Review real Samsung Galaxy S5 inclusiv problema cu dezlipirea touchscreenului

31 Octombrie 2014

Intrând ieri într-un magazin GSM oarecare mi-am aruncat privirea asupra nu chiar aşa de noului Galaxy S5, expus cu mare mândrie pentru a fi butonat de potenţialii clienţi.  Il apuc, dau sa deschid un browser şi mă loveşte aspectul convex al display-ului. Măi să fie, am eu halucinaţii sau produsul e chiar atât de falit încât se dezlipeşte touchscreen-ul în magazin? Veşti bune, nu am halucinaţii, când l-am întors pe o parte am văzut ditamai golul între touchscreen şi măruntaiele telefonului, de mai aveam un pic şi băgam degetul. Daţi click pe poze pentru rezoluţie  mai mare, să vă minunaţi de calitatea supremă a tehnicii coreene:

Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Dovada că bozgor înseamnă „fără vorbire” nu „fără ţară”

14 Octombrie 2014

Scriam zilele trecute că maghiarii din România au fost convinşi în ultimii 24 de ani, de către nişte propagandişti isteţi, că mult prea folositul „bozgor” ar însemna „fără ţară”, cu toate că, logic şi istoric vorbind, cuvântul cu pricina nu poate însemna decât „fără vorbire” . Singurul lucru care mai lipsea, după cum a observat unul dintre cei care au comentat la respectiva postare, era o bibliografie, subsemnatul nefiind lingvist de meserie şi nici specialist în slava veche.

Ei bine, mulţumită unui fericit concurs de împrejurări, care m-a  Citește restul acestei intrări »


De unde vine cuvântul bozgor?

9 Octombrie 2014

Declaraţia ironic-opărită a lui Boloni la adresa „imnului” compus de trupa Iris pentru Naţionala României (în paranteză fie spus, proastă melodie, prost text) m-a făcut să realizez că, de când mă ştiu, n-am întâlnit vreun ungur care să creadă că „bozgor” înseamnă altceva decât „fără ţară”. Şi, implicit, să considere că termenul cu pricina ar fi o insultă oribilă, având în vedere că vremurile când triburile maghiare au migrat în Europa au apus de peste 1000 de ani şi că, tot de atunci, ungurii au fost cât se poate de sedentari.

In realitate, termenul „bozgor” n-are nici o treabă cu ţara pe care unguri n-ar avea-o. Pur şi simplu nişte propagandişti isteţi au convins maghiarimea din Transilvania că bozgor înseamnă „fără ţară” pentru a profita la maxim de susceptibilităţile unor oameni care, oricum am da-o, s-ar simţi mult mai bine dacă teritoriul pe care locuiesc şi ei ar face parte din Ungaria decât din România.

Conform acestei teorii folosite de propagandiştii iredentişti, cuvântul  ‘bozgor’  ar proveni din expresiile slave  ‘biez gora’ (fără munţi) sau ‘biez gorod’ (fără oraşe), care la rândul lor s-ar înţelege (nu se ştie de ce) drept  ‘fără patrie’.  Evident, orice om normal psihic care are habar de istorie înţelege că, la data la care ungurii erau temporar stabiliţi pe Volga (sec VIII AD) nici slavii nu aveau cine ştie ce oraşe cu care să se laude şi în raport cu care să-i ia în derâdere pe nişte vecini consideraţi mai dubioşi.  La fel, nu exista nici un motiv ca slavii din zonă să dea porecle în funcţie de munţii pe care nu-i aveau nici ei.

În schimb, ceea ce-i deosebea fundamental pe unguri de TOŢI locuitorii cu care au venit în contact în Europa în perioada migraţiei  era limba. Slavii, românii, germanii şamd erau toţi indo-europeni, iar limbile vorbite de ei, chiar dacă foarte diferite, aveau totuşi puncte comune pe care un om cu mintea mai sprintenă le poate folosi. Pe de altă parte, ungurii veneau cu o limbă care, la data migraţiei, nu avea absolut nimic în comun cu limbile indo-europene: nici vocabular, nici gramatică, nici sintaxă, nimic.  Şi cum unul dintre cele mai vechi trucuri de propagandă din lume este să-i negi duşmanului atributele umanităţii, să-l transformi dpdv propagandistic într-o bestie feroce, slavii i-au botezat pe unguri „cei fără vorbire” adică „biez gavar”. Preluat de români ca „bozgor”.

Evident că nici „fără vorbire” nu e ceva de bine, dar în mod cert termenul nu are conotaţia care a fost folosita de propaganda anti-românească pentru a inflama spiritele maghiarilor din Transilvania.

P.S. O altă teorie, chiar mai benigna, aparţine lingvistului maghiar Szilágyi N. Sándor. Acesta susţine că termenul „bozgor” ar fi apărut Citește restul acestei intrări »


Cucuveaua Macovei – simbolul fracturii dintre România virtuală şi cea reală

6 Octombrie 2014

Sinistra procuroare ceauşistă care a avut neobrăzarea delirantă de a se compara cu Nelson Mandela tinde să devină, în aceste zile, un soi de simbol al României postacilor de pe net. Oriunde întorci capul pe vreun site mai mare unde se discută măcar ocazional politică dai de câţiva necunoscuţi foarte agitaţi, care debitează încontinuu fraze mai mult sau mai puţin lipsite de logică despre Macovei, independenţa justiţiei şamd. Ştiţi la ce  mă refer, clasicele mantre băsiste cărora li se adaugă acum „convingeri” despre faptul că Macovei ar fi catindatul providenţial care să scoată ţărişoara la liman.

Sigur, e greu să găseşti argumente logice în favoarea oricăruia dintre cei 14 candidaţi la funcţia supremă în stat, dar ce-o scoate în evidenţă pe Macovei în toată tărăşenia asta este faptul că în viaţa reală susţinătorii ei pur şi simplu nu există.  În vreme ce online-ul românesc freamătă de macoveişti „fanatici”, în România reală a fost nevoie ca Blaga să-i pună pe pedelişti să strângă semnături pentru Macovei cucuvelei la dispoziţie niscaiva semnături din arhivele pe care toate partidele mari le folosesc la fiecare alegeri.  Bun înţeles, numai un tâmpit crede că la fiecare alegeri prezidenţiale se adună milioanele alea de semnături pentru primii 2-3 candidaţi, dar simplul fapt că Macovei n-a fost în stare să strângă ca independent nici măcar pe-aproape de cele 200.000 de semnături necesare spune multe.

Logic, după această constatare se naşte legitima întrebare: dacă Macovei nu a găsit în toată ţara nici măcar 100.000 de oameni dispuşi să semneze pentru ea ( treaba era moartă în coteţ când Blaga a preluat problema) , de unde vin haitele de macoveişti de net? Cine plăteşte armata de postaci care, folosind de bună seamă nşpe identităţi fiecare, împroaşcă online-ul românesc cu propagandă în favoarea acestei fiinţe?

Sincer, cred că răspunsul la această întrebare trebuie căutat atât  în sistemul de justiţie cât mai ales la PDL.  Macovei a umplut sistemul cu oameni promovaţi strict pe criteriul obedienţei totale faţă de ordinele primite, indivizi care ştiu că o eventuală de-macoveizare îi va timite din posturile mănoase de azi pe la cine ştie ce parchete şi judecătorii din orăşele uitate de lume (adică fix în locul în care ar trebui să stea la început de carieră, pentru a căpăta experienţă). Evident că toţi ăştia, probabil împreună cu diverse rubedenii şamd latră pe şapte voci pe net în favoarea lui Macovei, dar oricât s-ar clona şi s-ar înmulţi numărul lor tot mic rămâne.

Realist vorbind, grosul macoveiştilor de net nu poate veni decât de la Citește restul acestei intrări »