Umberto Eco a definit perfect social media ca fiind invazia imbecililor

Facebook-ul românesc este în doliu după Umberto Eco : inşi care n-ar fi fost niciodată bănuiţi că puteau atinge o carte de-a răposatului (nici măcar vreun roman) fără să se rănească postează îndureraţi, răvăşiţi, devastaţi. Ce să mai, cretineţii vor să-şi demonstreze cultura nu citindu-l pe Umberto Eco ci plângându-l  cu entuziasmul unei bocitoare profesioniste bine plătite. Virtual vorbind, desigur, românul de facebook mai are puţin până să se arunce peste sicriul marelui semiotician coborât în groapă, zbierând că viaţa nu mai merită trăită.

Suprema ironie a acestei revărsări de prostie ipocrită de pe facebook este că Umberto Eco a fost unul dintre foarte puţinii oameni de cultură de prim rang care au avut curajul să demaşte social media drept ceea ce este de fapt: o invazie a imbecililor în spaţiul public. Cu mai puţin de un an înainte de a muri, în iunie 2015, cu ocazia primirii unui titlu de doctor Honoris causa al universităţii din Torino (nota bene, pentru „Comunicare şi Cultură în mass media”)  Umbeto Eco a definit în trei fraze scurte fenomenul la care asistăm:

I social media danno diritto di parola a legioni di imbecilli che prima parlavano solo al bar dopo un bicchiere di vino, senza danneggiare la collettività. Venivano subito messi a tacere, mentre ora hanno lo stesso diritto di parola di un Premio Nobel. È l’invasione degli imbecilli„. (Puţina mea italiană zice că asta se traduce prin : „Social media a dat drept la cuvânt unei unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau doar în bar după un pahar de vin, fără a aduce daune colectivităţii. Erau repede reduşi la tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt ca un leaureat al premiului Nobel. E invazia imbecililor”)

Umberto Eco a pus punctul pe i cu o concizie remarcabilă. E drept că şi înainte de existenţa social media ajungeau să se exprime în spaţiul public diverşi imbecili, de la miliardari de carton care-şi plăteau în prime time dreptul de a da lecţii de economie din bezna propriei minţi până la presudo-oameni de cultură care după două cărţi supte din pix aveau impresia că au fir direct cu Dumnezeu. Marea problemă a social media este însă CANTITATEA de imbecilitate pe care o revarsă în spaţiul public. După cum nici cel mai bun luptător profesionist nu poate bate 100 de beţivi burtoşi şi cvasi-terminaţi din punct de vedere fizic, fiind pur şi simplu înghiţit de ciorba umană care se revarsă asupra lui,  nici vocile oamenilor de cultură nu se mai pot auzi în uriaşa cacofonie din social media. Marele pianist Dan Grigore are 240 de „prieteni” pe facebook, manelistul Florin Salam are pagină de „celebritate” cu vreo 11.400 de like-uri. Şi cu asta am zis tot ce era de zis…

6 răspunsuri la Umberto Eco a definit perfect social media ca fiind invazia imbecililor

  1. burgermeister spune:

    Cam elitist raposatul. Daca e democratie sa vorbeasca toata lumea, nu?

    • optimvs spune:

      Democratia este definita prin dreptul fiecarui cetatean de a vota. Nici macar in cazul democratiei directe (care mai exista in lumea moderna doar in cateva mici cantoane elevetiene) nu exista dreptul la cuvant pentru fiecare cetatean.

      Daca vorbeste toata lumea poti avea doar zgomot nu dezbatere de idei. Iar de auzit de mai aud eventual doar cei care pot zbiera nefiresc de tare, nu cei care chiar au ceva de spus.

      • burgermeister spune:

        Alternativa la devalmasia din social media e sa existe ca pana acum niste elite care decid ele cine are dreptul la cuvant si cine nu. Era mai bine asa?

      • optimvs spune:

        Categoric da. A nu se intelege ca sistemul era perfect, departe de asta. Dar asigura, in cea mai mare parte a situatiilor, mentinerea dialogului la un anumit nivel. Acum daca deschide gura un om cult, educat, inteligent si spune ceva, pe loc ai sute daca nu mii de trogloditi care sa ingroape zicerile lui in cu tot felul de grohaieli.
        Fenomenul asta eu l-am vazut in toata splendoarea pe forumurile romanesti, cu mult inainte ca social media sa devina fenomen de masa la noi.

  2. cenusarul spune:

    de fapt Eco a sesizat un fenomen legat de dezinformare. Nu mai este nevoie sa reduci la tacere un adversar just si incomod. E mai usor sa-i ineci afirmatiile intr-un noian de alte afirmatii similare dar diferite care, prin cantitate, arunca in ridicol enuntul initial.

    • optimvs spune:

      Gresesti, asta e un fenomen diferit de cel observat de Umberto Eco (si de altii, de pilda Stanislaw Lem a spus ceva de genul „nu realizasem cat de multi imbecili sunt pe lume pana n-am inceput sa folosesc Internetul”).
      Fenomenul la care faci tu referire exista din cele mai vechi timpuri, doar ca Internetul a facut mult mai facila utilizarea lui in scopuri politice. De pilda, cu „doar” vreo 2000 de ani in urma, Crassus a folosit metoda asta pentru a-l pune pe Pompei in imposibilitate de a mai participa la viata publica: a platit niste hoarde de plebei care stateau la panda zi lumina in fata casei lui Pompei si ori de cate ori acesta incerca sa participe la o adunare sau pur si simplu sa iasa in oras se tineau dupa el strigandu-i in cor tot soiul de mascari, acuzandu-l de toate viciile imaginabile etc etc.

      Umberto Eco si Stanislaw Lem se refereau la excesiva democratizare a dreptului la cuvant, fenomen neorganizat, aparut odata cu Internetul si dus pe niste culmi aberante de social media.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: