De unde vine cuvântul bozgor?

Declaraţia ironic-opărită a lui Boloni la adresa „imnului” compus de trupa Iris pentru Naţionala României (în paranteză fie spus, proastă melodie, prost text) m-a făcut să realizez că, de când mă ştiu, n-am întâlnit vreun ungur care să creadă că „bozgor” înseamnă altceva decât „fără ţară”. Şi, implicit, să considere că termenul cu pricina ar fi o insultă oribilă, având în vedere că vremurile când triburile maghiare au migrat în Europa au apus de peste 1000 de ani şi că, tot de atunci, ungurii au fost cât se poate de sedentari.

In realitate, termenul „bozgor” n-are nici o treabă cu ţara pe care unguri n-ar avea-o. Pur şi simplu nişte propagandişti isteţi au convins maghiarimea din Transilvania că bozgor înseamnă „fără ţară” pentru a profita la maxim de susceptibilităţile unor oameni care, oricum am da-o, s-ar simţi mult mai bine dacă teritoriul pe care locuiesc şi ei ar face parte din Ungaria decât din România.

Conform acestei teorii folosite de propagandiştii iredentişti, cuvântul  ‘bozgor’  ar proveni din expresiile slave  ‘biez gora’ (fără munţi) sau ‘biez gorod’ (fără oraşe), care la rândul lor s-ar înţelege (nu se ştie de ce) drept  ‘fără patrie’.  Evident, orice om normal psihic care are habar de istorie înţelege că, la data la care ungurii erau temporar stabiliţi pe Volga (sec VIII AD) nici slavii nu aveau cine ştie ce oraşe cu care să se laude şi în raport cu care să-i ia în derâdere pe nişte vecini consideraţi mai dubioşi.  La fel, nu exista nici un motiv ca slavii din zonă să dea porecle în funcţie de munţii pe care nu-i aveau nici ei.

În schimb, ceea ce-i deosebea fundamental pe unguri de TOŢI locuitorii cu care au venit în contact în Europa în perioada migraţiei  era limba. Slavii, românii, germanii şamd erau toţi indo-europeni, iar limbile vorbite de ei, chiar dacă foarte diferite, aveau totuşi puncte comune pe care un om cu mintea mai sprintenă le poate folosi. Pe de altă parte, ungurii veneau cu o limbă care, la data migraţiei, nu avea absolut nimic în comun cu limbile indo-europene: nici vocabular, nici gramatică, nici sintaxă, nimic.  Şi cum unul dintre cele mai vechi trucuri de propagandă din lume este să-i negi duşmanului atributele umanităţii, să-l transformi dpdv propagandistic într-o bestie feroce, slavii i-au botezat pe unguri „cei fără vorbire” adică „biez gavar”. Preluat de români ca „bozgor”.

Evident că nici „fără vorbire” nu e ceva de bine, dar în mod cert termenul nu are conotaţia care a fost folosita de propaganda anti-românească pentru a inflama spiritele maghiarilor din Transilvania.

P.S. O altă teorie, chiar mai benigna, aparţine lingvistului maghiar Szilágyi N. Sándor. Acesta susţine că termenul „bozgor” ar fi apărut ca urmare a folosirii exagerate de către unguri a înjurăturii ‘bazd meg’, preluată de urechea românului ca „bozmeg”. Iar bozmeg plus ungur ar fi dat ca rezultat bozgor.  La prima vedere pare cam trasă de păr, dar se pare că în lume mai există exemple de expresii foarte utilizate de către un popor care au dus la apariţia unor porecle (de pildă băştinaşii maori îi numeau pe francezi „oui-oui”).

Oricum, e interesant de observat cum propaganda anti-romînească i-a convins pe mai toţi maghiarii din Transilvania de justeţea singurei teorii care nu are nici un temei logic sau istoric.

 

update: citeşte şi Dovada că bozgor înseamnă “fără vorbire” nu “fără ţară” . Vorba ceea, să nu căutăm argumente doar în logică, istorie şi slava veche când putem găsi dovezi lingvistice chiar din zilele noastre.