Viaţa la ţară – acum într-o nouă prezentare

27 Februarie 2012

 Disclaimer: această anecdotă are mai mult decât un sâmbure de adevăr.  

Pe un drum de ţară – o procesiune funerară. Este înmormântat nea Spirache, unul dintre stâlpii crâşmei din sat.
La un hop, alunecă răposatul din coşciug şi rămâne pe marginea drumului. Zdrobiţi de durere şi de niscai ţuică, participanţii la procesiune n-au observat şi au mers mai departe.

După o vreme, trece pe aceleşi drum un tractorist (desigur beat şi el) şi calcă peste Spirache. Fără să-şi dea seama că acesta era mort dinainte de a-l călca el, tractoristul s-a speriat şi l-a aruncat pe răposat în lac.

Pe lac nişte braconieri pescuiau cu dinamită. După o explozie, iese Spirache la suprafaţă. Speriaţi, braconierii îl iau şi-l aruncă pe fâşia de pază a grănicerilor.

Grănicerii, când l-au văzut, l-au somat, au tras un foc de avertisment, dupa care l-au găurit cu o salvă de gloanţe. Se apropie ei, se uită bine la cel împuşcat şi unul zice:
– Aoleu! Ăsta nu-i infractor, ăsta-i Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Sorin Tănăsie, un Jean Valjean din România

22 Februarie 2012

 Ştirea „bombă” din aşa-zisa presă sportivă de azi este că fostul campion european de box Sorin Tănăsie, botezat  „Pantera”, a fost bătut crunt în puşcărie de un alt deţinut, care vroia să se uite la meciul Vitali Klitschko vs Dereck Chisora.

Dati click pe imagine pentru a citi textul la dimensiunea normala

Dati click pe imagine pentru a citi textul la dimensiunea normala

Dupa cum se poate vedea, GSP-ul lui Tolontan a ales să prezinte întâmplarea în maniera stupid-senzaţionalistă specifică unor site-uri tip kombat.ro. Practic, „articolul” din GSP se axează pe faptul că un fost campion la box a luat bătaie în puşcărie pentru că n-a vrut să urmărească un meci de box, pierzând cu totul din vedere gravitatea ieşită din comun a acestui incident.

 Pentru că, dacă lăsăm la o parte abordarea GSP-istă şi facem jurnalism adevărat, observăm repede prima mare anomalie: Sorin Tănăsie, un sportiv care a reprezentat cu cinste România în plan internaţional, a primit o pedeapsă relativ mare (doi ani şi două luni) CU EXECUTARE pentru conducerea autovehiculului în stare de ebrietate.

  Nu are rost să insist pe numeroasele exemple de persoane care au primit pedepse cu suspendare pentru comiterea unor accidente soldate cu 3-4-5 morţi, pentru că toată lumea le cunoaşte foarte bine (Colonelul Bernevig, fostul şef al Direcţiei de Informaţii a Armatei, a primit iniţial 3 ani cu suspendare pentru un accident soldat cu 5 morţi, a luat 3 ani cu executare abia la recurs şi a ispăşit doar 6 luni, fiind salvat de Legea graţierii nr. 543. Carmen Păunescu a ucis trei oameni şi a luat doar doi ani cu suspendare, neispăşind nici măcar o singură zi în puşcărie – repet, aş putea înşira 3 pagini cu exemple notorii).

 Cu alte cuvinte, Justiţia noastră europeană a sancţionat mult mai dur o faptă care putea duce la un accident grav (conducerea în stare de ebrietate) decât comiterea unui accident soldat cu morţi. Nu vreau sa se înţeleagă de aici că ar fi anormale pedepsele cu executare în cazurile flagrante de conducere în stare avansată de ebrietate, ci doar că e anormal să faci asta când dai pe bandă rulantă pedepse cu suspendare pentru accidente deosebit de grave, soldate cu câţiva morţi.

Sorin Tănăsie - sursa foto Realitatea.net

Sorin Tănăsie - sursa foto Realitatea.net

A doua mare anomalie este la fel de lesne observabilă:  un deţinut condamnat pentru o faptă minoră, conducerea în stare de ebrietate, este pus în contact, în subunitatea de la Vânjuleţ a penitenciarului cu regim deschis şi semideschis (Turnu Severin), cu un deţinut condamnat pentru omor. Faptul că Tănăsie, condamnat pentru conducere în stare de ebrietate, era deţinut într-un astfel de penitenciar, este cât se poate de normal, dar ne putem întreba cu toţii Citește restul acestei intrări »


Iarna care a schimbat istoria lumii

13 Februarie 2012

 Nu, nu este vorba despre cele trei săptămâni de iarnă adevărată care au dat întreaga măsură a incapacităţii administrative a căpuşelor portocalii. Vorba ceea, n-am ajuns să fac „jurnalism” tip Antena 3 nici măcar pe blog, şi sper nici să nu ajung vreodată. Numai ideea acestei postări mi-a venit văzând cum o ţară poate fi pur şi simplu dată peste cap de o vreme ceva mai aspră ca de obicei, dar nu ieşită din comun, subiectul însă nu are nimic de-a face cu România sau măcar cu epoca modernă.

 Iarna la care mă refer este cea dintre anii 405 şi 406 după Hristos, când temperaturile extreme au făcut ca Rinul să îngheţe, iar triburile vandalilor, alanilor şi suebilor au profitat de acest eveniment rarisim pentru a trece în masă frontiera Imperiului Roman de Apus.  (Data tradiţională folosită de istoricii moderni, de la Gibbon incoace, era 31 decembrie 406, dar cercetările relativ recente ale lui Michael Kulikowski au dezvăluit că Sfântul Prosper din Aquitania şi-a „aranjat” un pic cronica, pentru a nu avea ani fără evenimente majore).

 Concluzia la care ajungi, dacă studiezi seria de evenimente declanşată în ziua de 31 decembrie 405, când podul de gheaţă format pe Rin, lâmgă Mainz, a fost suficient de gros pentru a susţine greutatea hoardelor barbare revărsate peste el,  e că  istoria pe care am învăţat-o noi la şcoală, în România comunistă, şi care ne învăţa că Imperiul Roman a căzut din cauza unei combinaţii între deteriorarea inexorabilă a sistemului sclavagist, ascensiunea religiei creştine, anarhia militară din imperiu şi năvălirile barbare nu prea face două parale.

 În realitate, un singur eveniment, produs din cauze meteorologice, asupra cărora omul nu poate avea nici acum ( după mai bine de 1600 de ani de progres tehnologic)  vreo influenţă, a declanşat o reacţie în lanţ care a pus pe butuci, în nici 75 de ani, cel mai puternic imperiu pe care l-a cunoscut vreodată omenirea.

 E dificil ca, într-o postare pe blog, să faci o analiză temeinică, la nivel ştiinţific. Cu toate astea, se pot puncta câteva aspecte care fac destul de clar faptul că această teorie (să-i spunem „catastrofică”) e mult mai realistă decât aberaţiile determinismului istoric.: Citește restul acestei intrări »


Boc a demisionat la fel cum a guvernat: la comandă

6 Februarie 2012

 Profitând de faptul că iarna grea picată peste România i-a oferit un oarecare răgaz, trimiţând acasă majoritatea protestatarilor,  Traian Băsescu tot încearcă, de mai bine de o săptămână, să „se scoată” prin manevre de un penibil aproape inegalabil. A început prin condamnarea lui Adrian Năstase la doi ani de închisoare cu executare, cu toate că ştia prea bine că sentinţa, fără nici o legătură cu dosarul respectiv, nu poate rezista la recurs.  Văzând că nu marşază nimeni, a supralicitat cu o jenantă condamnare a lui S.O . Vântu la şase luni de puşcărie, tot cu executare, de parcă pe numeroşii păgubiţi de la FNI, B.I.D. şamd  i-ar putea satisface o glumiţă de genul ăsta. Dar, ghinion, serviciile au raportat că aceste jalnice manevre de imagine au eşuat lamentabil, aşa că, în disperare de cauză, matrozul a început să arunce peste bord propriul echipaj.

 Aşa se face că azi, 6 februarie, Emil Boc, cel mai impopular pitic din istoria României, a executat ordinul primit de la matroz şi şi-a dat demisia. Iar Băsescu tace mâlc, aşteptând ca serviciile să-l anunţe care este starea de spirit a românilor la aflarea veştii, şi speră în mod aproape iraţional că oamenii vor înghiţi găluşca şi se vor multumi cu un nou guvern controlat de PDL, dar camuflat sub masca unui executiv format din tehnocraţi.

 Ce nu înţelege matrozul este că funia a ajuns la par şi că, în momentul ăsta, aruncarea echipajului peste bord nu face decât să întărâte şi mai tare opinia publică. A cărei percepţie, 100% corectă de altfel, este că Băsescu pur şi simplu încearcă să-i prostească în faţă pe români. Şi asta pentru că, după toţi aceşti ani în care guvernul Boc n-a fost altceva decât un umil executant al ordinelor lui Băsescu, nimeni nu poate fi atât de cretin încât să accepte demisia lui Boc şi înlocuirea lui cu altă unealtă ca pe o soluţie a crizei politice. E ca şi cum ai băga cuţitul în cineva şi apoi ai urla că eşti nevinovat şi că arma respectivă este adevăratul ucigaş.

 Transformând palatul Victoria într-un apendice al Cotroceniului, Băsescu şi-a atins pe moment scopul şi a condus România cu o autoritate pe care n-a mai avut-o nici un şef de stat de la Ceauşescu încoace.  Doar că acum trebuie să plătească preţul pentru Citește restul acestei intrări »