preşedintele ţării pomeneşte o operă de-a lui ca răspuns la întrebarea „care-i ultima carte pe care aţi citit-o?”.  Sigur, poate că orgoliul trebuia să fie gâdilat mai puţin când acelaşi preşedinte a pomenit fix aceeaşi carte la câţiva ani distanţă 😆 ,  dar eventualele concluzii neplăcute vor fi fost atenuate de diurnele copioase plătite de ICR pentru câte o deplasare împreună cu soţia la vreo lansare de carte de prin Suedia. Şi aici e omeneşte să înţelegem, mai ales dacă ne gândim la condiţia  scriitorului în România bezmetică a zilelor noastre.

  Iar azi dimineaţă, când am citit articolul „Locomotiva inversată”, publicat de Mircea Cărtărescu în EvZ, nu mi-a mai rămas decât să mă felicit pentru reţinerea de care am dat dovadă în judecarea autorului Nostalgiei. Şi asta deoarece Mircea Cărtărescu tocmai a demonstrat că, oricât de poet ai fi şi oricât de mult te-ar gâdila la orgoliu şi la finanţe un regim putred, poţi totuşi să interpretezi corect evenimentele grave, hotărâtoare, dacă le judeci cu capul, nu cu portofelul. Pentru că mătrăşirea lui Raed Arafat de către Băsescu exact asta este: un eveniment de o gravitate copleşitoare, pe care o ţară aproape imbecilizată de nevoi nu pare capabilă nici să-l înţeleagă corect şi nici măcar să-i aprecieze corect potenţialul impact asupra societăţii româneşti.

 Scriind negru pe alb că „Preşedintele Băsescu face în ultimul timp greşeli peste greşeli, se comportă ca o navă în derivă, fapt care, dacă nu mai poate afecta destinul său politic, încheiat oricum o dată cu mandatul, afectează dreapta românească şi partidul pe care l-a creat cândva, PDL-ul. Locomotiva a rămas la fel de energică, dar şi-a inversat mersul: acum trage înapoi cu aceeaşi forţă cu care odată împingea înainte. Cine nu observă acest lucru, îl va observa când va fi prea târziu.”  Mircea Cărtărescu se leapădă public de Băsescu, într-un moment în care ciracii acestuia nu ştiu ce să mai facă pentru a mulge cât mai mulţi bani pentru zilele negre care vor veni după pierderea puterii. Iar autorul Levantului nu se leapădă de Băsescu spre a vira abject în braţele primitoare ale USL-ului, ci continuă să creadă, oricât de greşit, în autointitulatul „proiect de dreapta” al lui Băsescu.

 Sigur acum că persoanele care ştiu ce înseamnă de fapt PDL-ul (partidul comuniştilor şi securiştilor de linia a treia, cărora le-a dat Iliescu peste mâini cu mineriada din 1991 când şi-a dat seama că vor să-şi împartă ţara întreprindere cu întreprindere)  s-ar putea cocoşa de râs în faţa naivităţii lui Mircea Cărtărescu. Eu unul prefer să-i respect consecvenţa, lucru foarte rar aici, la porţile Levantului…

Anunțuri

6 Responses to Cărtărescu se leapădă de Băsescu

  1. vlad spune:

    da. a scris-o bine Cartarescu de data asta, la fel cum a scris-o cand cu regele Mihai.
    Numai ca atitudinea lui de inchizitor la adresa opozitiei din unele articole nu se potriveste cu portretul poetului desprins de lume pe care i-l creionezi aici.

  2. optimvs spune:

    Unde am zis eu ca-i desprins de lume? 😀 Am scris ca e poet, ca se ghideaza dupa trairi, nu dupa ratiune. Asta e cu totul altceva decat a fi desprins de lume, Daca lui i s-a pus pata pe Ponta, a dat in Ponta. Daca a inceput sa dea ICR-ul cu bani in el, n-a zis nu, dupa cum am scris clar in articol.

    Daca realmente vrei sa vorbim despre poeti desprinsi de lume, putem discuta despre Eminescu, care darama guverne cu editorialele lui, desi era departe de a fi un om interesat de bani, averi samd.
    La polul opus il avem pe Arghezi, care primise o suma de bani ca sa faca un ziar politic, de aparitia caruia guvernul se temea ingrozitor. Asa ca a fost chemat de unul dintre magnatii zilei si i s-a spus ceva gen „de ce sa se murdareasca un poet mare ca dumneavoastra cu politica asta, nu mai bine va dau eu 2x cat v-au dat aia, si scoateti o revista literara de tinuta?” (citatul e aproximativ, din memorie, scena e relatata de Marin Preda intr-una din cartile sale). Iar raspunsul marelui poet a fost „ada banii, da-i in pizda masii” 😆 😆 😆

    Sa spunem doar ca Mircea Cartarescu se situeaza undeva la jumatatea drumului intre aceste doua extreme.

    Ce am apreciat eu foarte mult la editorialul pe care l-a publicat azi a fost faptul ca a spus practic „Pana aici”, cand regimul pe care l-a sustinut a comis un act de o evidenta anormalitate, cum este matrasirea lui Raed Arafat.

  3. graudegasitid spune:

    Dar cu Patapievici de ce nu esti asa de intelegator?

  4. optimvs spune:

    Diferenta dintre filosof si poet iti spune ceva? 😉

  5. greudegasitid spune:

    nu se exclud. ba numerosi poeti au fost si filozofi.

  6. optimvs spune:

    Evident, doar ca nu e cazul lui Mircea Cartarescu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: