Meciul cu Olanda, pierdut de Mircea Sandu pe mâna hoţului profesionist Craig Thomson

17 Octombrie 2012

V-aţi întrebat de ce canaliile de presă gen Tolontan au pomenit foarte timid de furăciunea grotească prin care scoţianul Craig Thomson a împiedicat România să aibă vreo şansă de  a scoate un rezultat bun cu Olanda? Sau de ce Ilie Dumitrescu, o fostă glorie care îşi aşteaptă rândul la un post călduţ în FRF, făcea aseară vocalize despre cât ar fi de penibil să dăm vina pe arbitraj?

Răspunsul e foarte simplu, pentru că Mircea Sandu, tartorul FRF, le-a ordonat să facă ciocul mic. Şi asta pentru că individul auto-poreclit „naşul” şi-a construit cu migală în ultimii ani o imagine de mare ştab la UEFA, de navigator iscusit prin subteranele fotbalului internaţional, care prin influenţa sa personală  protejază România de arbitrajele ostile care ne scoteau peri albi în anii ’90.  Imagine pe care o poate face ţăndări constatarea că aseară am fost furaţi ca-n codru de un arbitru specializat în furăciuni şi trimis aici cu scopul explicit de a rezolva locul 1 (şi implicit calificarea directă la Mondialul din Brazilia) pentru Olanda.

Afirmaţia poate părea hazardată, dar ajunge să ne uităm la declaraţiile făcute de Van Gaal după meciul Turcia -România ca să ne dăm seama că olandezii s-au temut de meciul de la Bucureşti. Şi, dacă ne uităm la istoricul isprăvilor lui Craig Thomson, vom înţelege că Olanda, ca orice echipă mare care traversează un moment mai delicat, n-a ezitat să-şi asigure şi sprijinul unei brigăzi de arbitri care să fluiere „cum trebuie”.

Ce ar fi trebuit să ştie Mircea Sandu (şi profesionistul lu’ peşte Cătălin Tolontan) este că acest Craig Thomson i-a furat pe bosniaci în 2011, dând Franţei penaty pentru un fault în afara careului. Că anul ăsta, pe 8 martie, a dictat penalty pentru echipa olandeză Twente Enschede într-un meci de Europa League contra lui Schalke, deşi atacantul olandez Luuk de Jong nici nu fusese atins de fundaş. Şi, în general vorbind, că Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Becali în USL, manevra care a isterizat slugile lui Băsescu

16 Octombrie 2012

Dacă vă uitaţi un pic în presa băsistă, o să vă amuzaţi copios văzând cum conştiinţele pe bani fac spume la gură în legătură cu cooptarea lui Becali de către USL. Sigur, George  Becali e departe de a fi un personaj politic respectabil, dar fiţi siguri că nu asta îi doare pe băsiştii cu ora.  Marea lor problemă e că USL-ul, care până acum avea un singur politician realmente capabil să „treacă sticla”  (Crin Antonescu) se întăreşte acum cu o figură publică renumită exact pentru această calitate.

Iar Becali nu numai că „trece sticla” televizorului, dar vorbeşte pe limba şi la nivelul de înţelegere al maselor largi din această ţară. Se poate spune, cu cinism, că USL şi-a luat un troglodit care să le vorbească pe limba lor troglodiţilor care l-au votat pe Băsescu în 2009. Lucru care, firesc, îi dă fiori reci matrozului, întrucât pierderea acestui vast bazin electoral înseamnă pentru el ruina carierei politice şi, foarte probabil, o nouă vecinătate cu Adrian Năstase.

Mai mult decât atât, spre deosebire de îmbogăţiţii din siajul PDL sau USL, Becali chiar se poate lăuda cu Citește restul acestei intrări »


De ce nu a luptat Daniel Ghiţă în gala Final 16 K-1 2012?

15 Octombrie 2012

Răspunsul scurt la întrebarea din titlu este: pentru că s-a lăsat prostit de managerul său olandez. Răspunsul lung este ceva mai complicat şi trebuie să pornească de la stabilirea premizelor acestei bizare întâmplări, care l-a costat pe Daniel Ghiţă şansa (foarte mare) de a câştiga premiul de 1 milion de euro pus în joc anul acesta de noul management al K-1.

În primul rând, cred că este clar pentru orice persoană cât de cât interesată de sporturile de contact că gala final 16 de anul acesta a fost mult sub nivelul obişnuit al K-1 şi că singurul dintre cei 16 luptători  care i-ar fi putut pune probleme lui Daniel în final 8 este Hesdy Gerges.  Pe care Ghiţă l-a bătut măr, prin KO, cu nici 10 luni în urmă.  Pe scurt, Ghiţă, sărit deja binişor de 31 de ani, avea tot interesul de pe lume să fie în acest final 16, să treacă peste adversarul de două parale pe care l-ar fi avut şi să lupte  apoi în gala final 8.

