Aferim – o frescă „de epocă” ieşită parcă din minţile a doi adolescenţi excitaţi

24 Noiembrie 2015

Nu mă număr printre cei care cred că ţăranul român ar trebui prezentat ca virtutea întruchipată, pentru simplul motiv că orice contact avut cu lumea satului românesc sau cu persoane provenite direct din ea mi-a dat ample oportunităţi să mă conving că lucrurile stau de multe ori exact pe dos. Foarte mulţi ţărani români chiar sunt leneşi, perfizi dar proşti, bigoţi, xenofobi, înclinaţi spre promiscuitate, pe scurt aduc foarte bine cu cei prezentaţi în filmul lui Radu Jude.

Cu alte cuvinte, dacă s-ar fi rezumat la a prezenta o Valahie de început de secol XIX populată cu ţărani din soiul descris mai sus, „Aferim!” putea fi cel mult acuzat că a căzut în păcatul generalizării. Dar ar fi reprezentat o contrapondere destul de legitimă la delirurile sămănătoriste care bântuie arta românească de peste un secol şi care au luat un elan de-a dreptul nebunesc în cinematografia perioadei comuniste.

Nu mă număr nici printre cei care cred că ţiganii au dus-o prea bine în robie la boierii români, chiar dacă, evident, o minimă cercetare istorică ar fi trebuit să aducă în atenţia celor doi scenarişti situaţia mult mai grea a acestei etnii în ţări niţel mai pricopsite decât Valahia şi Moldova. De pildă decizia Dietei de la Augsburg de la mijlocul secolului al XVI-lea , care stabilea că „oricine ucide un ţigan nu se face vinovat de crimă” parcă schimbă niţel percepţia asupra înrobirii ţiganilor în Ţările Române. Dar, una peste alta, e clar că perpetuarea acestei stări de fapt în plin secol al XIX-lea era anacronică şi ruşinoasă pentru români, deci nici din acest punct de vedere „Aferim” nu poate fi considerat o oglindă strâmbă.

Problema esenţială a acestui film este însă faptul că scenaristul-regizor şi colegul său întru scriitură par a trăi cu impresia că în anul de graţie 2015 sexul mai este un subiect-tabu, că mai e nevoie de curaj şi nonconformism pentru a aborda teme sexuale într-o peliculă mainstream. Cei doi nu par să fi priceput că trăim o vreme în care orice persoană cu acces la internet se află la două-trei click-uri distanţă de orice act sexual imaginat vreodată de mintea omenească. Ba chiar par să se fi refugiat la vreo sihăstrie din creierii munţilor, pe unde n-au ajuns nici cablul TV şi nici moravurile generale ale populaţiei.

Pentru că altfel pare de neînţeles cum de şi-au imaginat că un subiect de tipul „sex cu boieroaica = răzbunarea boierului încornorat” poate aduce valoare unui film care avea şansa de a fi o frescă de epocă dură, necosmetizată şi chiar destul de realistă.

Punându-l pe ţiganul Carfin să-şi povestească în stil XXX „isprăvile” cu boieroaica, în timp ce este cărat cu fundul în sus pe calul zapciului, Radu Jude şi Florin Lăzărescu nu reuşesc decât să Citește restul acestei intrări »


Cristina Guseth a demonstrat că Antena 3 trebuie să existe

17 Noiembrie 2015

Ca unul dintre foarte puţinii anti-băsişti care dezaprobă total stilul de „jurnalism” practicat de Gâdea la Antena 3, cred că mi-am câştigat pe deplin dreptul moral de a-mi da cu presupusul despre dreptul unei asemenea televiziuni de a funcţiona în spaţiul public. Asta cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de „vajnicii apărători” ai deontologiei jurnalistice de tipul Tolontan, dezaprobarea mea la adresa unor derapaje sordide ale lui Gâdea s-a manifestat în momente critice, când nu se ştia cum se întoarce roata şi când deontologii de profesie făceau ciocul foarte mic. Cel mai recent exemplu în acest sens îl găsiţi aici  https://optimvs.wordpress.com/2014/11/11/tara-unde-pastorul-adventist-gadea-il-spurca-pe-protestantul-iohannis-ca-sa-l-ridice-pe-pseudo-ortodoxul-ponta/

Ei bine, întrucât am afirmat cu subiect şi predicat că „în seara de duminică 9 noiembrie 2014 Mihai Gâdea a pierdut orice urmă de credibilitate” (apropo de presupusele adopţii pentru băncile de organe pe care pastorul i le punea în cârcă lui Iohannis) îmi permit să afirm acum, la fel de răspicat, că în seara zilei de 17 noiembrie 2015 Gâdea a demonstrat că emisiunea Sinteza Zilei în particular (şi Antena 3 în general) trebuie să existe în spaţiul public.  Iar persoana care a făcut posibilă această victorie a lui Gâdea este sinistra politrucă Guseth Cristina.

Îndrăznesc să susţin cu tărie acest lucru pentru că, dintre toate televiziunile româneşti, Antena 3 a fost singura care a abordat pe larg subiectul prestaţiei absolut dezastruoase pe care ministrul desemnat al Justiţiei, Cristina Guseth, a avut-o în faţa comisiilor parlamentare reunite pentru a-i valida unul câte unul pe miniştrii propuşi de Dacian Cioloş. Având în vedere importanţa crucială pe care acest minister a căpătat-o în ultimii ani în societatea românească, atât modul grotesc  în care Guseth s-a făcut de râs în comisii cât şi declaraţia absolut dementă dată la ieşire (cea despre energiile negative) trebuiau să fie măcar o ştire de primă mărime pentru orice televiziune, dacă nu şi un subiect de dezbatere în prime time.

Dacă Antena 3 ar fi fost închisă, cum cerea chiar Cristina Guseth în urmă cu ceva timp, publicul românesc nu ar fi avut practic nici o sursă din care să afle modul halucinant în care această aşa-zisă reprezentantă a societăţii civile a răspuns (dacă se poate vorbi de un răspuns)  unei întrebări simple şi de bun-simţ despre o limitare a imunităţilor prevăzută chiar în programul de guvernare al cabinetului Cioloş. Sigur, această constatare nu îl transformă subit pe Gâdea în deţinător de conştiinţă sau în campion al integrităţii jurnalistice şi al deontologiei profesionale. Dar, pur şi simplu, cazul Guseth a demonstrat un adevăr simplu: Citește restul acestei intrări »


Bogdan Aurescu – singura soluţie viabilă a PSD-ului pentru funcţia de prim-ministru

4 Noiembrie 2015

Acum că  politrucul Ponta a ieşit din prim-planul politicii româneşti la fel cum a intrat, pe uşa din dos, rămâne desigur de rezolvat problema deloc simplă a desemnării unui nou prim-ministru. Evident, declaraţia Alinei Gorghiu despre anticipate n-o ia nimeni în serios, întrucât se ştie cât de dornici sunt în general parlamentarii să-şi încheie mai repede mandatul (probabil ar trebui să iasă 500.000 de bucureşteni în stradă pentru a forţa lucrurile în această direcţie). Aşadar e nevoie de un premier care să îndeplinească simultan trei condiţii destul de dificile: 1. Să fie acceptabil pentru cei 15-20.000 de bucureşteni care l-au lămurit ieri pe Ponta că e momentul să se care naibii odată 2. Să vină din partea actualei coaliţii de guvernământ, cea care deţine deocamdată o majoritate destul de confortabilă şi 3. Să poată fi acceptat de Klaus Iohannis fără ca acesta să pară un lider slab, care acceptă orice îi pune PSD-ul dinainte.

Cum e limpede că numai un tehnocrat poate satisface condiţiile 1 şi 3., nu rămâne decât să ne uităm care dintre figurile cât de cât apolitice şi cu notorietate poate fi acceptabilă pentru PSD în general şi pentru Dragnea în special.  Eu unul nu reuşesc să mă gândesc la altcineva decât la Citește restul acestei intrări »