România învinge Canada jucând rugby-ul anilor ’70

Victoria eroică a Stejarilor, care au întors Canada de la 0-15 în minutul 52 pentru a câştiga cu 17-15, ne-a câştigat foarte mult respect în lumea rugby-ului, mai ales datorită dăruirii şi spiritului de luptă arătate pe parcursul întregului meci. Conform BBC, această răsturnare de scor este un record absolut în istoria Cupei Mondiale,  The Telegraph ne numeşte „The comeback kings”, pe scurt mulţumită rugby-ului apărem în sfârşit în presa englezească drept nişte oameni respectabili, capabili de realizări ieşite din comun. Până şi un tabloid penal ca The Daily Mail, specializat în insultat românii, scrie că „Mihai Macovei inspires remarkable comeback as tier two nations produce Rugby World Cup classic„, chestie care presupun că nu mai are nevoie de traducere.

Oricât de plăcută ar fi însă această victorie şi oricât ne-ar entuziasma felul extraordinar în care au luptat băieţii noştri, o analiză lucidă a meciului ne îndeamnă la orice altceva decât la optimism. În primul rând, s-a dovedit că şi contra unui adversar mai slab cotat decât noi, suntem incapabili să generăm cel mai mic pericol construind vreun atac pe trei sferturi. Faza în care Csaba Gal a fost la un pas de eseu a fost rezultatul unei defensive conştiincioase (blocarea inspirată a unui şut de degajare) iar alt moment de pericol nu am creat cu trei sferturile vreme de 80 de minute.În al doilea rând, Canada – o Naţională care are în spate un campionat intern 100% amator – ne-a marcat ambele eseuri pe trei sferturi şi a mai fost aproape în câteva rânduri să închidă meciul cu puncte aduse de acelaşi „departament”. Sigur, federaţia noastră nu are banii canadienilor, nici România nu e o ţară în care să-ţi doreşti să emigrezi, aşa că noi nu am putut deocamdată să racolăm jucători de nivelul lui DTH van der Merwe. Dar în mod evident ar trebui să se investească bani serioşi în selecţionarea şi creşterea unor copii care să poată să alerge la viteza cerută de rugby-ul modern, altfel riscăm să ne prezentăm la viitoarele Cupe Mondiale cu un pachet de înaintare decent spre bun ca forţă, dar care este pur şi simplu ocolit de echipele adverse, în vreme ce trei sferturile noastre par a avea două viteze: pe loc şi deloc.

Bineînţeles, pentru lotul pe care îl avem la această Cupă Mondială, un antrenor britanic „de şcoală veche”, cum este Lynn Howells, s-a dovedit a fi cât se poate de potrivit. Omul a pus echipa să joace rugby-ul britanic „în zece” al anilor ’70-’80, iar slăbiciunea evidentă a înaintaşilor canadieni, coroborată cu forma penibilă a celor doi transformeri, ne-au permis să realizăm o răsturnare de scor spectaculoasă şi să obţinem victoria. Dacă aveam şi un kicker capabil să şuteze ca lumea în margine (aşa numitul „corner game” al englezilor) am fi putut îngropa aproape tot jocul în pachetul de înaintare şi am fi câştigat mai clar, poate chiar fără emoţii.  Dar asta contra unei Canade cu înaintaşi care joacă la echipe de amatori.

În ce măsură poate fi potrivit pentru reclădirea pe baze moderne a rugby-ului românesc un om trecut de 70 de ani şi care în mod evident ştie (altfel foarte bine, nimic de spus) un stil de joc de pe vremea când nici nu exista Cupa Mondială?  Răspunsul la această întrebare îl avem privind statisica distanţelor câştigate cu mingea în mână de jucătorii din cele două linii de trei sferturi, în meciul de azi:

player distance carried 3/4

player distance carried 3/4

Logic vorbind, putem face două alegeri: 1. să pornim de la premiza că românul nu poate să alerge şi să mergem pe mâna lui Lynn Howells sau a altui antrenor britanic de şcoală veche. În acest caz trebuie aduşi câţiva antrenori buni pentru kickeri începând de la copii şi juniori. Iar până când aceştia ar putea produce rezultate ar trebui să căutăm cu disperare un kicker bunicel pe la selecţionatele U20, U18 şamd ale vreunei ţări cu rugby bun şi probleme sociale mari, gen Africa de Sud. În rugby nu se vehiculează sume mari aşa că prin această metodă am putea să ne „scoatem”  pentru următorii 8 ani şi să creştem foarte puţin, cam până la nivelul la care să ne batem de la egal la egal cu echipe gen Georgia sau Italia.  Din păcate însă, această metodă ne va condamna pe veci să ne zbatem în mediocritate, practicând un rugby depăşit şi nespectaculos. Care, să fim serioşi, poate aduce în tribune la un meci inter-cluburi doar pe rudele şi prietenii jucătorilor, plus câţiva bătrânei care îşi aduc aminte de jocul practicat pe vremea când erau ei flăcăi.

2. să pornim de la premiza că vrem să jucăm şi noi rugby-ul pe care îl joacă în prezent ţările din emisfera Sudică. Asta înseamnă investiţii mult mai mari, ar trebui aduşi mai mulţi antrenori de copii şi juniori care să-i înveţe pe ai noştri să facă şi altceva cu mingea decât să o îngroape în bravul pachet de înaintare.Mai mult, ar trebui băgaţi bani destul de serioşi tot la nivel de copii şi juniori, pentru a aduce şi ţine în acest sport copii zdraveni dar care pot şi să alerge cu viteză, nu doar să pufăie după 15 metri făcuţi mai repejor.

Cu un asemenea rugby se pot face audienţe la televiziune, deci pot veni spre federaţie an de an bani pe care se poate conta, fără a sta la mila statului sau a vreunui sponsor.

În mod evident, dacă ar fi să o luăm pe acest drum, am avea nevoie în fruntea loturilor reprezentative de un om cu o viziune modernă asupra jocului de rugby.  Care să înţeleagă, de pildă, că există un motiv foarte clar pentru care Australia a spulberat Anglia pe Twickenham împotriva unui arbitraj care a amintit pe alocuri de cei mai funeşti fluieraşi din fotbal…

Deocamdată Federaţia Română de Rugby i-a prelungit contractul lui Lynn Howells pe încă doi ani, încă de dinaintea meciului cu Canada. Probabil exista multă mulţumire apropo de faptul că n-am luat scor fluviu cu Irlanda, cum mai păţeau Stejarii chiar şi în vremurile bune (cumva irlandezii nu ne-au priit niciodată la rugby).  Dacă prin vreo minune batem şi Italia, probabil că orice critici aduse acestei abordări vor părea delirante. Cu toate astea, imi permit să afirm răspicat că dacă alegem pe termen lung să practicăm  rugby-ul anilor 70-80 nu vom reuşi decât să ajungem în Tier 3 şi să facem meciuri de mare luptă cu Uruguay sau Portugalia…

8 răspunsuri la România învinge Canada jucând rugby-ul anilor ’70

  1. humbert spune:

    Aberant. Nici macar tari cu resurse uriase din Europa, gen Anglia nu pot juca „rugby-ul pe care îl joacă în prezent ţările din emisfera Sudică”. Romania, care are cu mare indulgenta 4-500 de seniori care joaca rugby, nu are nici o sansa. E mare lucru ca un antrenor old-school cum este Howells a reusit sa scoata maximul din ce poate juca Romania in acest moment si am reusit sa nu ne facem total de ras cu Franta si Irlanda si sa batem Canada (pana si calificarea la mondial este un miracol…). Galezul a fososit la maxim inaintarea Romaniei, acum mai are 2 ani in care poate incerca sa ne faca sa jucam ceva si pe 3/4, fara presiunea rezultatelor.

    • optimvs spune:

      Te repezi sa spui ca e aberant ce sustin eu fara sa intelegi ce am spus de fapt. Era vorba de STILUL de joc, nu de NIVELUL la care este jucat in emisfera Sudica. Normal ca noi nu putem niciodata juca la nivelul NZ, SA sau AUS cand avem 9000 de jucatori legitimati din care ceva mai mult de 1000 de seniori.
      Pentru a fi mai clar: Canada si-a luat antrenor un fost fundas All Black (Kieran Crowley), a practicat un joc tipic pentru echipele din emisfera Sudica si ne-a calcat efectiv in picioare vreme de 60 de minute. Faptul ca au ratat stupid trei penalitati si o conversie, toate din pozitii destul de convenabile, i-a costat meciul. Dar daca marcau macar una din acele penalitati acum nu mai discutam despre cea mai mare revenire din istoria World Cup ci despre felul in care am pierdut din nou cu Canada la o Cupa Mondiala, jucand un joc care se practica pe vremea cand erau banci pe „23 August”.
      Problema e insa alta: jucand un joc modern Canada a pierdut la mare lupta cu Italia, pe fondul unui arbitraj realmente ostil. Practic au avut meciul in mana contra unei echipe de Tier 1. Ai rabdare sa vezi meciul nostru cu Italia (atat rezultatul cat mai ales jocul) si o sa intelegi de ce spun ca directia pe care ne-o da batranul galez duce intr-o fundatura…

  2. Geo spune:

    Ai facut o analiza destul de lucida, chiar daca poate un pic prea abraziva. Pana la urma revenirea asta frumoasa si spiritul de lupta care a facut-o posibila au cam ascuns faptul ca am smuls in ultima clipa victoria in fata unei echipe mai prost clasate si pe care o batusem in ultimele trei meciuri directe.

    • optimvs spune:

      Sunt convins ca unele adevaruri spuse de mine pot pica de-a curmezisul, mai ales intr-un asemenea moment de entuziasm general. Ideea e insa ca ar trebui sa pretuim la justa valoare ce a fost bun (determinare, curaj, refuzul de a ne da batuti) dar sa intelegem ca in stilul asta nu merge decat contra unor echipe modeste. Si chiar contra unei echipe gen Canada am avut nevoie de noroc chior, in cazul de fata forma execrabila a transformerilor canadieni care au dat printre bete doar 2 din 6, desi au avut pozitii bune.

  3. Sorin spune:

    Aceasta analiza lucida din 2015 s-a facut in anii ’90; au urmat importurile de antrenori din Franta, Noua Zeelanda etc care au incercat sa-si impuna stilul invatat acasa; „rezultatele” aceste tactici s-au vazut deja in ultimii 20 de ani. Lynn Howells este primul care a insistat ca Romania sa-si maximizeze potentialul pornind de la inclinatia dovedita de a se baza pe pachetul de inaintare si a inceput in paralel sa incerce sa remedieze problemele din aparare.Problema reala la noi e popularizarea rugby-ului; multi din componenentii lotului au inceput sa practice rugby-ul la varste avansate comparativ cu tarile care au acest sport in programa scolara. Si acest detaliu se vede. Sunt 2 cai prin care rugby poate creste la noi: meciuri dese cu echipe Tier1 si victorii.
    Cat despre Canada, sa nu uitam ca ei au aratat asa de bine pe linia de trei sferturi datorita importului de jucatori din rugby in sapte; si tot din cauza acestui import au arata mari deficiente la gramezile spontane si la moluri. De asemenea trebuie sa mentionez ca faptul ca ne aflam deaspra lor in clasamentul oficial nu are nicio relevanta in conditiile in care meciurile internationale de rugby sunt rare, iar cele oficiale si mai rare. Atat timp cat ne intalnim cu echipe de tier 1 la 4 ani va fi foarte greu sa crestem

    • optimvs spune:

      Problema e ca jocul acesta „in 10” este totalmente depasit. Uita-te ce-a facut Georgia cu Namibia (Georgia fiind o echipa cu un stil similar dar clar mai buna decat noi in momentul de fata) si uita-te ce-a facut Canada cu Italia.
      Nu trebuie sa fii vreun profet ca sa-ti dai seama ca jucand un rugby depasit pur si simplu nu avem cum sa progrersam.
      In plus, cum am spus si in textul articolului, intervine factorul comercial: stilul asta de joc e nespectaculos, inchis, nu intereseaza pe nimeni, nu genereaza audienta. In momentul de fata, daca dai la TV meciuri din campionatul nostru te bate la fund si teleshoppingul… Nu ai de unde sa scoti bani pentru dezvoltare la nivel de copii si juniori daca stai cu mana intinsa la Guvern si la sponsori, dar nu poti genera nici un fel de venit din drepturi TV…

      • Sorin spune:

        Nu sunt de acord cu stilul nespectaculos: molurile spontane sunt extrem de savurate de public; pe de alta parte sunt destule meciuri de intre echipe de tier 1 complet inchise si tacticizate in care se inscrie doar din lovituri de penalitate. Si totusi lumea se uita pentru ca nu e vorba doar de spectacol. Realitatea este ca rugby-ul ramane un sport elitist, apreciat in tari care au istorie, cupe in turnee, cupe mondiale si mai ales au un cult pentru rugby. Si mai sunt tarile care au un cult pentru sport in general, cum ar fi Germania care momentan nu are echipa de cupa modiala dar probabil ne vor depasi daca nu vom gasi inclocuitori pentru actuala echipa a Romaniei. Pentru ca ne aflam la sfasitul unei generatii care de bine de rau ne-a calificat aici din cupa europeana a natiunilor. Acest cult pentru sport il au si USA , Canada, Japonia, Italia, Spania; rugby-ul va creste acolo in mod cert. Asa ca noua ne raman doar calitatile native si vointa; pentru ca iti trebuie vointa sa alegi o cariera in rugby cel putin la noi in tara. Si totusi, pe cat de spectaculosi sunt canadienii pe linia de trei sferturi, daca nu au fost in stare sa blocheze jocul Romanie in ’10’ nu as zice ca jocul anilor 70 e depasit. La pariuri canadienii erau cotati mai bine. Cat despre Guvern, sponsorizari, ma intreb ce ar fi daca s-ar construi mai multe stadioane de rugby? Ce-ar fi daca rugby-ul ar fi introdus in programa scolara ca materie optionala? Sprijinul autoritatilor e necesar daca vrei sa progresezi. Altfel progresul in acest sport e blocat din start.

      • optimvs spune:

        Un nou exemplu: azi Scotia, echipa de Tier 1 cu mare traditie in acest sport, a invins Samoa (jucand practic acasa) numai pentru ca fratele Pisi care se juca de-a transformerul a ratat din niste pozitii extrem de clare. Asta in vreme ce Greig Laidlaw a facut meciul vietii.
        Noi n-o sa jucam niciodata rugby-ul „in 10” la nivelul pe care l-a avut Scotia azi. De disciplina lor nu mai vorbesc.
        In loc sa ne folosim fantezia latina, pe care o etalam in orice alt sport, ar fi absurd sa ne cantonam intr-un stil bantranesc, tipic Regatului Unit, si pe care l-am practicat cu oarece succes doar pentru ca, slava Domnului, in Carpati cresc baieti vanjosi. Iar daca totusi ne incapatanam sa jucam acest rugby depasit, ce putem spera cu o bza de selectie de 1000 de seniori legitimati?
        Noi ar trebui sa imbinam un pachet bunicel (nu zice nimeni sa renuntam la traditia in domeniu) cu un joc fantezist pe trei-sferturi. Problema e ca la acest capitol nu avem nici un fel de traditie si nici nu vrem sa invatam…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: