Postacii şi evaziunea fiscală, sau cum poate fi curăţat internetul românesc de gunoaiele umane

24 Martie 2015

Celebra confruntare prin care Elena Udrea spera să-i zdrobească pe denunţători şi să-i facă şah-mat pe procurori a avut drept singur rezultat notabil aducerea în atenţia opiniei publice a problemei postacilor. Oricine frecventează netul românesc ştie foarte bine că acesta este saturat de ani buni cu postaci (în marea lor majoritate portocalii, dar cu o minoritate semnificativă de adoratori cu ora ai lui Ponta) care repetă ca nişte patefoane stricate sloganurile primite de la centru.

În ultimii 2-3 ani puhoaiele de bani negri revărsate în aceste veritabile „brigăzi ale morţii” virtuale au făcut ca atmosfera din locurile unde se discuta în mod tradiţional politică în online-ul românesc (site-urile ziarelor şi televiziunilor, câteva forumuri mari de discuţii etc) să fie literalmente irespirabilă, dejecţiile revărsate la comandă (şi la adăpostul anonimatului) de aceste batalioane de postaci făcând imposibilă orice discuţie normală. Ulterior, facebook-ul a fost invadat şi el de conturi false sau pur şi simplu anonime (ştiţi genul, o poză a unui personaj de desene animate, un nume din aceeaşi categorie şi lătrături pe teme politice cât cuprinde) care continuă şi aici activitatea de postaci.

Evident, până acum era greu de făcut ceva întru curăţarea online-ului românesc de aceste bande de postaci: ar fi fost absurd şi în mare parte penibil ca un politician să dea pe cineva în judecată pentru calomnie în baza unui comentariu anonim postat undeva pe net. În schimb, odată ce a devenit evident, ca urmare a anchetelor ce o vizează pe Elena Udrea, că postacii erau plătiţi cu bani negri, lucrurile ar putea să se schimbe radical.

Dacă ar exista voinţă politică în acest sens, netul românesc ar putea fi asanat rapid, pentru simplul motiv că Citește restul acestei intrări »


Infiltratul Tolontan, „dovezile” din cazul Udrea şi laşitatea lui Mircea Badea

5 Martie 2015

Orice om cu mintea întreagă îşi dă seama că DNA face acum cu Elena Udrea exact ce a făcut vreme de câţiva ani cu dosarul „gala Bute”: învârte ancheta în aşa fel încât să nu ajungă la persoana care trebuie evitată.  Ştim cum au „anchetat” procurorii-minune dosarul galei vreme de vreo 1000 de zile în aşa fel încât să n-o pomenească măcar pe cea care fusese omniprezentă în organizarea galei, iar acum vedem cum o anchetează pe Elena Udrea doar în speţe care nu au decât indirect legătură cu Traian Băsescu.

Evident, când eşti nevoit să cercetezi locul crimei făcându-te că nu vezi elefantul aşezat pe cadavru, poti să fii Sherlock Holmes de Dâmboviţa că tot vei avea unele dificultăţi în a ajunge la probe. Aşa se face că şi DNA n-a reuşit să adune contra Elenei Udrea decât denunţurile unor cetăţeni prinşi deja cu mâţa-n sac, oameni care, evident, ar zice şi semna orice ca să-şi scurteze propria şedere la puşcărie. Iar presiunea publicului fiind uriasă, DNA-ul se vede pus în situaţia de a nu corespunde aşteptărilor: „toată lumea ştie” că Udrea e vinovată, deci lipsa probelor concrete nu poate însemna decât dovada incompetenţei anchetatorilor.

Ca de obicei în România ultimilor ani, când DNA are probleme cu probele (să ne amintim celebrul caz „caltaboşul”) se trece la etapa pe trompete. Infiltraţii încep la comandă să proslăvească procurorii şi să verse în spaţiul public „informaţii pe surse” care sunt prezentate drept dovezi incontestabile ale vinovăţiei. Aşa se face că îl vedem acum pe Tolontan descriind cu lux de amănunte nişte aşa-zise rezultate ale unei munci de „procuratură ”old fashion”, cu hîrtii ștampilate de la firme și bănci„.

Citez din „opera” marelui investigator de „servite” de la Parchet:

(unu) Udrea a profitat personal de șpăgile întoarse de Gărdean

În 27 iulie 2010, Termogaz primește două plăți în valoare de 4,99 milioane de lei. Banii sînt trimiși în avans, eveniment rarisim la MDRT. Procurorii care se ocupă de caz, Ana Dana și Marius Bulancea, notează că în doi ani, 2010 și 2011, ministerul a făcut doar trei plăți în avans, două dintre ele fiind către Termogaz. Taman plățile cercetate în dosar.

”Din această sumă, un procent de aproximativ 10 %, respectiv 499.739,9 RON, a fost transferat de Termogaz Company către Lungu Ştefan”, notează anchetatorii. Șpaga a fost camuflată printr-un contract în urma căruia firma lui Lungu, Last Time Studio, a vîndut un transformator către Termogaz.

Aici apar două străpungeri ale procurorilor, din care orice apărărare își revine greu:

1. Lungu a cumpărat transformatorul de la Electrotehno SRL cu 119.861,97 RON și l-a vîndut cu 619.601,87 RON către Termogaz. Observați că Lungu își face calculul (619 – 119) astfel încît lui să-i rămînă 500.000 de lei, adică 10% din cît plătise ministerul către Termogaz! La scoțieni, ”partea îngerilor” e cît se evaporă natural din butoaiele cu whisky. La MDRT, 10% era partea sfîntă a mitei. Amin!

2. Prețul real al unui transformator este cel cu care Electrotehno SRL i l-a vîndut lui Lungu: 119.000 de lei. Cum știm asta? Păi procurorii îl audiază pe directorul lui Electrotehno SRL și îl anunță pe judecător: ”Martorul a arătat că reprezentanţii Termogaz Company achiziţionaseră cu puţin timp înainte transformatoare direct de la Electrotehno SRL şi cunoşteau valoarea reală a acestor bunuri”. Nașpa! Termogaz cumpărase cu preț normal de la Electrotehno și, mai apoi, cu preț de 5 ori mai mare de la Lungu. De ce au făcut asta e clar. Amin!

Identic se petrec lucrurile cu altă sumă de 2 milioane de lei din care Lungu, consilierul ministrului Udrea, își trage tot 10%: 200.000 de lei.

Ce face Lungu cu banii? Inițial, un depozit bancar și, mai apoi, finanțează din firma Last Time Studio, unde luase șpaga, următoarele:

A. Evenimentul alegerii Elenei Udrea ca președinte ale PD-L București (19.659 RON către New Consulting & Engineering Grup Srl. – Alexandru Copaci).

B. Servicii de monitorizare online pentru Elena Udrea (71.920 RON către Xyz Servicii Online Srl, Alin Zăinescu).
În acest caz B, procurorii află că softul de monitorizare este instalat chiar pe tableta Elenei Udrea, ”un Ipad alb”. Cu softul cumpărat de la Zăinescu, Udrea primea o alertă la orice apariție a numelui ei pe o listă de siteuri și bloguri. Ea citește cu sfințenie orice se scrie despre ea și monitorizarea se face din banii de mită.

Aceste beneficii ale Elenei Udrea sînt reconstituite de către DNA din documente comerciale și bancare, nu din depoziții. S-au uitat în contabilitatea lui Lungu, au văzut unde s-au dus banii, au vorbit cu firmele și au aflat ce au prestat pentru Udrea.

Nu e epoca delațiunii, e procuratură ”old fashion”, cu hîrtii ștampilate de la firme și bănci.

Evident, în spatele înşiruirii de cifre şi a şpăgii cât se poate de clare şi dovedite luate de Stefan Lungu (unul dintre denunţătorii lui Udrea) se ascund două lucruri incontestabile, de care cu siguranţă că avocaţii Elenei Udrea vor profita la maxim:

1. Din cei peste 700.000 de lei pe care Lungu şi-i ia ca şpagă (dovedită indubitabil, cu acte, povestea cu transformatorul fiind „de manual”) mai puţin de 13%sunt utilizaţi de acesta în activităţi de pe urma cărora beneficiază Elena Udrea (71.920 RON pentru softul de monitorizare şi 19.659 ron pentru plăţi conexe organizării alegerii Elenei Udrea ca preşedinte PD-L Bucureşti). Cu alte cuvinte presupusa „regină a şpăgii” beneficia, dacă luăm de bune „dovezile” găsite de procurori şi interpretarea acestora, doar de 13% din şpaga de 10%, adică, de fapt, de un „mărunţiş” aruncat de Lungu.

2. Şi interpretarea dată de procurori, conform căreia aceşti 13% din 10% ar fi şpagă luată de Udrea şchioapătă rău de tot, dintr-un motiv foarte simplu: Ştefan Lungu a fost angajat iniţial la Ministerul Turismului ca purtător de cuvânt, iar ulterior la MDTR a avut (din funcţia de consilier) tot atribuţii legate de imagine.  Cu alte cuvinte, era treaba lui Lungu, prin fişa postului, să monitorizeze presa în legătură cu imaginea ministerului şi a ministrului.  Iar faptul că acesta, de lene, a folosit o mică parte din banii luaţi ca şpagă pentru a-i plăti pe alţii să-i facă munca nu i s-ar putea imputa lui Udrea decât printr-un „tribunal a poporului” din Coreea de Nord. Citește restul acestei intrări »