Vasilică Cristi Dănileţ, omul cu care chiar trebuia începută curăţenia în CSM

Contrar a ceea ce se aşteaptă probabil băsiştii cu ora sau cei 2-3 susţinători dezinteresaţi care i-or mai fi rămas matrozului, postarea asta nu are nimic de-a face cu spumele revărsate de Antene în legătură cu orientarea politică a fostului membru al CSM.  Pur şi simplu consider că, într-un stat de drept, prezenţa lui Vasilică Cristi Dănileţ în  CSM (ca membru cu drepturi depline, nu pe post de cărător de hârtii) ar fi fost cu desăvârşire imposibilă. Şi asta strict pe baza CV-ului publicat de dl. Dănileţ pe propriul blog şi a mecanismului prin care magistraţii sunt aleşi în CSM.

Să le luăm pe rând: conform propriului CV, dl Vasilică Cristi Dănileţ termină Facultatea de Drept  în 1998 şi este numit pe 1 decembrie judecător la judecătoria din oraşul de baştină (Vatra Dornei), post pe care activează până pe 14 mai 2001. Nu discut aici ce ne sugerează faptul că un tânăr de 23 de ani, abia ieşit de pe băncile facultăţii, este numit direct judecător, pentru simplul motiv că, în această postare, îmi propun să operez strict cu fapte, nu cu deducţii. Cert este însă că, după numai doi ani şi jumătate de activitate fulminantă la judecătoria Vatra Dornei, pe data de 15 mai 2001 dl. Dănileţ este numit judecător inamovibil la Judecătoria Cluj-Napoca prin Decretul Preşedintelui României nr. 308 din 8 mai 2001 . Mai stă şi pe acest post încă 3 ani şi ceva, după care, pe 1 septembrie 2004 este numit judecător la Tribunalul Cluj. Post pe care mai stă doar 5 luni, întrucât pe 18 ianuarie 2005 este detaşat la Ministerul Justiţiei, unde ocupă postul de consilier al ministrului.

Indiscutabil, ne putem întreba ce nevoie avea un ministru cu experienţa Monicăi Macovei de un consilier cu o experienţă profesională aproape nesemnificativă, ce se rezuma la 6 ani petrecuţi în funcţia de simplu judecător? Din nou însă, prefer să rămânem la fapte şi să constatăm că, după ieşirea Monicăi Macovei din guvernul Tăriceanu (în împrejurările ştiute), dl. Dănileţ părăseşte imediat (pe 22 mai 2007)  Ministerul Justiţiei şi se întoarce la Tribunalul Cluj, unde activează tot ca judecător până  pe 14 iulie 2009.  Apoi, pe fondul pedelizării generale a României sub guvernul Boc este numit, pe 15 iulie 2009, vicepreşedinte la Judecătoria Oradea. Funcţie în care stă doar un an şi vreo 5 luni, întrucât, pe 07 ian 2011 este ales ca membru al CSM de către colegii săi judecători.

Vasilica Cristi Danilet in 2009, an in care a fost numit vicepresedinte de Judecatorie – sursa foto luju.ro

Simpla aritmetică ne arată că dl. Dănileţ a ajuns membru al forului diriguitor al Justiţiei din România după o experienţă profesională de  7 ani şi două luni ca simplu judecător şi un an şi 5 luni ca vicepreşedinte de judecătorie de provincie. Vi se pare că, oricât de capabil şi de onest ar fi un om (repet, nici nu mai discut aici cazul particular al d-lui Vasilică Cristi Dănileţ) această experienţă profesională este suficientă pentru a face parte din CSM? Avusese dl. Dănileţ ocazia să conducă măcar  o mică judecătorie dintr-un orăşel pierdut prin vreun judeţ mai mic? Judecase, ca preşedinte de complet, măcar cazul vreunui mafiot de provincie, nu mai vorbesc pe cel al unui mare corupt de prin vreun partid?

Ei bine, atunci cred că e clar că, într-un stat de Drept, în care alegerile pentru CSM nu sunt o glumă proastă, dl Dănileţ ar fi trebuit să mai adune vreo 15-20 de ani de experienţă, la un nivel mai înalt, până să poată măcar CANDIDA la un loc în CSM.  Iar acesta este motivul pentru care afirm răspicat că Vasilică Dănileţ este omul cu care trebuia începută curăţenia în CSM. Nu pentru băsism, nici pentru că ar fi sau nu protejatul lui Macovei, ci doar pentru că acest om nu a parcurs nici pe departe acel cursus honorum al profesiei sale care ar trebui să fie necesar pentru a accede în această instituţie!

P.S. Ca să nu existe dubii, pe dl. Dănileţ îl cheamă Vasilică şi Cristi în buletin. Exact aşa, nu Vasile Cristian, nu Vasile Cristi.