Liberalizarea cursului de schimb la francul elveţian şi sfatul eternului domn Isărescu

15 Ianuarie 2015

Decizia luată azi de SNB (banca naţională a Elveţiei) cu privire la „liberalizarea” cursului de schimb al francului elveţian înseamnă literalmente „explozia” acestei valute şi, implicit, intrarea în incapacitate de plată a unui număr semnificativ de conaţionali de-ai noştri.  Nu vreau să intru acum în discuţia fără sfârşit despre felul în care o bună parte a acestor oameni (botezaţi „creditaci” cu un umor cam crud dar nu neapărat nejustificat) s-au îndatorat absurd, dincolo de orice limită, uneori pentru a face achiziţii care erau departe de a fi de strictă necesitate.  Nici nu vreau să răsucesc cuţitul în rană, argumentând pe larg de ce un credit în franci elveţieni pe termen lung era în mod cât se poate de evident o alegere aproape sinucigaşă dpdv financiar.

Ce mă interesează în momentul ăsta este că onor BNR-ul nostru, cel păstorit de eternul şi talentatul domn Isărescu, a avut la dispoziţie mai mult de TREI ANI LUNGI în care le putea oferi acestor oameni o ieşire din capcana în care fuseseră convinşi să intre de către diverşi angajaţi „binevoitori” ai băncilor comerciale. Din 2011 (când banca naţională a Elveţiei a blocat nivelul maxim al francului elveţian în raport cu euro) şi până acum BNR ar fi trebuit, dacă era condusă în interesul României, să elaboreze şi să pună în practică reglementări care să le permită românilor cu credite în franci elveţieni, dolari şamd să-şi convertească datoria FĂRĂ PENALITĂŢI DISTRUGĂTOARE în credite în moneda naţională. În loc de asta, dl Isărescu i-a lăsat pe aceşti români (unii pur şi simplu mai proşti, alţii mai neinspiraţi, alţii mai prost sfătuiţi, nu contează acum) la mila băncilor. Unele dintre acestea (de pildă Volksbank) au avut  (măcar înainte de a vinde afacerea din România către Banca Transilvania)  decenţa de a oferi (pe şestache cum s-ar zice)  o ieşire clienţilor ajunşi în această situaţie. Multe altele însă au tras de fiecare bănuţ, aducându-i pe aceşti clienţi în Citește restul acestei intrări »


Ce treabă are masacrul de la Charlie Hebdo cu jurnalismul?

12 Ianuarie 2015

Poate părea bizar să pui o asemenea întrebare după ce vreo 4 milioane de oameni şi 47  de şefi de stat şi de guvern au defilat prin Franţa la marşurile pentru libertate desfăşurate în week-endul trecut. Dar modul în care au fost relatate şi folosite în România evenimentele sângeroase petrecute săptămâna trecută în Franţa este atât de tendenţios încât unele precizări au devenit absolut necesare.

În primul rând, Charlie Hebdo era un săptămânal de satiră şi umor. Asta înseamnă că unele caricaturi nu aveau întotdeauna legătură cu jurnalismul: o simplă frunzărire a câtorva numere ale publicaţiei ne arată că se abordau tot felul de subiecte, dintre care unele nu intrau în sfera jurnalismului oricâtă bunăvoinţă ai avea. Ca să dau un singur exemplu, strict legat de motivul atacului de la Charlie Hebdo:  o caricatură în care un gealat mascat îi ţine cuţitul la gât profetului Mahomed, iar când acesta îşi declină idendintatea îi spune „gura necredinciosule” ESTE jurnalism, pentru că atacă fanatismul orb al unor islamisti radicali. În schimb, o „caricatură” în care profetul Mahomed stă în patru labe, dezbrăcat, cu o stea ieşindu-i din posterior şi cu explicaţia cretinoidă „Mahomed, o nouă stea s-a născut” nu are absolut nici o legătură cu jurnalismul. Reprezintă doar un atac absurd la credinţa unor oameni şi la valorile unei comunităţi.

Cu alte cuvinte, prezentarea asasinatului colectiv de la Charlie Hebdo drept un „atac la libertatea presei” sau drept „asasinarea unor jurnalişti de către terorişti”, cum a făcut media de la noi (având drept vârf de lance, cum altfel, Antena 3 şi România TV) nu reprezintă decât o insultă la adresa numeroşilor jurnalişti ucişi pentru că îşi făceau corect meseria de a informa opinia publică. Bănuiesc că s-a mai spus lucrul ăsta în ultimele zile, dar a pune-o pe Anna Politkovskaya în aceeaşi oală cu caricaturiştii de la Charlie Hebdo denotă pur şi simplu prostie combinată cu totala neînţelegere a rolului jurnalistului în societate.

Dacă atacul de la Charlie Hebdo s-ar fi produs în urma unor caricaturi prin care s-ar fi demascat o eventuală conexiune a şefului autoproclamatului Stat Islamic cu Citește restul acestei intrări »


Atacul de la Charlie Hebdo este un asasinat politic, nu un act de terorism

7 Ianuarie 2015

Mă uitam azi la toţi pseudo-experţii infiltraţi de servicii prin redacţiile diverselor televiziuni şi mă amuzam copios de felul în care aceştia încercau să acrediteze ideea că atacul de la Charlie Hebdo este un act  terorist, eventual legat de autoproclamatul Stat Islamic. A fost de-a dreptul comic să vezi cum, încă din primele ore de după atac, se vorbea despre felul în care toate ţările NATO trebuie să-şi ridice nivelul de alertă teroristă. Subînţelegându-se că, în acest context, ar fi nevoie de mărirea bugetelor serviciilor secrete.

În realitate, chiar dacă nu există o definiţie unanim acceptată la nivel internaţional a terorismului, cam toate ţările civilizate consideră că un atac terorist este o operaţiune menită să favorizeze atingerea unui ţel politic, religios şamd prin crearea unui climat de teroare în rândul populaţiei, prin lovirea unor ţinte alese exact pentru posibilitatea de a ucide sau răni grav victime aleatoare. Sau prin atacarea unor ţinte militare dar fără nici o preocupare pentru evitarea victimelor civile.

Pe de altă parte, ceea ce s-a întâmplat azi la săptămânalul satiric Charlie Hebdo se potriveşte perfect definiţiei asasinatului politic: o echipă de ucigaşi antrenaţi, mascaţi şi înarmaţi cu arme de asalt  a atacat şedinţa de redacţie a unei publicaţii de satiră şi a ucis caricaturiştii (şi alţi câţiva angajaţi) ale căror convingeri  veneau în flagrantă contradicţie cu cele ale asasinilor. După care acest commando al morţii a mai ucis şi doi poliţişti veniţi la locul faptei şi apoi a părăsit nestingherit locul crimei, fără urmăriri ca-n filme şamd.

Evident, nici o legătură cu un fanatic cu ochii injectaţi care apasă declansatorul vestei pline cu exploziv în timp ce zbiară Citește restul acestei intrări »