În schimb, gaşca olandeză din jurul „penalului” Bas Boon şi a nou createi Glory World Series avea tot interesul ca Daniel să nu lupte în K-1. Asta pentru simplul motiv că, pe lângă foste glorii gen Remy Bonjasky (care mai nou are nevoie de o hoţie pe faţă pentru a câştiga cu Anderson Silva) sau eterne sperante gen Errol Zimmerman, Glory World Series stă, de fapt, în doi luptători de top: tot mai bătrânul Semmy Schilt şi Gokhan Saki. Iar Saki este, dpdv al contractelor, printre cei mai alunecoşi luptători de kickboxing şi te poţi trezi oricând cu el că te salută din mers. Or, dacă noul K-1 le putea opune acestora o înfruntare Ghiţă-Gerges, având în plus şi enormul atu al unui brand stabilit, e greu de crezut că tot corul de lătrături revărsat printre insideri de gaşca lui Boon ar mai fi valorat mare lucru.

Aşa că şmenarii de la Glory au venit cu un plan absolut diabolic: prin intermediul managerului olandez al lui Daniel, i-au turnat acestuia poveşti despre faptul că premiul de 1 milion de dolari oferit de K-1 ar fi o mare ţeapă, de genul celei date de vechiul management al K-1 unora dintre luptătorii care au participat la ultimele final 16 şi final 8 „pe stil vechi”. După care i-au propus lui Ghiţă semnarea unui contract bunicel cu Glory World Series.

Sigur că, în momentul ăla, dacă Daniel Ghiţă ar fi fost ceva mai hârşit în scheme de-astea, ar fi trebuit să se întrebe (cu capul lui, nu cu al olandezului) ce motive ar avea Citește restul acestei intrări »


Realegerea LIBERĂ a lui Hugo Chavez, dovada că Departamentul de Stat al SUA nu e izvorul democraţiei

8 Octombrie 2012

Ştirea zilei,  pe care n-o s-o prea vedeţi la prosteve, este că Hugo Chavez a fost reales, cu o majoritate confortabilă, pentru un nou mandat de 6 ani în fruntea Venezuelei.  Rezultatele parţiale ale alegerilor libere şi democratice de aseară (declarate astfel chiar de presa americană)  au declanşat o fiesta de un entuziasm delirant pe străzile din Caracas, unde suporterii lui Chavez au sărbătorit victoria până spre dimineaţă. Cu o participare record la vot, ce sare binişor de 80%, şi cu peste 54% dintre voturi exprimate în favoarea sa, Chavez a demonstrat, dacă mai era cazul, că nimeni n-are nevoie de binecuvântarea Departamentului de Stat al SUA pentru a-şi conduce ţara, câtă vreme face bine acest lucru.

Sigur, se poate argumenta că Venezuela stă pe un ocean de petrol şi că, în condiţiile astea, e mult mai uşor să le dai cu flit americanilor. Total greşit, în condiţiile astea e mult mai greu, dovadă fiind lovitura de stat orchestrată de CIA în 2002 ca şi variatele tentative mai puţin violente care au urmat. De fapt, menţinerea la putere a lui Chavez arată clar că, în actuala configuraţie geo-politică, Statele Unite nu au cum să-şi impună prin forţă voinţa asupra unei naţiuni suverane care-şi vede pur şi simplu de treaba ei. Şi cum poporul din Venezuela a primit, în ultimii (aproape) 14 ani, suficiente dovezi care arată că regimul Chavez chiar foloseşte bogăţiile ţării pentru a îmbunătăţi viaţa celor mulţi, nici propaganda americană nu are prea mulţi sorţi de izbândă.

În condiţiile astea, simplul fapt că Citește restul acestei intrări »


Plângăciosul Bonjasky – întoarcere ruşinoasă în ring cu o hoţie în detrimentul lui Anderson Silva

6 Octombrie 2012

Gala „Glory 2” desfăşurată astă seară (6 octombrie 2012) la Bruxelles a avut drept cap de afiş întoarcerea celui mai mare plângăcios din istoria kickboxingului. L-am numit, desigur, pe Remy Bonjasky, singurul campion K-1 care a preferat să câştige un titlu plângând ca o babă pe un scaun şi pot să adaug acum că recent încheiatul meci cu Anderson Silva nu a făcut decât să-mi sporească semnificativ antipatia pe care o resimt faţă de acest trişor.

Pe scurt, pentru că senzaţia de greaţă simţită după meci este încă prea pronunţată, trebuie spus că brazilianul Silva l-a folosit pe Bonjasky pe post de sac uman de box vreme de două runde, tocând la el mărunt, ca la fasole. Lucru constatat şi de arbitri, care i-au dat primele două runde lui „Braddock”. La începutul rundei a treia, Citește restul acestei intrări »