Necrologul lui Vadim (necosmetizat)

Emoţia ieşită din comun cu care foarte mulţi români au reacţionat la moartea subită a lui Corneliu Vadim Tudor a scos în evidenţă un lucru pe care, în ultima vreme, îl mai realizau foarte clar doar producătorii unor emisiuni de divertisment: autointitulatul tribun încă era, pentru foarte mulţi conaţionali de-ai noştri, o persoană interesantă, relevantă şi chiar importantă. Fie că apărea la showurile cretine ale lui Dan Negru, fie că îşi dădea cu presupusul în stil OTV despre scandalurile Oanei Zăvoranu, Vadim avea invariabil un public numeros, chiar dacă nu prea intelectual. Cu alte cuvinte, dispariţia lui Vadim din prim planul vieţii politice, produsă cu destui ani înaintea dispariţiei sale fizice, nu a fost rezultatul firesc al vreunei maturizări a societăţii româneşti, ci pur şi simplu o operaţiune de lichidare politică. La care au contribuit probabil şi forţe externe (prin intermediul serviciilor de la noi) şi politicieni români care vroiau să exploateze aceeaşi nisă electorală ca şi Vadim, dar şi „tribunul” însuşi, prin modul în care înţelegea să terfelească orice personaj cât de cât relevant ale cărui opinii şi acţiuni nu se potriveau cu viziunea vadimistică despre viitorul României.

Evident, sunt destui care afirmă (unii din convingere, alţii din diferite interese mai mult sau mai puţin meschine) că publicul lui Vadim s-ar fi împuţinat pe cale naturală şi că, la 25 de ani de la căderea lui Ceauşescu, numai vreo câţiva pensionari rătăciţi l-ar mai fi votat pe un fost poet de curte al lui Ceauşescu. Nimic mai fals: conform tuturor statisticilor, în 2000 Vadim a intrat în turul 2 al alegerilor prezidenţiale pe baza unui vot masiv al tinerilor, sătui de Iliescu şi deziluzionaţi de colapsul guvernăriii CDR, în care îşi puseseră mari speranţe. Iar dacă Iliescu, Isărescu, Petre Roman şamd păreau în 2000 găunoşi pe lângă Vadim, vă daţi seama cum păreau în 2014 Ponta, Udrea, Dan Diaconescu sau Monica Macovei.  Realitatea este că Vadim a fost pur şi simplu sugrumat politic folosindu-se o tactică a paşilor mărunţi: vreme de 9 ani, între 2000 şi 2009, nu a mai fost invitat la nici un fel de dezbatere televizată (cu excepţia celor obligatorii din campanie, dar şi acelea doar în format cu nşpe candidaţi la grămadă), partidul i-a fost sistematic sabotat prin racolări (unele destul de dubioase) şi astfel, uşor-usor, a fost transformat din cel mai puternic challenger al PSD-ului într-un personaj aflat la periferia vieţii politice.

Nu este cazul să-l căinăm prea tare, pentru că în mare măsură şi-a făcut-o singur: când îi porcăieşti în toate felurile pe politicienii aflaţi la vârf, gen Iliescu, Nastase, Băsescu şamd,  pe şefii serviciilor gen Virgil Măgureanu, pe aproape toţi jurnaliştii şi realizatorii TV relevanţi, pe regele Mihai, când eşti anti-unguri, anti-evrei, anti-americani, anti-ruşi etc etc etc nu ai cum să te menţii pe termen lung în sferele puterii, oricât de bine ai „trece sticla” televizorului şi oricâţi concetăţeni ar avea plăcerea vinovată de a-ţi citi textele situate prea des dincolo de graniţa dintre pamflet şi invectivă. Cu toate astea, când te uiţi la Ponta şi îţi dai seama cât de aproape a fost să pună mâna pe România, ba chiar când mai realizezi şi că încearcî în continuare, cu o tenacitate şi o lipsă de scrupule şi de ruşine de-a dreptul incredibile, nu ai cum să nu-ţi fie un pic milă de modul în care a fost doborât Vadim. Mai ales când te gândesti că, oricâte păcate ar fi avut (şi slavă Domnului, nu erau puţine) omul ăsta îşi iubea indubitabil poporul şi patria, lucru de care Ponta, Băsescu, Udrea, Dragnea, Boc şamd nu pot fi bănuiţi, oricâtă bunăvoinţă ai avea.

De fapt, principalele lui atuuri, uluitoarea agresivitate a pamfletelor şi talentul incontestabil cu care le scria, au devenit şi cei mai puternici duşmani ai săi, pentru simplul motiv că au fost cuplate cu o lipsă de discernământ aproape incredibilă. Dar o lipsă de discernământ datorată nu nebuniei, cum au tot sugerat duşmanii lui, ci mai degrabă unei insuficiente maturizări: cu condeiul în mână sau în faţa camerelor de luat vederi, Vadim se comporta cam cum se comportă pe maidan copiii scăpaţi din mână de părinţi. Doar că puştii de genul ăsta se înjură, se scuipă, se bat, îşi zic de toate despre părinţi, fraţi, surori şamd iar la sfârşitul zilei sunt din nou prieteni, in vreme ce în viaţa publică un asemenea comportament aduce negreşit destui duşmani de moarte, mai ales dacă măcar o parte dintre invective au şi oarece sâmbure de adevăr. Iar când în ecuaţie se mai adaugă şi calomnii lesne demonstrabile  în instanţă, rişti să le oferi inamicilor politici atât satisfacţia de a te vedea târâit prin tribunale cât şi ocazia de a te aduce la sapă de lemn.

Vadim nu a dat nici un moment semne că înţelege aceste adevăruri elementare şi s-a lăsat transformat, uşor-uşor, într-un fel de bufon. Nu al regelui ci al poporului, cel pe care l-a considerat întotdeauna drept unicul suveran.  Doar că bufonul are dreptul de a face pe nebunul pentru a putea spune adevăruri incomode fără a fi scurtat de cap, dar nu va fi niciodată pus în fruntea ţării.

P.S. Moştenirea omului politic Corneliu Vadim Tudor nu poate fi în redusă doar la sferturile de adevăr despre corupţia de la noi, spuse uneori cu umor şi uneori cu multă mârlănie, sau la delirurile xenofobe din Romania Mare.  În urma lui rămâne şi imaginea unui om care, după trei mandate în Parlamentul României şi unul în Parlamentul European, nu a avut nici un dosar penal de corupţie şi nici măcar n-a fost vreodată acuzat în mod serios că ar fi adus prejudicii materiale statului român. Asta în vreme ce Băsescu, creatura criptosecuristă care i-a luat locul pe nişa populistă, se fofilează de 25 de ani printre dosare penale şi acuzaţii de o gravitate înfiorătoare. Iar la finalul celor două mandate ne-a lăsat moştenire nişte servicii secrete mamut, care conduc de facto România şi pe lângă care fosta Securitate pare un pechinez pricăjit. Eu unul l-am votat pe Iliescu în 2000, de frică să nu ratăm intrarea în NATO şi UE. Dar în timp ce scriu acest necrolog necosmetizat nu pot să nu mă întreb dacă  ăştia 10 ani cu un individ de teapa lui Băsescu nu cumva ne-au scufundat mult mai jos decât ar fi putut-o face 4 ani cu Vadim?

P.P.S. În caz că vreun individ nu tocmai mobilat la mansardă s-ar grăbi ca după citirea acestui text să mă acuze că aş fi fan al „tribunului”, mă văd nevoit să precizet că în anul 2000, între cele două tururi de scrutin, am publicat un articol intitulat „Vulturul cu aripi de hârtie”. În care explicam că, dincolo de orice alte considerente,  un om căruia ii e frică să meargă la un miting electoral pentru că „a primit informaţii că va fi asasinat” nu are ce căuta în fruntea ţării. Omul în cauză era bineînţeles Vadim, iar articolul a fost publicat nu „pe net” ci în Adevărul Economic, săptămânal care, la vremea respectivă, avea un tiraj care în ziua de azi ar părea colosal.

Mi s-a părut normal să-l combat pe Vadim când era pe val, nu când ajunsese stâlpul emisiunilor de divertisment şi în nici un caz acum, când zace pe catafalc. Cu chestii de-astea se ocupă viermii băsişti din online.

Anunțuri

5 Responses to Necrologul lui Vadim (necosmetizat)

  1. Mihai P spune:

    Tot Securitatea l-a făcut mare şi pe Vadim, de unde crezi că avea toate informaţiile alea?

    • optimvs spune:

      Asta cu Securitatea care il sustinea pe Vadim e o legenda urbana. Care informatii, alea despre „chip-ul din piciorul amantei lui Emil Constantinescu”? 😆
      Din ce am mai auzit si eu in anii ’90 de la ziaristi mai batrani, la Vadim la revista se pripasise un colonel pensionar, care inainte de 1989 raspundea de oamenii de cultura (imi scapa numele la ora asta, dar mi-l amintesc cand oi fi mai odihnit). Asta ii stia pe toti, care-i betiv, care-i curvar, care-i pe invers, care pe care l-a suparat cu nusce prostie etc etc etc. Pe baza picanteriilor pe care i le varsa individul asta si-a construit Vadim la inceputurile revistei aura aia de om „informat de securisti”.
      In realitate Securitatea s-a folosit de Vadim in cateva momente, cel mai semnificativ fiind cel din 2004, cand atacurile lui suburbane la Nastase (chestiile gen „am o caseta cu Nastase la o orgie de homosexuali”) l-au facut presedinte pe Basescu. Dar de sustinut nu l-a sustinut politic, altfel castiga in 2000.

  2. el fugitivo spune:

    Basescu a lasat serviciile sa se umfle prea tare, e adevarat, calaresc astia tara de parca au mostenit-o de la Plesita. Dar sa fi iesit Vadim presedinte in 2000, la un an de la ultima mineriada, cred ca era prea de tot, ajungeam un fel de Belarus.

    • optimvs spune:

      Asa am gandit toti cei care l-am votat pe Iliescu in sila in 2000. Dar acum, dupa ce si-a batut joc de tara in toate felurile vreme de 10 ani un corupt notoriu, e greu sa nu te gandesti la cateva chestii.

      1. Aia 4 ani cu Vadim presedinte ar fi fost in loc de aia 4 ani cu Iliescu/Nastase

      2. PSD-ul oricum facea guvernul atunci (PRM luase doar 21%, PSD avea 37%, PNL 7,5%, PD 7,5%, UDMR 7% si o redistribuire masiva – CDR avea 5,29%, APR 4,2% si au mai fost multe de 1-2%). Practic PSD plus UDMR plus minoritati = majoritate.

      3. Dupa 4 ani cu Vadim la Cotroceni sigur nu mai iesea un alt politician populist (ca Basescu), iar PSD clar nu venea cu un politician de salon ca Nastase contra unui Vadim care ar fi luptat pentru al doilea mandat.

      Mi-e greu sa speculez ce-ar fi iesit ma departe, cert e insa ca multi am votat cu Iliescu impotriva lui Vadim iar lucrurile au mers bine pe termen scurt dupa care a urmat dezastrul. Romania anului 2015 e o tara depopulata de forta de munca activa, care nu produce mai nimic, saracita si imbatranita, condusa de niste oameni din umbra, pe care nu i-a votat nimeni niciodata. Oricum o dai, oricum o sucesti, asa stau de fapt lucrurile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: