Evaziunea fiscală a lui Adrian Sârbu şi neruşinarea lui Cristian Tudor Popescu

9 Februarie 2015

Aflu abia acum, la ceva timp după arestarea lui Adrian Sârbu pentru evaziunea fiscală de la Mediafax, că fostul meu şef de la Gândul, Cristian Tudor Popescu, a scos pentru câteva secunde capul la iveală în legătură cu acest subiect extrem de stânjenitor pentru el. A făcut-o nu într-un editorial, cum ar fi cerut-o bunul-simţ elementar, ci într-un soi de post scriptum la un text despre Elena Udrea, scris probabil doar ca urmare a valului de miştouri revarsat la adresa lui dinspre Antena 3 şi din mediul online.

Până şi asta mai era cum mai era dacă dezonor. CTP ar fi spus, scurt şi la obiect, ceva în genul celebrei replici a lui Postelnicu de la procesul fostului CPEx. Respectiva zicere, chiar dacă încerca să-l absolve de vină pe autor, justificând prin prostie acţiunile acestuia, măcar avea meritul incontestabil de a exprima un regret faţă de cele întâmplate. În schimb, CTP are neruşinarea de a scrie, cu subiect şi predicat, că „Îl cunosc de 20 de ani, şi pot să spun că Sârbu a făcut nişte lucruri pentru televiziunea din România şi pentru ziarul Gândul.”

Nu sunt om de televiziune şi n-o să ma apuc acum să comentez „meritele” lui Adrian Sârbu în promovarea manelelor, nesimţirii şi porcovăniei sau a „modelului” Gigi Becali în prime time, la o televiziune generalista cu audienţă semnificativă. Sunt alţii mai calificaţi să o facă.  În schimb, ştiu bine ce lucruri a făcut Sărbu nu pentru ci cu ziarul Gândul, lucruri pe care le ştie al naibii de bine şi CTP, autorul moral al transformării unui ziar important, creat de la zero chiar de către cei care lucrau acolo, într-un abject site băsist condus de oameni care n-au nici o treabă cu jurnalismul.

De fapt, cele întâmplate cu ziarul Gândul sunt emblematice pentru modul de operare al trustului controlat de  Adrian Sârbu: cumpărat când reuşise să ajungă la o pierdere minimă, acesta a fost folosit pentru a prelua o parte din pierderile uriaşe înregistrate de altă firmă din „imperiul” lui Sârbu şi apoi a fost închis (firma care îl edita fiind radiată). Prima mişcare a lui Sârbu a fost nu să folosească departamentul de marketing al trustului său pentru a aduce bruma de publicitate necesară intrării Gândului pe profit, ci să schimbe tipografia. Surpriză(sau nu) noua tipografie făcea parte din trustul lui Sârbu iar pretul per exemplar tipărit era MULT mai mare decît cel de la vechea tipografie, unde Gândul se tipărea încă de la înfiinţare. Evident, manevra a reprezentat o simplă mutare a pierderilor de pe o firmă pe alta, iar cea pe care au fost mutate pierderile a fost închisă rapid.

Toate aceste lucruri îi sunt extrem de bine cunoscute lui CTP, a cărui neruşinare are o explicaţie extrem de simplă şi fără nici o legătură cu prostia: tranzacţia prin care trustul lui Sârbu a preluat controlul asupra ziarului Gândul i-a permis „neprihănitului” Popescu să recupereze Citește restul acestei intrări »