Evaziunea fiscală a lui Adrian Sârbu şi neruşinarea lui Cristian Tudor Popescu

Aflu abia acum, la ceva timp după arestarea lui Adrian Sârbu pentru evaziunea fiscală de la Mediafax, că fostul meu şef de la Gândul, Cristian Tudor Popescu, a scos pentru câteva secunde capul la iveală în legătură cu acest subiect extrem de stânjenitor pentru el. A făcut-o nu într-un editorial, cum ar fi cerut-o bunul-simţ elementar, ci într-un soi de post scriptum la un text despre Elena Udrea, scris probabil doar ca urmare a valului de miştouri revarsat la adresa lui dinspre Antena 3 şi din mediul online.

Până şi asta mai era cum mai era dacă dezonor. CTP ar fi spus, scurt şi la obiect, ceva în genul celebrei replici a lui Postelnicu de la procesul fostului CPEx. Respectiva zicere, chiar dacă încerca să-l absolve de vină pe autor, justificând prin prostie acţiunile acestuia, măcar avea meritul incontestabil de a exprima un regret faţă de cele întâmplate. În schimb, CTP are neruşinarea de a scrie, cu subiect şi predicat, că „Îl cunosc de 20 de ani, şi pot să spun că Sârbu a făcut nişte lucruri pentru televiziunea din România şi pentru ziarul Gândul.”

Nu sunt om de televiziune şi n-o să ma apuc acum să comentez „meritele” lui Adrian Sârbu în promovarea manelelor, nesimţirii şi porcovăniei sau a „modelului” Gigi Becali în prime time, la o televiziune generalista cu audienţă semnificativă. Sunt alţii mai calificaţi să o facă.  În schimb, ştiu bine ce lucruri a făcut Sărbu nu pentru ci cu ziarul Gândul, lucruri pe care le ştie al naibii de bine şi CTP, autorul moral al transformării unui ziar important, creat de la zero chiar de către cei care lucrau acolo, într-un abject site băsist condus de oameni care n-au nici o treabă cu jurnalismul.

De fapt, cele întâmplate cu ziarul Gândul sunt emblematice pentru modul de operare al trustului controlat de  Adrian Sârbu: cumpărat când reuşise să ajungă la o pierdere minimă, acesta a fost folosit pentru a prelua o parte din pierderile uriaşe înregistrate de altă firmă din „imperiul” lui Sârbu şi apoi a fost închis (firma care îl edita fiind radiată). Prima mişcare a lui Sârbu a fost nu să folosească departamentul de marketing al trustului său pentru a aduce bruma de publicitate necesară intrării Gândului pe profit, ci să schimbe tipografia. Surpriză(sau nu) noua tipografie făcea parte din trustul lui Sârbu iar pretul per exemplar tipărit era MULT mai mare decît cel de la vechea tipografie, unde Gândul se tipărea încă de la înfiinţare. Evident, manevra a reprezentat o simplă mutare a pierderilor de pe o firmă pe alta, iar cea pe care au fost mutate pierderile a fost închisă rapid.

Toate aceste lucruri îi sunt extrem de bine cunoscute lui CTP, a cărui neruşinare are o explicaţie extrem de simplă şi fără nici o legătură cu prostia: tranzacţia prin care trustul lui Sârbu a preluat controlul asupra ziarului Gândul i-a permis „neprihănitului” Popescu să recupereze (nu ştiu dacă total, sau poate chiar cu profit) purcoiul de bani investit în ziarul Gândul. (Bani pe care, de altfel, CTP îi făcuse nu jucând la bursă ci vânzându-i lui Dumitru Tinu acţiunile obţinute mai mult sau mai puţin abuziv de la alţi angajaţi ai Adevărului. Dar asta e altă poveste, fără legătură cu Sârbu şi evaziunea lui). Pe scurt, când a fost vorba de parale CTP n-a avut nici o ezitare să dea pe mâna unui afacerist cu conduită de business discutabilă ( şi care tocmai fusese iertat de Adrian Năstase de nişte datorii imense la stat) un ziar făcut de la zero de colectivul plecat în bloc de la Adevărul.

Poate s-or găsi nişte cititori care să creadă că dezonor. CTP nu ştia care-i treaba cu Sărbu şi ce urmează să se întâmple cu ziarul dacă i-l vinde acestuia. Nimic mai fals: în zilele premergătoare finalizării tranzacţiei o grămadă de oameni din redacţie şi-au exprimat îngrijorările prin diferite metode, punctând inclusiv faptul că un om care se bazează în afaceri pe neachitarea datoriilor către stat este extrem de vulnerabil faţă de oricine se află la putere în momentul respectiv. Morala poveştii fiind că bravul CTP, care nu mai vedea în faţa ochilor decât banii, a convocat o şedinţă în care ne-a comunicat că a primit asigurări de la Sârbu că datoriile către stat ale firmei care editează Gândul vor fi mereu plătite până la ultimul leu.  Cât credeţi că a mai durat până ce firma respectivă a fost radiată? Credeţi că dezonor. CTP a avut demnitatea să-şi dea demisia măcar când editarea ziarului a trecut în suveica de la Mediafax a lui Sârbu?

P.S. Sunt un om cinstit şi am puterea să recunosc că dacă CTP nu vindea (împreună cu ceilalţi acţionari, nu de unul singur)  ziarul probabil pierdea toţi banii în 2010-2011.  În schimb, e cert că ar mai fi putut să-i vândă ziarul lui Vântu până la alegerile prezidenţiale din 2009. Când un ziar cum era Gândul (înainte să-i fie vândut lui Sârbu) ar fi putut cu singuranţă „întoarce” câteva zeci de mii de votanţi, suficient pentru a scăpa România de 5 ani de coşmar băsist. Doar că dezonor. CTP a susţinut că nu putea moralmente vorbind să-i vândă lui Vântu, asta în vreme ce încasa de la Vântu cârci de bani pentru emisiunea „Cap şi pajură” de la Realitatea TV (contractul a fost reziliat prin 2007, după ce CTP a vândut Gândul  lui Sârbu).

Mi-e greu să vă descriu câtă scârbă îmi este de acest individ, al cărui incontestabil talent gazetăresc se îmbină, din păcate, cu un caracter de o rară abjecţie…

8 răspunsuri la Evaziunea fiscală a lui Adrian Sârbu şi neruşinarea lui Cristian Tudor Popescu

  1. Mihai P spune:

    Deci deontologul era hipnotizat cand vedea lovelele? De ce oare nu ma mir? Intotdeauna mi s-a parut ca omul asta are ceva extrem de fals in el, mereu parca joaca un rol intr-un film prost cu Inchizitia spaniola.

    • optimvs spune:

      Judecand la rece, mi se pare clar ca ziarul Gandul a fost creat de la inceput cu scopul de a-l vinde si de a finaliza in felul asta tranzactia pe care actionarii o incepusera cu Dumitru Tinu, la Adevarul. Problema e ca imi este clara chestia asta in 2015, la 10 ani dupa producerea evenimentelor…
      E drept ca la momentul ala nu mai aveam vreo iluzie legata de moralitatea lui CTP, dar imi imaginam ca se vrea totusi patron la propriul ziar, nu etern angajat si executant de ordine ale patronatului…

    • Shaman spune:

      Tot ce ati scris aici este corect si de bun simt. O spun si pentru ca am urmarit cu atentie si cu mare tristete sugrumarea acelui ziar la care tineam foarte mult si am vazut cum a fost inlocuit pe sestache si in mai multe etape bine ticluite (aici a avut si dobitocul infatuat de Orlando Nicoara un rol decisiv) cu o sandrama pestilentiala, un fel de aprozar mizerabil si fetid, care nu are alt scop decat intoxicarea consumatorilor cu produse ieftine. De la 50 000 de cititori onesti si determinati, multi dintre ei manifestand gandire autonoma, s-a ajuns rapid la 100 000 de utilizatori „unici”, apoi la 300 000, nimic altceva decat clickaitori in vant, numai buni de folosit pentru a vinde mai bine reclama. Inca tot ma distreaza sa citesc printre comentarii nu putine mult mai bune decat asa-zisele editoriale. Ar fi multe de spus, nu in ultimul rand e bine de stiut ca nesimtitii, slugile penale ale lui Sarbu, in momentul in care au hotarat ca ziarul sa nu mai apara pe hartie, nu au catadicsit sa intoarca inapoi banii miilor de abonati, oricum dezamagiti. Nici macar scuze nu am primit! Gandul si CTP se plaseaza in topul dezamagirilor mele absolute.

      • optimvs spune:

        Marea prostie a fost, de fapt, punerea pe acelasi plan a unui cititor al ziarului tiparit (care chiar citea ziarul) cu un utilizator de internet care da click pe un titlu oligofrenic de genul „„Bună ziua. Vreau să fiu stewardesă, ce trebuie să fac?” – Maria ar putea câştiga până la 4.500 de euro/lună, dar are o MICĂ PROBLEMĂ”.
        O persoana care cumpara ziarul citea o mare parte din el, dupa care ziarul ala mai era citit macar partial si de alti membri ai familiei. Echivalentul (strict dpdv al traficului, nu vorbim de calitatea cititorului) ar fi un internaut care deschide site-ul si da click pe vreo 20-30 de pagini. A-i numara pe cei care dau un click pe un titlu care numai ca nu zbiara „te implor da click” e dovada de prostie in stare pura, marca Orlando & Pandaru.

        In rest, daca nu au returnat banii celor care platisera abonamente pe durate mai lungi, vorbim deja de escrocherie.

  2. GreuDeGasitID spune:

    Pe tine te doare faptul ca nu a fost folosit in lupta politica contra lui basescu. cand ctp si acum este inca basist.

    • optimvs spune:

      Corect, doar ca Gandul nu era tot una cu CTP. Acolo mai erau Ursu si Chirieac, care numai basisti nu sunt. Cu Vantu patron e clar ca ziarul ar fi tras contra lui Basescu, chiar daca CTP ar fi executat ocazional misiunile primite de la matroz.

  3. GreuDeGasitID spune:

    Pai in cazul asta ctp a facut ce ii dicta constiina.
    Problema, pana la urma, este ca marele moralist se face ca nu a observat ca sarbu a spalat bani prin gandul.

    • optimvs spune:

      Ce anume ii dicta constiinta, ca nu poate sa-i vanda lui Vantu in timp ce lua bani de la Vantu pentru emisiune? =))
      Sau tu crezi ca el e basist sincer, nu pentru ca executa ce comenzi primeste?

      P.S. Aia cu spalarea de bani de unde ai mai scos-o? Ce s-a intamplat acolo a fost mutarea pierderii de pe o societate pe alta. Cred ca poate fi vorba cel mult de evaziune fiscala, daca la Gandul or fi ramas taxe neplatite la radierea societatii care edita ziarul (efectuata la finele lui 2009, daca retin bine).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: