Papagalul Remus Cernea, simbolul disperării cu care încearcă unii să discute „probleme” care nu există în România

29 Februarie 2016

Dacă nu ştiaţi încă, azi am asistat la un nou episod din serialul de mare stupiditate „Remus Cernea cel băgat în seamă de ambasade dar ignorat de români”.  Pe scurt,  la a treia tentativă de a trece prin Parlament legea cu parteneriatul civil, Cernea a încercat să facă puţin circ, convocând o „dezbatere” la care nu dezbătea nimeni nimic, dar la care au participat reprezentanţii a 8 (OPT) ambasade.  Trecem peste sceneta penibilă cu cerut prietena în parteneriat civil (care parteneriat nu există legal, legea picând de două ori) , pupat prietena pentru camerele de luat vederi samd, pentru că nici orientarea sexuală a lui Cernea şi nici relaţia lui cu respectiva domnişoară nu interesează pe nimeni.  Ce ar trebui să ne intereseze însă este incredibila susţinere de care se bucură acest păcălici pe la diverse ambasade şi pe la Bruxelles, doar pentru simplul motiv că este dispus să se facă nonstop de râs în încercarea de a impune în România o legislaţie care nu are nici o treabă cu realităţile româneşti.

Pentru că, să fim serioşi, dacă mâine s-ar găsi un parlamentar isteţ care să ia proiectul lui Cernea şi să schimbe acolo doar câteva cuvinţele, descriind parteneriatul civil ca pe o uniune strict heterosexuală, atât Cernea cât şi ambasadele care-l susţin şi promovează ar sări în sus de 100 de metri. Ce-i interesează pe ăştia nu este situaţia legală a sutelor de mii de cupluri de români heterosexuali care trăiesc în concubinaj, miza reală fiind introducerea pentru prima oară în legislaţia românească a unui act normativ care să ofere drepturi cuplurilor homosexuale.

Sigur că, dacă acceptăm ideea că doi adulţi aflaţi în deplinătatea facultăţilor mintale pot face fix ce vor dpdv sexual,  câtă vreme totul e liber consimţit şi se desfăşoară într-un spaţiu privat, pare greu de respins pe motive logice acest proiect al parteneriatului civil. Pe de altă parte însă, de ce anume ar trebui atunci să limităm această libertate la cupluri? Poligamii (fie ei heterosexuali sau homosexuali) de ce să fie discriminaţi? Ei de ce să n-aibă dreptul să facă fix ce îi taie capul şi de ce statul să nu le protejeze uniunea în acelaşi mod în care ar trebui (în viziunea establishmentului european) s-o facă pentru cuplurile gay?

Iar dacă asta este o non-problemă pentru că nu sunt sificient de mulţi poligami în România, cine stabileşte începând cu ce număr devin relevante problemele unei minorităţi sexuale? Remus Cernea? Ambasada Olandei? Parlamentul European? Nu ar trebui ca aceste probleme să intre în dezbaterea publică din România  în momentul în care evoluţia societăţii ROMÂNEŞTI impune acest lucru?

Până una-alta poate ar trebui să ne uităm câţi kilometri de autostradă avea Olanda  când a legalizat uniunile homosexuale? Sau şi mai bine, care era ponderea locuinţelor care beneficiau de apă curentă şi canalizare la momentul respectiv?

Nu de alta, dar băgându-le cu de-a sila românilor pe gât tot felul de Citește restul acestei intrări »


Unde altundeva decât la rugby îi mai bat românii pe ruşi cu 30-0?

27 Februarie 2016

Azi, în cel mai deplin anonimat, s-a desfăşurat la Iaşi meciul dintre echipele naţionale de Rugby ale României şi Rusiei, contând pentru Cupa Europeană a Naţiunilor (tuneu care ţine practic loc de preliminarii pentru viitoarea Cupă Mondială).  Programată la o oră la care se joacă de obicei meciurile de fotbal din divizia B (14.00) , partida s-a desfăşurat pe stadionul Emil Alexandrescu din  Iaşi, în prezenţa unui număr infim de spectatori şi nu a putut fi urmărită decât de abonaţii Dolce.

În ciuda totalului dezinteres al TVR „stejarii” şi-au văzut de treabă şi au demolat Rusia cu un sec 30-0, obţinând şi punctul bonus ofensiv pentru patru eseuri marcate. De fapt, au făcut ce era de aşteptat să facă o echipă naţională care se încăpăţânează să ne ducă la fiecare turneu final al unui Campionat Mondial pe care, în ultima vreme, îl mai depăşesc dpdv al numărului de telespectatori doar CM de fotbal, Olimpiada de vară, UCL şi încă vreo 2 competiţii de interes planetar.

Scorul este foarte corect în raport cu cele întâmplate în teren  şi prezintă cu atât mai mult interes cu cât rezultatele bune ale rugby-ului românesc la nivel de echipă Naţională vin în flagrantă contradicţie cu modul în care acest sport este pur şi simplu îngropat intenţionat din punct de vedere mediatic.

Întrucât nu mă număr printre cei care zbiară (de cele mai multe ori din interes) că TVR ar trebui condusă pe principii comerciale, mi se inacceptabil modul în care televiziunea NAŢIONALĂ ignoră un sport în care avem Citește restul acestei intrări »


Pedofilul condamnat Gregorian Bivolaru a fost capturat în Franţa

26 Februarie 2016

Condamnat definitiv în 2013 la 6 ani de închisoare cu executare pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane şi de acte sexuale cu minori, pedofilul Gregorian Bivolaru a fost prins azi în Franţa şi urmează să fie extrădat în România.  În felul acesta intră într-o nouă etapă unul dintre cele mai ruşinoase capitole din istoria Justiţiei Române, întrucât Bivolaru a fost „făcut scăpat” din ţară, deşi fusese dat în urmărire generală şi în consemn la frontieră pe 1 iunie 2004, asta după eşuarea unei alte tentative de ieşire ilegală din Eomânia! Mai mult decât atât, după ce a fost prins în Suedia în 2005, Bivolaru a reuşit să obţină azil politic în această ţară  exclusiv datorită unor „bâlbe” de care s-au acuzat reciproc Parchetul şi  Ministerului Justiţiei (condus la acea vreme de Monica Macovei).  Detalii despre modul halucinant în care Citește restul acestei intrări »


Mircea Badea vs Zoso sau trafic real versus trafic imaginar

25 Februarie 2016

Acum două zile Mircea Badea a postat pe pagina lui de facebook un link către postarea mea din 2012 în care discutam despre felul în care Zoso s-a „spovedit” pe forumul fanclub despre furtişagurile pe care le-ar fi comis în Metro. Rezultatul a fost că pe respectivul link s-au dat (direct de pe facebook)  7491 de click-uri, după cum se poate vedea în screenshotul de mai jos:

7491 de accesări de la linkul lui Mircea Badea

7491 de accesări de la linkul lui Mircea Badea

Întâmplarea face ca în urmă cu câţiva ani, numitul Petcu Adrian Valentin, cunoscut în mediul online drept Zoso/Vali Petcu să fi scris la adresa mea nişte mârşăvii tipice pentru acest imund personaj. Marea lui greşeală a fost că a adăugat şi un link spre acest blog, lucru care mi-a permis, mulţumită facilităţilor oferite de wordpress,  să constat în mod obiectiv cât trafic generează o postare de pe site-ul  zoso.ro.  La vremea respectivă individul se lăuda cui stătea să-l asculte  ar avea 3000 de vizitatori unici pe zi (acum se laudă cu vreo 5000) dar postarea la adresa mea şi linkul către acest site au relevat o realitate cu totul diferită de aceste pretenţii ridicole. Citez  din textul pe care l-am scris la momentul respectiv:

„În prima zi (postul a fost pus pe site dimineaţa la prima oră) , pana la ora 00.11 (ora Romaniei), zoso.ro mi-a furnizat 378 de hituri iar zoso.ro/2007/10/ziarul-gndul-adaposte… inca 75. ” 378+75=453 de hituri mari si late. Ciudat cum de pe un post cu titlu spectaculos, facut pe un site care se lauda cu mii de unici pe zi, doar 453 de oameni au simtit nevoia sa dea click pe un link care continea informatii foarte relevante pentru cazul adus in discutie. (…)

Mai mult, numărul celor care dau click pe un post de-al lui zoso pentru a-l citi în întregime şi a vedea comentariile este extrem de mic, sub 17% din totalul vizitatorilor. (75 din 453)”

Oameni buni, aţi înţeles bine: autointitulatul „cel mai citit blog din România” a generat, într-o vreme în care se lăuda cu „peste 3000 de unici pe zi” doar 453 de click-uri, iar din astea doar 75 (da, şaptezeci şi cinci) aparţineau unor oameni care se obosiseră să citească tot textul postat de Zoso.  Asta în timp ce pagina de facebook a lui Mircea Badea a generat, dintr-un Citește restul acestei intrări »


În sfârşit se strânge laţul în jurul lui Mircea Sandu

24 Februarie 2016

Foarte  pe scurt despre speţa în sine: DIICOT cercetează fosta conducere a FRF pentru că o parte din banii folosiţi la construirea bazei de pregătire de la Buftea ar fi fost „sifonaţi” către Raluca Sandu, întâmplător fiica şefului de atunci al FRF. Detalii pe larg puteţi citi aici.  Apărarea lui Mircea Sandu, dacă i se poate spune aşa, constă în afirmaţia că el nu are habar dacă firma israeliană care a primit contractul pentru construirea bazei a semnat apoi vreun contract de consultanţă cu firma Ralucăi Sandu.  Probabil cetăţeanul Sharon Zaid Hanan, care reprezenta constructorul SC Baran România SRL, a simţit nevoia să-i dea 1 milion de euro Ralucăi Sandu pe ochi frumoşi (pe care de altfel fata îi are) , nu pentru că altfel n-ar fi obţinut în veci contractul.

Acum să vă explic şi satisfacţia din titlul acestei postări: în 1990, când Mircea Sandu a devenit preşedinte al FRF, România  făcea egal cu Argentina lui Maradona la CM de fotbal. La nivel de cluburi,  o echipă românească (Steaua) avea în palmares Cupa Campionilor Europeni câştigată în 1986 plus încă o finală jucată în 1989, o altă echipă românească (Dinamo) avea în palmares o semifinală CCE (pierdută contra lui Liverpool în 1984) şi juca semifinala Cupei Cupelor chiar în 1990. Generaţia de fotbalişti crescută ÎNAINTE de venirea lui Mircea Sandu la cârma FRF avea să ducă România în sferturi la CM 1994 şi să asigure ieşirea din faza grupelor la CM 1998 şi Euro 2000. Pentru aceste succese de după 1990 numitul Mircea Sandu (ştiaţi că îl mai cheamă şi Traian?)  şi-a asumat creditul, deşi nici unul dintre fotbaliştii importanţi care au contribuit la obţinerea lor nu fusese crescut în perioada în care el a condus FRF.

În 2014, la finele acestei perioade care parcă nu se mai termina, publicul românesc aproape că uitase cum e să ai Naţionala calificată la un turneu final (o singură calificare şi aia obţinută cu arbitrul în tot intervalul 2000-2014)  iar „performanţele”  la nivel de club erau jalnice. Mai mult, nivelul întrecerii interne s-a prăbuşit îngrozitor: dacă în anii 1987-1990  echipele „de linia a doua” puteau obţine măcar pe teren propriu victorii de palmares contra granzilor Europei (în toamna lui 1988 Oţelul Galaţi, echipă aflată la acel moment în subsolul clasamentului Ligii 1 bătea cu 1-0 pe Juventus Torino în cupa UEFA)  în 2014 ajunsesem să ne bucurăm când o echipă românească de top trece de tururile preliminare din Europa League!

Cu alte cuvinte, din punctul meu de vedere Mircea Sandu îşi merită pe deplin titulatura de „gropar al fotbalului românesc”. Asta pentru că în România nivelul acestui sport s-a prăbuşit ca urmare a Citește restul acestei intrări »


Propagandistul Tapalagă de la Hotnews face pe prostul în privinţa discriminării faţă de bătrâni

23 Februarie 2016

Imediat după mitingul/protestul/întâlnirea/whatever Antenei 3 (unde vreo 5000 de oameni – după estimarea Hotnews – au suportat peste 3 ore o vreme câinească de dragul postului lor TV favorit) haita băsistă din online s-a năpustit cu o furie inimaginabilă asupra pensionarilor, categorie de care aparţineau majoritatea susţinătorilor antenişti prezenţi în piaţă. Vârf de lance a fost propagandistul Tapalagă de la Hotnews, autorul unui text abject intitulat „Mulţumim Antena 3 , în care a încercat, pe lângă ironii jenante la adresa unei întregi categorii de vârstă, să promoveze „ideea”  că nu poţi mătura o putere abuzivă folosind oameni de vârsta a treia, din cauză că aceştia trebuie să meargă prea des la WC:

„Lui Mircea Badea cel razboinic: a iesit macel, intr-adevar, ne-a inghetat tuturor sangele in vine cand am vazut de ce sunteti in stare. Totusi, ceva, parca, nu se leaga. Data viitoare cand va mai laudati cu publicul vostru tanar si vioi, gata sa mature puterea abuziva din temelii, macar scoateti cumva reclamele la „Urinal”. Nu prea poti incepe revolutii eliberatoare cand publicul tau merge cam des la toaleta.”

Evident, orice om cu un intelect normal înţelege limpede mesajul lui Tapalagă: pensionarii ar fi o categorie inapoiată, care nu prea merită să aibă drepturi politice şi care este oricum incapabilă de acţiune politică, din motive fiziologice. Surpriză însă, după ce anteniştii au anunţat (firesc aş zice) că îl vor reclama la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, lui Tapalagă i-a cam pierit rânjetul şi încearcă acum s-o dea la întors, susţinând că ironia nu e discriminare şi că, oricum, Mircea Badea i-ar fi discriminat mai rău pe „românii de pe facebook”.

Sigur că Mircea Badea  generalizase fără motiv, câtă vreme are zeci de mii de fani care îl citesc zilnic chiar pe facebook, dar impresia mea e că Tapalagă nu e atât de prost încât să nu înţeleagă un adevăr elementar: a fi bătrân nu este o alegere, în timp ce a fi utilizator de facebook este strict o opţiune personală. Cu alte cuvinte, când scrii un articol în care afirmi răspicat o presupusă incapacitate a bătrânilor de a acţiona politic din motive fiziologice comiţi un act de discriminare, în vreme ce atacul la adresa unor oameni care ALEG să socializeze  pe facebook nu poate avea caracter discriminator.

Mai mult decât atât, un alt aspect relevant este Citește restul acestei intrări »


Umberto Eco a definit perfect social media ca fiind invazia imbecililor

22 Februarie 2016

Facebook-ul românesc este în doliu după Umberto Eco : inşi care n-ar fi fost niciodată bănuiţi că puteau atinge o carte de-a răposatului (nici măcar vreun roman) fără să se rănească postează îndureraţi, răvăşiţi, devastaţi. Ce să mai, cretineţii vor să-şi demonstreze cultura nu citindu-l pe Umberto Eco ci plângându-l  cu entuziasmul unei bocitoare profesioniste bine plătite. Virtual vorbind, desigur, românul de facebook mai are puţin până să se arunce peste sicriul marelui semiotician coborât în groapă, zbierând că viaţa nu mai merită trăită.

Suprema ironie a acestei revărsări de prostie ipocrită de pe facebook este că Umberto Eco a fost unul dintre foarte puţinii oameni de cultură de prim rang care au avut curajul să demaşte social media drept ceea ce este de fapt: o invazie a imbecililor în spaţiul public. Cu mai puţin de un an înainte de a muri, în iunie 2015, cu ocazia primirii unui titlu de doctor Honoris causa al universităţii din Torino (nota bene, pentru „Comunicare şi Cultură în mass media”)  Umbeto Eco a definit în trei fraze scurte fenomenul la care asistăm:

I social media danno diritto di parola a legioni di imbecilli che prima parlavano solo al bar dopo un bicchiere di vino, senza danneggiare la collettività. Venivano subito messi a tacere, mentre ora hanno lo stesso diritto di parola di un Premio Nobel. È l’invasione degli imbecilli„. (Puţina mea italiană zice că asta se traduce prin Citește restul acestei intrări »