Mandinga la Eurovision sau rusinea unei lălăieli votate doar de diaspora

27 Mai 2012

 Eurovisionul a devenit, în special după 1989, un soi de concurs de schimb de voturi, câştigat (cu rare excepţii care întăresc regula) fie de ţara care ştie să susţină o melodie cât de cât bună cu o tocmeală feroce de culise, fie, ca anul trecut, de singura ţară dispusă să bage adânc mâna în buzunar în vreme de criză (întrucât editţia din anul următor revine automat câştigătorului pe anul în curs).  Evident că, în condiţiile astea, România poate doar spera la o clasare cât mai onorabilă, bazată în bună parte pe numărul emigranţilor români şi pe disponibilitatea acestora de a-şi cheltui banii pentru SMS-urile cu voturi.

 Problema este însă că, mult prea des în ultimii ani, această disponibilitatea patriotică a diasporei de a vota melodia propusă de România rămâne unicul vehicul care ne propulsează  din subteranele clasamentului spre lumina primei jumătăţi. Cred că nu exagerez cu nimic când spun că, fără românii plecaţi la muncă în ţări ca Spania, Italia, Grecia, Cipru, Israel şamd sau fără punctele primite „by default” de la Moldova, lălăiala jenantă a trupei Mandinga n-ar fi adunat nici 10 puncte. De acord, solista Elena Ionescu are o voce decentă şi forme destul de apetisante pentru bărbaţii de vârsta a doua sau a treia, dar asemenea atuuri puteau avea vreo valoare doar ca susţinere  pentru o piesă bună.  Ceea ce n-a fost nici pe departe cazul, întrucât lălăiala botezată „Zaleilah” putea candida cu mult succes la titlul de cea mai proastă piesă prezentată în concurs. Dacă spun că piesa „Lăutar” a moldoveanului Paşa Parfeni era mult peste neo-maneaua dezlânată şi fără text a trupei Mandinga deja e vorba de un understatement, iar de comparaţii cu melodia câştigătoare sau chiar cu piesele Spaniei sau Macedoniei nici nu poate fi vorba.

 Pe scurt, e greu de înţeles cum de o ţară de 21 de milioane de locuitori poate trimite într-un concurs cu o audienţă enormă asemenea rebuturi. Pentru că, până la urmă, pentru o Românie săracă, miza nu e să câştigi Eurovisionul ca să te faci de râs anul următor cu organizarea (sau să bagi mâna în bugetul Sănătăţii ca să nu te râdă toată Europa), ci să arăţi în faţa unui continent întreg că Citește restul acestei intrări »

Anunțuri